3,747 matches
-
la București în 1688. În 1691 Antim Ivireanul tipărește la București Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom (cu titlul Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust), colecție de omilii tălmăcite din greacă de frații Greceanu. Cei doi adaugă cărții două predoslovii și versuri heraldice. Tot în 1691, la Buzău, se va da la lumină Pravoslavnica mărturisire a lui Petru Movilă în traducerea lui G., cărturarul român tălmăcind textul aprobat la Sinodul de la
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
1837, Iași), poet. Trăgându-se dintr-o familie de greci stabiliți în Moldova și menționați printre marii boieri ai țării încă din vremea lui Dimitrie Cantemir, H., al doilea fiu al vornicului Neculai Hrisoverghi, a început să învețe carte în greaca veche cu un dascăl din Chișinău, unde familia se refugiase la 1821, și și-a continuat învățătura tot în grecește, din 1824 până în 1827, la Iași, în pensionul părintelui Singhel, dobândind apoi cunoștințe de limba și literatura franceză în pensionul
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
continuarea studiilor în străinătate. Frecventează din octombrie 1890 cursuri la École Pratique des Hautes Études din Paris și începe documentarea, în biblioteci și arhive, pentru lucrarea de diplomă. Concomitent depune eforturi pentru învățarea cât mai multor limbi străine. Specialist în greacă și latină, cunoscător al francezei, italianei, spaniolei, în bună măsură și al germanei, se străduiește să-și perfecționeze engleza și se inițiază în daneză, olandeză, suedeză, norvegiană. Colaborează la Encyclopédie française și începe a semna în publicații străine de specialitate
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Iași - 12.II.1926, București), prozator și memorialist. Este fiul domniței Aglae, fiica cea mare a domnitorului Grigore Alexandru Ghica, și al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puțin, stăpânirea
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
doctor în litere, în 1893, cu o lucrare despre „filosofia școlii din Ghaza”. Vine în România în 1894, la invitația lui C. Rădulescu-Motru, cu care fusese coleg de studii în Germania. Profesor la Liceul „Venieri” din Galați, unde a predat greaca, latina, germana și filosofia, se mută, în 1897, la București și, între 1900 și 1920, este interpret pentru limbile greacă și engleză la Ministerul Afacerilor Străine. A fost fondator, împreună cu Ioan Bogdan, al Comisiunii Istorice a României. Universitatea din București
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
lui C. Rădulescu-Motru, cu care fusese coleg de studii în Germania. Profesor la Liceul „Venieri” din Galați, unde a predat greaca, latina, germana și filosofia, se mută, în 1897, la București și, între 1900 și 1920, este interpret pentru limbile greacă și engleză la Ministerul Afacerilor Străine. A fost fondator, împreună cu Ioan Bogdan, al Comisiunii Istorice a României. Universitatea din București îl „cheamă” între profesorii ei, în 1915, ca titular al noii Catedre de istorie a civilizației bizantine de la Facultatea de
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
regăsim numele biologului Ludwig von Bertalanffy), care tindea să se focalizeze pe interacțiunile dintre elementele componente ale unui întreg, să vadă sistemul în perspectiva unei mulțimi dinamice, capabile de relaționări variate și în permanentă schimbare. Cibernetica (termen care derivă din greacă și înseamnă «cârmaci, conducere») pune accent pe feedback, care cuprinde procedeele de control ce permit unui sistem să se adapteze la modificările contextului. Exemplul dat de Wiener pentru a descrie dimensiunea operațională a termenului de feedback este edificator: „Când vrem
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
S. învață la Iași (probabil la Academia Domnească) și ocupă unele slujbe în cancelaria vistieriei Moldovei, apoi este funcționar în administrația rusească a Basarabiei, cavaler, din 1826, al ordinului „Sf. Ana”. Era un bun cunoscător al limbilor franceză, rusă și greacă, cu lecturi din clasici și romantici. L-a întâlnit în 1821 pe Pușkin, exilat o vreme la Chișinău. P. Svinin, unul din apropiații poetului rus V. A. Jukovski, i-a fost sfătuitor. Era prieten (și rudă) cu Alexandru Hâjdeu, avea
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
cu unele licențe poetice, Povestea preafrumoasă a lui Mihail Voievod, cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă, cuprinzând 1312 versuri în greaca populară, cu reminiscențe savante, dar și cu neologisme de epocă, se constituie într-o cronică a anilor 1593-1601, structurată în capitole, cu titluri ce jalonează principalele evenimente: campania la Dunăre și dincolo de fluviu, bătălia de la Călugăreni, eliberarea Transilvaniei și intrarea
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filozofiei. Acest interes pentru filozofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filozofia romană, mai practică, mai puțin speculativă decît cea greacă) a dus la o oarecare răceală față de credința creștină, care nu era însă refuzată cu totul, cel puțin în mod deschis. Augustin, ca toți cei de vîrsta sa, nu era încă botezat, și o inevitabilă consecință a acestui lucru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
probleme despre care s-a discutat foarte mult, și anume cît de bine cunoștea Augustin limba greacă. Cunoașterea aceasta a fost întotdeauna limitată, chiar dacă nu inexistentă; a sporit puțin în ultimii ani ai vieții sale. De obicei, el recurge la greacă acolo unde există deja o traducere latină, și o face pentru confruntare și pentru a avea o confirmare; în general însă, se folosește de traduceri latine. Cunoașterea limbii grecești era în acea epocă într-un regres tot mai accentuat: traducerile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au avut ca punct de pornire teologia lui Augustin; chiar teologii orientali, atît de reticenți în privința operelor scriitorilor latini, au făcut o excepție în cazul lui Augustin, considerat de ei o autoritate; în sfîrșit, De Trinitate a fost tradus în greacă la sfîrșitul secolului al XIII-lea de către monahul bizantin Maximus Planude. După clarificările aduse de studiul despre Treime, Augustin a scris în 421 un mic tratat care conține într-o formă sistematică doctrina creștină. L-a intitulat Manual (Enchiridion), pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și un praenomen, Marius. Mercator se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului, punîndu-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactîndu-l întîi în greacă și traducîndu-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol de către papa Celestin I (422-432); astfel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol a lui Celestius și Iulian de Eclanum, care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină, de Filastriu, și în greacă, de Epifanie: poate era mai bine să se traducă în latină opera acestuia din urmă decît să se compună una nouă. în scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cassian este una din acele figuri care în secolul al V-lea se întîlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește o experiență de viață atît orientală, cît și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Gallia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspîndite în tot Evul Mediu. Au fost traduse chiar în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine), iar din această traducere s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra lui Nestorie O dovadă a diversității preocupărilor lui Cassian este și ultima sa operă, cu caracter angajat și conținut dogmatic, scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăit pînă în vremea papei Gelasie (492-496) și a scris și diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris și diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian de Eclanum; despre Augustin, Tyron Prosper și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsîndu-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui dialog între maestru și elev, adaptat pentru vorbitorii de latină, a fost, așadar, opera lui Iunilius, care i l-a dedicat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz și se poate ca Grigorie să fi citit Omilia 2 a acestuia și tratatul Despre preoție al lui Ioan Gură de Aur. Regula a fost foarte răspîndită și a fost tradusă în greacă de patriarhul Antiohiei, Anastasius al II-lea, cînd Grigorie era încă în viață; la sfîrșitul secolului al IX-lea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celelalte opere ale sale. Cu toate acestea, Dialogurile nu pot fi considerate o „operă populară”, în sensul că ar avea un nivel intelectual scăzut. în timpul pontificatului lui Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula pastorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întîmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încît în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. A tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte tineri adormiți din Efes. Dar cum această povestire hagiografică există în greacă și în siriacă, „traducerea” trebuie să fi fost transpunerea fie a unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui text siriac care fusese tradus în latină pentru a fi folosit chiar de Grigorie. Ca scriitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
data Paștilui (pentru alte detalii privitoare la aceste scrisori, cf. pp. 000 și 000). Avem informații despre existența a 24 de epistole de acest gen promulgate de Teofil între 386 și 409; din cele mai multe s-au păstrat doar fragmente în greacă sau în versiuni siriece sau armene (mai ales în scrierile lui Sever de Antiohia și ale lui Timotei Eluros). însă trei dintre ele au fost traduse în latină de Ieronim și au supraviețuit în epistolarul acestuia sub forma epistolelor 96
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referă la controversele origeniste, în special o scrisoare completă în limba coptă, adresată călugărilor din Pboo, referitoare la exigențele vieții monahale. Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat printre operele lui Chiril al Alexandriei, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tîlhar. Sînt bogate în citate biblice, dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recurgerea la anatemă contra lui Nestorie, un adversar al adevărului, care, asemenea fariseilor, l-a considerat pe Cristos om, și nu Dumnezeu; apără apoi fiecare anatematism făcînd referiri la pasaje din Sfînta Scriptură. Ne-au rămas foarte multe fragmente în greacă și siriacă dintr-o operă împărțită în trei cărți, intitulată Contra lui Diodor (din Tars) și Teodor (de Mopsuestia), prezentați ca precursori ai lui Nestorie din cauza cristologiei lor de tip antiohian. Din epistola 69 a lui Chiril înțelegem că în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]