967 matches
-
te supere, dragul meu. Pupă-i din partea mea și nu Înceta s-o mai faci doar pentru că au crescut mai Înalți decât tine, da? E totul acolo. Pagină după pagină. Procesul verbal al vieților copiilor, ritmul zilelor lor. Fac o grimasă gândindu-mă cât de puțin calificată aș fi eu să-i scriu lui Richard un astfel de raport. Pe pagina cu zilele de naștere e o pată de mărimea unei cești. Ceva uleios cu o crustă de făină. Pesemne, Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
L-o fi pus pe individul ăla, Mahoud, sau pe Sonny Gardner. Focul ăla n-a fost ce crezi tu. A fost un gest jucăuș, ca atunci cînd Înregistrezi un mesaj aiurit pentru robotul telefonic. — Un gest jucăuș? (Făcu o grimasă, privindu-mi gîtul.) Și strangularea? Asta cît de jucăușă a fost? Putea să te omoare. — Crezi că era Crawford? — Tu nu? mă Întrebă, apucîndu-mă de braț și scuturîndu-mă de parcă Încerca să mă trezească.) Tu ești ăla care se bagă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb puțin pe-aici. Mergem mai departe. O ultimă vizită. (Se Înălță și se sprijini de spătarul banchetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și-ar fi alcătuit un cordon uman dinspre piscină pe scări pînă sus. Nu trebuia să moară nimeni. — Nimeni? Chiar ai crezut asta? Deci tot aranjamentul a mers prost. Ce s-a-ntîmplat cu Frank după explozie? Amintirea Îi smulse Paulei o grimasă. — A fugit afară cînd a văzut ce s-a-ntîmplat. Era complet zdruncinat de toată chestia asta, abia mai putea să vorbească. Mi-a spus că Încercase să ascundă flacoanele nefolosite, dar că-și pierduse pe undeva cheile de la mașină. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În a cărui țeavă cromată se reflecta cerul fără nori. Am scăpat din mînă mingea pătată, am Îngenuncheat și am ridicat pistolul, apoi am privit Îndelung la omul ucis. Buzele lui Crawford erau Întredeschise, ca pregătite să ia forma primei grimase a morții. Îi Întrezăream dinții de albeața gheții și coroanele de porțelan despre care Întotdeauna spunea că fuseseră cea mai valoroasă investiție a lui de pînă să-și Înceapă cariera tenisman profesionist. CÎnd se lovise cu capul de sol, coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc pulsatil. Nu trebuie să spui nimic, Clara, dacă nu vrei! își reia mama discursul, cu aceeași expresie imobilă pe chip. Ești inteli gentă și sigur ai priceput
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
smuncindu-și coada lungă după ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele ochelarilor rotunzi, cu ramă metalică subțire. Intrigat, reușește grimasa vagă a unui răspuns. Lângă el, încruntat, SS-istul bea cu înghițituri lacome lichidul rubiniu din pahar. Hârcile de pe petlițe lucesc sinistru și pentru un moment, Marius încercă sentimentul că se află în fața unui ritual canibalic unde călăul se delectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult din cunoștințele tale acestor tineri, făcând din ei adevărați luptători bine pregătiți pentru ceea ce înseamnă un război modern. Cu speranța că asta îi va face să supraviețuiască viitoarelor bătălii pe care sigur le mai avem de dat. Face o grimasă tristă. Mă rog ... pe cei mai mulți dintre ei. Vă mulțumesc foarte mult pentru încrederea acordată. Nu trebuie să-mi mulțumești pentru asta, consider că este meritul tău. Te prezinți la compania căpitanului Victor Apostol. Un comandant și ofițer pe care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dacă ajunge la spital, poate scapă. Și tu? Nimic deosebit. Câteva contuzii superficiale. Cred că în cădere mi-am luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai să fii ca nou! Mda, răspunde Felix cu un gest de lehamite, de ce m-am temut nu am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care să-l alarmeze. Trage un scuipat, își saltă pantalonii, apoi dispare înăuntru. Manfred încruntă din sprâncene, potrivindu-și cu degetele de la mâna dreaptă rama ochelarilor: El e. De unde știm la ce cameră merge? La numărul 5. Întâmpină cu o grimasă veselă privirea amuzată a lui Marius. Folosim uneori camera pentru întâlniri mai speciale. Madam Aneta, patroana bordelului, e pe statul nostru de plată. După câteva minute, coboară amândoi din mașină și se îndreaptă către bordel în pas domol, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cere nimic, la un partizan sârb executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-l naibii, băiete, intri în păcat cu el. Mergi la oamenii tăi. Unde te-ai încartiruit? Am găsit o cameră într-o școală. Are ferestrele sparte, dar zidurile sunt întregi. Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calmată parcă cu o doză puternică de morfină. Târâș, se apropie de mort. Înșfacă un colț al pânzei aspre și trage către el. Pipăie atent să vadă dacă siguranțele grenadelor sunt neatinse. Răsuflă ușurat. Sunt la locul lor. Într-o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am reținut..." "Multe nu se rețin", zise el ca un avertisment și tăcu, bâțâind însă distrat dintr-un picior și strivind cu scârbă țigarea în scrumieră. Ai fi zis că n-o să mai fumeze cel puțin un ceas, astfel de grimasă de silă făcu. Dar imediat scutură pachetul și, gânditor, duse o nouă țigare la gură, pe care o aprinse cu o expresie de noutate pe chip. "Multe nu se rețin și un anumit timp încă nu se vor reține", repetă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără să simt cea mai mică oboseală, dimpotrivă, vedeam în privirile studenților, ici, colo, licăriri de admirație, aveam mai multă vervă, eram mai puțin încruntat, mai apropiat de ei, iar fetele mă măsurau cu o vagă surpriză, cu o imperceptibilă grimasă în colțul gurii întrebîndu-se poate ce mi se întîmplase că astăzi eram mai puțin antipatic ca de obicei. Nu citii mult și băgai mâna în buzunarul hainei de pe spătarul scaunului să scot cheile. Într-un sertar din dreapta îmi țineam cele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cursuri! Îmi veni o idee...să dau cu pudră. Intrai în dormitor și luai de pe masa ei de toaletă o cutie și dădui cu pernița aceea mică. La început mi se păru că ține, dar pudra se deslipi la prima grimasă, arătam și mai rău, ca o fantomă, sau ca un vampir. Pe urmă îmi veni altă idee: ceva care se putea lipi foarte bine era fondul de ten. Desfăcui o sticluță și începui să dau cu lopățica aceea înșurubată în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în lături, într-o parte, apoi în cealaltă, apoi iar la mine, calmă, puțin uimită, cu o ezitare a mișcării de întoarcere a gâtului ca și când între timp i-ar fi mers mintea, s-ar fi gândit, fără gesturi necontrolate, fără grimase de dorințe de copil care nu poate sta locului mai mult de câteva clipe, cum erau alții. Căldura dulce a corpului ce mi se transmise și mă turbură și o pace adâncă se lăsă asupra mea, o încordare ascunsă se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gal răbgiugos înainte să fie belit și să i se bună pielea bă băț.. Iar eu o să mă biș pe stârvul tău...'' "Ești inconștient, domnul Calistrat, nu observi că așa-zisul nostru șef râde de noi, răspunse Bacaloglu cu o grimasă care arăta că nu mai avea replică și vroia să abată discuția spre mine. Râde, domne (nu râdeam nicidecum!), faci pe clovnul, vrei să-l distrezi... Distrează-l, distrează-l!", "Gine grede că îl distrez să mă bube în gur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bag în bida mă-sii! Că eu sânt mai ordinar degît toți, jjj, reveni el la veselia de mai înainte, asta mă brivește numai be mine... Nu bermit, jjj, nimănui să se lege de salariul meu!..." Bacaloglu avu iar o grimasă, care se vroia surâs fin. Nu era chiar bine, dar era oricum destul de bine. Ar fi fost cu totul reușit dacă aceste injurii acoperite mi-ar fi fost adresate direct și grosolan, cum îi fuseseră adresate lui. Dar cu timpul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi vrut să o creadă, încerca să o creadă. În sfârșit, copila își înălță capul. ― Juri? ― Pe ce-am mai sfânt. Ripley își făcu cruce. ― Și dacă mori, iadul să te-nghitâ? De data asta zâmbetul femeii fu foarte aproape de grimasă. ― Și dacă mor, iadul să mă-nghită. Se priviră. În ochii lui Newt apărură lacrimile și buza inferioară începu să-i tremure. Încet, toată tensiunea acumulată în trupușorul ei se elibera și masca de indiferență căzu, înlocuită fiind de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-mi amintesc, nu dispunea de bani. Gândul de răspuns al lui Gosseyn Doi avea o notă de resemnare. "Văd că te-ai hotărât să rămâi." păru să ofteze. "Bine, transmite-i lui Dan Lyttle urările mele de bine." "Păi" - cu grimasă - "o să fie cam greu. El crede că eu sunt tu." "Desigur" veni replica. "Trebuie să admit că aceasta este realitatea de care uneori îmi vine greu să țin cont; acum sunt doi Gosseyn. Mă-ntreb dacă X s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la pensie? N-o să mă părăsiți, generale, nu-i așa? Vă dau cuvântul meu că va veni în vizită la dumneavoastră, dar acum are nevoie de odihnă. — Ardalion Alexandrovici, zice că aveți nevoie de odihnă! exclamă Nastasia Filippovna cu o grimasă nemulțumită și dezgustată, ca o prostuță flușturatică și capricioasă, căreia i se ia jucăria preferată. Generalul se strădui să facă tot posibilul pentru ca situația în care se afla să devină și mai prostească. — Draga mea! Draga mea! rosti el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev continua să-l privească în ochi slugarnic și lacom. N-am știut că ai o gospodărie atât de frumoasă, spuse prințul cu aerul unui om care se gândește la cu totul altceva. — Sâ-suntem orfani, dădu să înceapă, făcând o grimasă, Lebedev, însă se opri: prințul privea distrat înainte și, firește, uitase ce voia să întrebe. Se scurse aproape un minut; Lebedev îl studia și aștepta. — Deci, ce ziceam? spuse prințul, parcă dezmeticindu-se. Ah, da! Doar știi, Lebedev, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]