1,522 matches
-
acolo. Când auzi Maranda, se și stropși la el: - Da' ci, ai murit?! Di-acolo nu-ț aduc ninica! Acelea îs pentru înmormântare! La domnii profesări am eu grijâ, n-ai tu treabâ, vezâ-ț de-ali tali! - Videți dom' profesor ci grijulie babă am? Gospodină, gospodină și are grijă de mine mai mult mort, decât viu. E-a patra babă, da' să cunoaște c-am ales-o bine, n-am ci sâ-i reproșăz! Apoi către Maranda: - Vezi ca după aceea sâ pregătești
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
scol liniștit ca înainte. Eu te sfătuiesc să-l strângi că nu garantez ce se întâmplă într-o bună dimineață când mă enervez! Iată soluția salvatoare! Trebuia doar să hotărăsc ziua în care să se enerveze Vasilescu. Fiind un altruist, grijuliu cu nervii colegilor, am făcut tot posibilul să-l conving să-și ducă la îndeplinire amenințarea. „Domnule, dacă mai sună și mâine, chiar că i-l arunc!” - a afirmat cu hotărâre. Știam eu că printre atâtea calități aveam și putere
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Acel regim pe care nu îl deplâng cine știe ce, a avut și părțile lui bune dar a avut spre pieirea noastră și părțile lui extrem de proaste dintre care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
adus în fața tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului, (păi ce credeați altfel? Pe timpul acela nene, judecătorii nu se încurcau atât de mult în procedură, și una, două, te și dădea pe mâna călăului care, foarte grijuliu ca tu să ajungi cu bine direct în calendar, ca martir, își făcea cruce și hârști, cu cuțitoiul). Cei trei tineri convertiți, (rămași se pare cu capetele intacte, pe umeri), i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vina lui, nu din cauză că realmente lor nu le priește și nici nu doresc libertatea. Cu atât mai mult, cu cât reiese din povești, că zmeul este plecat mai tot timpul în deplasare, departe hăt, pe la mama naibii. Și este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului, anunță cu cel puțin o oră înainte că vine acasă, iar prințesa să șteargă toate urmele vreunei vizite clandestine, pentru a nu fi nevoită să ascundă eventualii musafiri prin dulap. Deci credeți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avut plăcerea...” „Imposibil domnule...Nu se poate să n’o cunoști! Însfârșit, dacă nu o cunoști am să ți-o prezint...Ai să-mi mulțumești ce mai, e o bomboană de fată...!!” Ospătarul aduse nota de plată iar Șeful Șantierului grijuliu verifică așezarea cifrelor pe verticală,socoti În gând adunările iscodind ospătarul mai În glumă mai În serios. „Destul de piperată nota de plată, spune drept: ai adunat și data zilei de astăzi...? Ospătarul făcu o plecăciune. „Aveți Încredere, domnule...!” Șeful Șantierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el un erou. Dar eroismul se sfârșise. Era o ființă umană obișnuită și voia să fie din nou el Însuși. Ajungea. N-avea și el dreptul să fie el Însuși? Să se lase să cadă În vechile prejudecăți? Doar persoana „grijulie“ cu cerințele ei excepționale continua cu automolestarea - răspunzătoare față de „valori mai Înalte“, față de „civilizație“, trăgând Înainte și așa mai departe. Sammlerii erau cei care În van Încercau să Îndeplinească un fel de sarcini simbolice. Al căror principal rezultat era neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu suma deplină a faptelor legate de el. Considerente Îndepărtate păreau să ajute - luna, lipsa ei de viață, lipsa ei de moarte. O perlă albă corodată. De un singur ochi, văzută ca un singur ochi. Sammler se Învățase să fie grijuliu pe cărări publice În New York, invariabil Întinate de câini. În parcelele cu bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici unul, până la Connolly, nu îi făcuse cu adevărat curte. Ea crezuse că, fiind femeie măritată, li s-ar fi părut o lipsă de respect față de ea s-o facă. Dar trebuie să fi fost altceva. Dacă toată lumea era așa de grijulie cu instituția căsătoriei, cum de se comiteau atâtea adultere? Probabil, zicea ea, cea mai plauzibilă explicație se găsea pornind de la tipul de bărbați de care fusese ea mereu înconjurată. Majoritatea prietenilor lui Richard erau profesori universitari și toți trăiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-mă apăsat, așteptând să găsească pe dedesubt, ceva anume care-i lipsea. A ascultat de Baci și nu mi-a mai pus nicio întrebare în timp ce fața lui se lumina tot mai mult. Nu mai era repezit și devenise suspect de grijuliu, chiar dacă nu-i stătea în fire. Tot drumul până în sat a mormăit. Doar când am ajuns la ușa mătușii a vorbit tare și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu aeroterma pornită și cu geamul larg deschis, cu fața expusă aerului nopții și ghimpilor lui glaciali. Și dacă trebuia Învinuit cineva, atunci acela nu eram eu, ci saké-ul. Doar neprețuitul și grijuliul ei complice m-a determinat să nu mă dau bătut. Dacă ea avea de gînd să Învinuiască pe cineva pentru rea intenție, apoi numai el putea cădea sub acuzația ei... Ce-i cu zgomotul ăla? Se pare că venea din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aveți grijă și de sănătatea voastră. Am Înțeles și fără să-mi spună cît de mult l-a deranjat faptul că n-am trecut pe la birou așa cum promisesem și nici măcar n-am luat legătura cu el. Era excesiv de atent și grijuliu cu alții... În materie de autoapărare și la casa de marcat Însă nu admitea nici cea mai mică greșeală - dar numai la acestea era de o severitate... Eu nu l-am privit niciodată cu ochi răi din această pricină. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cât despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluând începutul discuției, peste vreo săptămână sunteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte încet în ciuda căldurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse în cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura în conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
costumul cu care fusese îngropat, s-ar fi speriat căci n-ar mai fi încăput vreo îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputându-se naște nici o confuzie de timp, oricât le-ar fi fost de labil deturnată imaginația. Grijuliu de toate își oblăduia vechea gospodărie cu atenția și solemnitatea stăpânului ce încă se considera, sau poate continua să fie cu adevărat. Citind scrisoarea domnului Davidsohn, în locul melancoliei, mă prinse părerea de rău că nu mă aflam alături de el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și veghez. Te întrebi ce veghez? Totul ar fi putut să fie altfel, gândesc. Gândul rămâne totuși blocat în fața acestui «altfel» pe care niciodată nu mi l-am putut concretiza în imaginație. Soțul este - așa cum știi - un om cumsecade, totdeauna grijuliu față de mine, de fată, care acum e la casa ei, cum a fost și față de tata. Dar rămâne ceva neîmplinit care plutește în ceața timpului, născut în vremea când erai cu noi. În una din serile de acum câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întorc la lume. Ne-am mișcat tot înainte pe sub sălcii care ningeau scamă; din când în când o adiere purta ca în viscol aceste semințe ușoare, învăluindu-le la fața apei. Uite ce spun eu, vorbi Ștefan Gâdea, om practic, grijuliu și serios. Dumneata pretinzi că să nu ne mai înapoiem; dar atunci cum rămân ceilalți tovarăși ai dumnitale? Eu nu zic să te aduni numaidecât cu ei, dar, dacă nu ne înapoiem, dumnealor or crede că te-ai rătăcit ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o bănuială că dragul „ei“ Luke cel sexy era un Mângâietor Delicat. Luke nu părea așa, ci mai degrabă era un tip dur, aprig. Dar, dincolo de pantalonii lui de piele și de expresia lui cruntă, era un om bun și grijuliu - chiar sensibil. Iar sensibilitatea e trăsătura definitorie a MD, calitatea lui esențială.) Abia când am realizat ce teamă mi-era ca nu cumva Jacqui să-l respingă pe Aidan pe motiv c-ar fi un Mângâietor Delicat mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în broască- și Rachel a insistat să descui eu, nu ea -, am auzit pe cineva înăuntru și aproape că m-am încovoiat de ușurare: era încă acolo. O, slavă Domnului. Doar spre a descoperi, însă, că acel cineva era Jacqui. Grijulie, venise ca nu cumva să mă întristeze întoarcerea într-un apartament pustiu, dar dezamăgirea mea a fost așa de profundă că a trebuit să verific fiecare cameră, pentru orice eventualitate. Nu că aveam prea multe camere de verificat. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înălțimea Danei, Leon părea scund, dolofan și nesigur. Sau poate chiar așa era. —Nu-i da bacșiș, Leon, l-a somat Dana. Leon. Nu-i. Da. Bacșiș. A venit pe un cu totul alt drum. Ignorând-o, Leon număra bancnote grijuliu. —Asta-i o porcărie, a exclamat Dana. Nu merită atâta. Dar era prea târziu, șoferul strângea deja în mână banii. Oh, las-o moartă! Dana s-a răsucit pe tocurile ei de opt centimetri și și-a scuturat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și Leisl a început. Și-a făcut apariția bătrâna mătușă Morag pentru Mackenzie și a reafirmat că nu există nici un testament. Tatăl lui Nicholas i-a dat sfaturi legate de serviciu - părea un om foarte de treabă, sincer. Atât de grijuliu. Soția lui Juan Pomădatul i-a spus să mănânce bine. Soțul Carmelei i-a zis că ar trebui să încerce să schimbe soba, pentru că era periculos. Apoi Leisl a zis: —Barb, cineva vrea să-ți vorbească. Să fie... pare ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aveau strălucire. Cele mai frumoase case din oraș se goliseră, prăvăliile din suk rămăseseră fără tejghele, vacarmul de pe străzi se stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai treceau decât pe lângă cerșetori, căci toți musulmanii grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai adăugă, cu o voce covârșită de tristețe: — Atunci când nu asculți de voia Celui-de-Sus, e mai bine s-o faci pe ascuns, căci a te împăuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avid de aurul meu, gata oricând să aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo, hena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]