9,562 matches
-
o asemenea mărturisire, dar eu am o strângere de inimă când îl văd pe Eugen Barbu minimalizat cu înverșunare azi. A jucat un rol mizerabil în spargerea solidarității intelectuale, dar nu mă va convinge nimeni că omul care a scris Groapa e un autor minor. Nu vreau să las istoria să-mi manevreze amintirile" (p. 270). Eu înclin să cred că Octavian Paler supralicitează din bravadă, într-un sens contrar simțului comun și spiritului istoric. Îl iartă pe Eugen Barbu pentru
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
autor minor). Poate că cel mai patetic și mai neașteptat admirator de după 1990 al prozei lui Eugen Barbu este Eugen Negrici, care consacră în sinteza sa Literatura română sub comunism. Proza (Ed. Fundației PRO, 2002) două mari paragrafe elogioase romanelor Groapa (p. 138-142) și Princepele (p. 172-179). Logica lui Eugen Negrici e aceeași cu a lui Octavian Paler: Eugen Barbu e un mare scriitor în pofida biografiei sale detestabile. Iată formularea criticului: "Eugen Barbu a intrat în conștiința cititorului român și a
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Eugen Barbu a intrat în conștiința cititorului român și a rămas acolo, în pofida faptelor sale demne de dispreț (de după 1971, în special), grație publicării, în vremuri încă dificile pentru literatură (în 1957, la doi ani după Moromeții), a unui roman (Groapa) îmbibat de poezia unui univers în degradare și care părea să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale" (p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
e acela că un scriitor (în speță, Eugen Barbu) ar rămâne în percepția publică imutabil, neschimbat, la nivelul celei mai bune percepții despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea lui Eugen Barbu s-ar fi impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care nimic nu ar mai fi putut-o clinti. Nici vorbă: percepția criticii și percepția publicului cititor (nu știu dacă le putem detașa) sunt cu totul diferite în 1957 (când apare Groapa), în 1969 (când
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care nimic nu ar mai fi putut-o clinti. Nici vorbă: percepția criticii și percepția publicului cititor (nu știu dacă le putem detașa) sunt cu totul diferite în 1957 (când apare Groapa), în 1969 (când apare Princepele), în 1978-1979 (când apare volumul III din Incognito, acuzat de plagiat, într-un veritabil scandal literar și politic), în anii '80 (când se acumulează faptele sale negative de la "Săptămîna", de defăimare a scriitorilor estetizanți, experimentaliști
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
de la "Săptămîna", de defăimare a scriitorilor estetizanți, experimentaliști și europenizanți), în anii '90 (când se declanșează procesul revizuirilor critice). A doua observație pe care aș face-o la judecata critică din fraza citată a lui Eugen Negrici e aceea că Groapa nu are absolut nimic de-a face nici cu stilul arghezian, nici cu stilul matein. Eugen Barbu practică un realism tern, vulgar-materialist, totalmente lipsit de o dimensiune simbolică sau spiritualistă, fără ca prin aceasta să le fie neapărat inferior celor doi
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
fie neapărat inferior celor doi predecesori (deși eu cred că da). Pe deasupra, în proza lui Arghezi și în proza lui Mateiu I. Caragiale se manifestă, în moduri nuanțat diferite, o apocalipsă latentă, vizibilă într-o stare de decadență, pe când în Groapa asistăm la expansiunea unei lumi, o vitalitate ce se manifestă în ciuda mizeriei, făcând în final "să crească iarba" (sunt ultimele cuvinte din roman), ceea ce înseamnă că acest univers marginal este capabil de regenerare. Sunt stări ontologice și stilistice total diferite
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
se manifestă în ciuda mizeriei, făcând în final "să crească iarba" (sunt ultimele cuvinte din roman), ceea ce înseamnă că acest univers marginal este capabil de regenerare. Sunt stări ontologice și stilistice total diferite, aflate la antipozi. Proza lui Eugen Barbu din Groapa nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu proza lui Arghezi sau cu proza lui Mateiu I. Caragiale. Judecata critică despre viabilitatea prozei barbiene, în afara oricărei suspiciuni biografice, merită însă reținută ca tip de atitudine. Accept logica lui
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
În Incognito l-a "valorificat" pe Paustovski, în Princepele a "valorificat" cu abilitate filologică stilul și lexicul scrierilor noastre vechi, ca și, ulterior, în Săptămâna nebunilor. Merg mai departe cu suspiciunea. Dar dacă, așa cum s-a insinuat de către unii, nici Groapa nu e un roman scris în totalitate de Eugen Barbu? Ce mai rămâne din scriitorul (mare sau minor) Eugen Barbu? Suspiciunea e necruțătoare și devastatoare. Și, din păcate, nu e gratuită. Acesta e rezultatul unui scepticism dus la maximum. Au
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
metrouri și să îndrume avioanele cu cei slabi de înger, victimele adică, direct în turnurile gemene. Cei tari în credință se luptă prin Belfast și prin Kosovo, cei slabi de înger umplu, de obicei și pentru că sunt așa, adică slabi, gropile comune." Mușcător, dinamic, informat, cotidian, suplu în gândire și tot atât de suplu în scriitură, Daniel Vighi reușește, din punctul meu de vedere, o performanță certă - una dintre puținele la noi - în materie de critifiction. Aceea de a se pune pe sine
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
și le băteam la mașină. Rareori mai modificam cîte ceva. Unele erau chiar bune! Dar... dar veneau zilele mele de grație, zilele din dosul casei, al magaziei... magazia avea un ochi de geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol... Cădeau mere... le mîncam cu tot cu viermișorii albi, fragili
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Moldova Veche, Pojejena, Berzovia , etc. Epoca neolitică pe tertoriul județului nostru poate fi împărțită în trei perioade: neoliticul vechi, mijlociu și târziu. În toate așezările cercetate a fost descoperit un număr mare de complexe de locuire- bordeil, locuințe de suprafață, gropi menajere, platforme și instalații de foc de diferite tipuri, dar și materiale arheologice: ceramică fină, semifină, uzuală, unelte din piatră și din os- ciocane, topoare, spatulă, vârfuri, săpăligi, împungătoare, greutăți pentru plase și pentru războiul de Țesut, lustruitoare, un mare
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
mai ales de cal). În ceea ce privește necropolele atribuite populației autohtone, ele sunt destul de ușor de distins de cele ale alogenilor prin orientarea defunctului pe direcția E-V, lipsa ofrandelor și uneori prin poziția brațelor, împreunate pe piept. O altă caracteristică este groapa de formă dreptunghiulară, săpată la o adâncime de 0,50-1 m și, în secolul al XI-lea, prezența urmelor sporadice de sicriu. Lipsa armelor din aceste morminte arată că unele dintre ele aparțin unei populații pașnice, cu o viață sedentară
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
pentru a fi utilizate în timpul iernii sau în regiuni cu climă rece, -castra movere(română- castru de marș)tabără provizorie, construită de o legiune în deplasare, la sfârșitul unei zile de marș. Militarii se opreau înt-un loc deschis, săpau o groapă de jur-împrejur(fossa, agger, vallum- șanț, parapet, ridicătură de pămant)și insetalau corturile edificând un castru. OCUPAȚIILE Locuitorii din aceste zone aveau diferite ocupații, ramura principală fiind agricultura. Cultivau plante cerealiere.Acest lucru este dovedit de resturile de paie din
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fragmente din piatră rotativă aparținând unei râșnițe( la Pescari). Se constată în ultimele secole ale mileniului-I-o predominare a râșnițelor de tip romanic. Faptul că locuitorii cultivau cereale demonstrează și descoperirea unor gropi- depozite de cereale. În astfel de gropi au fost găsite și cereale carbonizate. Pe aceeași linie a demonstrării cultivării plantelor cerealiere se înscriu și cuptoarele pentru copt pâine.Au fost descoperite astfel de cuptoare la Gornea( în număr de trei)datate din secolul IX-X.Fusaiolele din lut
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
decăzut, urât, neînțelegând trădarea. Răzbunarea i-o simțim atunci când toate câte ni s-au adunat în viață ne calomniază, ne declasează, ne arată impostura. În fața celorlalți ești nimeni, ești nimic, nu-ți mai rămâne decât să-ți târăști cadavrul spre groapă. Ești condam nat astfel să îl slujești până la sfârșit, să îi lași totul, ca să înțe legi într-un final că el este mai important decât tine, fiindcă fidel la nesfârșit celui care a părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost ocupat de rămășițele unui campion de ciclism. Desigur, Jarry ar fi fost încântat de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-a știut nimic despre viață“, conchide
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sensibilitatea copiilor. Filmul are relevanța unei terapii psihanalitice, readuce trauma în planul conștiinței, o amplifică pînă la paroxism pentru a o dizolva în final. Regizorul prezintă drama unor destine distruse care recuperează din frînturi normalitatea, așa cum și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul necesar, fără de care ești condamnat să privești pentru totdeauna înapoi cu mînie. Trofeul Mării Negre pentru regie o fost întrucîtva o surpriză pentru mine
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
malul unui fluviu ce s-a uscat/ precum o pată de cerneală/ care-a udat o sămînță de iarbă să crească" (Jazz). Sau: "Orașul se retrage între zidurile sale de/ carne. cometele sparg vitrinele cozile lor mari/ fac să strănute gropile comune dormitoarele/ comune/ iubirile și absențele comune. femeile care nu au/ fost iubite cîrpesc cu ochii lor cerul/ sfîrtecat de obsesii/ femeile care au fost iubite cîrpesc ciorapi biografii/ înnoadă la colțuri amănunte care se văd/ numai cu buricele degetelor
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
de călătorie din ultima jumătate a secolului trecut, dar și o capodoperă literară pur și simplu. Faptul că Bouvier este nu numai un écrivain-voyageur, ci și un (mare) scriitor se vede în fragmentul de mai jos, cuprinzând momentul antologic al gropii de gunoi pakistaneze în care autorul și Thierry caută cu disperare însemnările de călătorie ale celui dintâi, lăsate în camera de hotel și aruncate la coș de groom. Capodopera lui Nicolas Bouvier, splendid tradusă de Emanoil Marcu, va apărea în
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
tremurândă pubela din bucătărie, am traversat magazia în care se înălțau suspine și sforăituri și l-am găsit pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la marginea șoselei. Era goală; camionul și gunoierii scheletici, cu măști de pâslă neagră, trecuseră în zori lăsând în urmă o coloană de praf și dispărând cu manuscrisul meu. Nimeni din hotel nu știa unde. Va
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
cu ingrediente de picaresc și senzațional din romanul Zahei Orbul, deosebit de celelalte proze prin ambianță, climat psihologic și tipologic. Zahei este un avatar al biblicului Samson, hamal în portul Brăilei. Adus de un individ malefic zis Panteră la București, pe lângă Groapa Gunoaielor, devine cerșetor, vânător de lipitori, înlocuitor de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă în calitate de țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă a lui B. Malamud) Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniței. Fel de fel de năzdrăvănii. Cercetând la obârșie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos a marelui depozit de zdrențe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
putut rămâne în imaginea posterității drept un șef de guvern merituos, care a știut să gestioneze problemele țării în momente nu tocmai ușoare. Dar pentru că exista alternativă la aliatul natural, PD-ul, aventurierii din PNL l-au împins exact în groapa de care ar fi trebuit să se teamă cel mai mult. N-am să mă încăpățânez să văd în PSD doar puroiul bolnavei societăți în care trăim. În fond, putem să acceptăm că partidul moșit de Iliescu și dus la
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
altă parte Dan Tapalagă critică dur atitudinea jurnaliștilor români. El îi dă ca exemplu pe americani. Totul începe și se sfârșește cu educația și bunul simt elementar. Jurnaliștii din alte părți știu că, difuzând imagini cu zăltați urlând la marginea gropii, rănesc sensibilitatea familiei și a publicului. Ar putea ușor s-o violeze și ei, desigur, dar își respectă profesia, îi oprește bunul simț, educația, ceva foarte uman din orice om încă viu pe dinlăuntru. Exigențele publicului sunt și ele ceva
Cum văd Ciutacu și Tapalagă presa americană, după cazul Sergiu Nicolaescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80414_a_81739]