12,186 matches
-
eroic pe care l-am făcut, spune ea. Dacă o pun la loc e ca și cum nici n-aș fi trăit. Mă-nțelegi, spune spilcuitul, televiziunea ia un lucru tridimensional - pe tine - și-l transformă într-unul bidimensional. De-asta pari gras pe ecran. Gras și turtit. Ținând fotografia între două unghii, privindu-și fosta imagine, blonda noastră zice — Nu vreau să fiu doar o sfrijită și-atât. Cât despre faptul că părul ei e prea “incendiar”, îi spune spilcuitul: — De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
l-am făcut, spune ea. Dacă o pun la loc e ca și cum nici n-aș fi trăit. Mă-nțelegi, spune spilcuitul, televiziunea ia un lucru tridimensional - pe tine - și-l transformă într-unul bidimensional. De-asta pari gras pe ecran. Gras și turtit. Ținând fotografia între două unghii, privindu-și fosta imagine, blonda noastră zice — Nu vreau să fiu doar o sfrijită și-atât. Cât despre faptul că părul ei e prea “incendiar”, îi spune spilcuitul: — De-asta nu vezi roșcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal cu o cravată albăstrie de culoarea oului de măcăleandru, o jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine, alege un sac alb și îngust, făcut pentru găleata de gunoi din bucătărie. Pare chiar elegant, strâns pe ea ca o rochie mulată de Diane von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nimeni. Ca să pregătesc terenul, toată săptămâna de dinainte de întâlnire caut pe internet. Descarc fișiere din fosta Uniune Sovietică. În care apar altfel de copii vedetă: școlari ruși cărora nu le-a crescut încă părul pubian sugându-le-o unor babalâci grași. Fetițe din Cehia care încă n-au ciclu, futute în cur de maimuțe. Salvez toate fișierele astea pe un singur CD subțire. Într-altă noapte îi pun lesa lui Skip și risc o plimbare lungă prin cartier. Mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai uita cum arată propria ta față. Domnul Whittier nu părea să observe cum dintre noi lipsea mereu cineva. Nu, el sporovăia în timp ce unul dintre noi se strecura jos să distrugă toate pungile de Mylar care aveau printre ingrediente ardei gras. Așa s-a întâmplat. Fără să știm că fiecare avea același plan. Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să fim salvați. Alea două zile în care aveam să postim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adevărată. Papagali sculptați în ipsos își trag cozile în curcubee de portocaliu și roșu. Din crăpături largi și firide dărăpănate în zidurile de ipsos, cărora li s-a dat un aer străvechi, mult deasupra capetelor noastre răsar ghirlande de orhidee grase făcute din hârtie violet. — Domnul Whittier avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul ăsta care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor. Canapelele de lemn negru sunt acoperite cu imitații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar în glumă... îi spune Directoarea Tăgadă, scărpinând burta grasă a pisicii. Micuța Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu podul palmelor pe pieptul ei, Directoarea apasă. Și un balonaș grăsos se umflă între buzele de cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-o oglindă. Glazura întunecată din interior face din becuri niște oglinzi sferice care te arată gras. Chiar și pe slăbănogul de Sfânt Fără-Mațe, cu pantalonii și mânecile cămășilor mereu fluturând în jurul lujerelor subțiri ale picioarelor și brațelor. Nu, crimele și chinurile nu ne umpleau chiar toate zilele. Unele zile erau așa: Tovarășa Lătrău se privește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și vioara: "Scârț-Scârț!" Apăru și Luana. Cum să iei dintr-un coteț Un porc gras și nătăfleț Care-i mare și habar n-are Că e gata de frigare fiindcă, prostul, a mâncat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și iar "Scârț-Scârț!" În final, își uniră vocile și încheiară: Și-am putea continua Toată noaptea, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rochia de mireasă. Ștefan se pierdu în brațele ei și Luana arătă, prin fapte, ceea ce nu știa să spună în cuvinte. * * * Pe doamna Bumbescu o cunoscu la aniversarea zilei de naștere. Invitase toții angajații firmei, împreună cu nevestele. Marina era scundă, grasă, purta o fustă scurtă ce nu se potrivea cu vârsta destul de înaintată și care-i scotea dizgrațios la vedere o pereche de picioare musculoase, de bărbat. Stătu întreaga seară tolănită pe covor, fusta scurtă devenind inexistentă, râzând tare și răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i alunge supărarea, Nuța îi propuse un alt pretendent. Pe colegul Marin Nanu. Domnișoara Leon o privi stupefiată. Dar domnul Nanu e însurat! E chiar foarte însurat, râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și plină de bube. Mi-a spus că te place și m-a rugat să-ți vorbesc despre el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o credea capabilă să se preteze la un astfel de gest, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și s-a hotărât să plece să-și caute mama. Cu câteva săptămâni mai Înainte simțise că se Întâmplă cu el ceva neobișnuit. Nu era deloc În apele lui. Îl tulbura până și cel mai mărunt lucru: pisica albă și grasă care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar asta Îl făcea să arate rotofei, dacă nu chiar gras. — Nu-mi dau seama de ce am venit tocmai la dumneavoastră și, mai cu seamă, de ce v-am povestit toate astea, a spus el dând din cap, cu ochii tot ațintiți la masă. Margaret și-a dres vocea. Un sentiment ciudat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tăcut. Ar fi vrut el să pună o sută de Întrebări despre Olanda, toate Întrebările la care Karl refuzase fără drept de apel să răspundă: dacă erau mori de vânt și canale liniștite cu apă rece și clară, ori vaci grase, albe cu pete negre, ori străzi calme, pavate cu piatră, dar știa că n-o să capete răspunsuri de la Din. — A fost chiar atât de Îngrozitor? a Întrebat. — Cândva o să-ți istorisesc totul. Să zicem doar că mi-am dat seama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-a pus capul pe umărul lui și i-a umplut cămașa de lacrimi. Era caraghioasă, dar nu i a păsat. Când a intrat, el mesteca, pe masă mai erau niște pachețele pe jumătate mâncate de nasi padang. Niște muște grase stăteau nemișcate, ca niște stafide, pe orezul Îngălbenit de sosul de curcuma. — Să nu mai dispari așa niciodată! l-a dojenit ea smiorcăindu-se zgomotos. — Îmi pare rău, a zis el. L-a privit și a văzut că avea și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bea împreună o cafea. Alexe a acceptat printr-o scurtă plecăciune a capului. Cuta dintre sprâncene nici nu i s-a clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din pricina mirosului, a foamei. Pe scaunul din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și ea cu ochii în gol avea un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund, mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de lei. Îs cu defect? întrebase ea pe vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]