2,509 matches
-
înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în lanț de căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bat joc, fiindcă o văpaie 115 De foc învîrtitor deasupră-le se joacă ne-ncetat; cu viața pentru-a le hrăni și pentru a aduce Virtuțile Veșnicelor lumi, zece mii de mii de spirite-ale Vieții în jurul Demonului se jelesc, plecînd și revenind. La groaznica-i chemare ele în cerurile cerurilor zboară Și se re-ntorc cu vin și cu bucate, sau se cufunda în adîncuri 120 S-aducă încîntările simțirii, care îți dau fiori, mînia-i ne-ncetată ca să-i stînga. Ochii săi, luminătorii marelui sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se întoarse, Deși-nspăimîntătoare groaza-i de acel lanț de iad. În grabă În temeiul nopții se înălțară spre grijă lor cea mult iubita. Prin beznă lui Entuthon Benithon călătoriră nouă zile. 150 Los, de mînă luînd-o pe-Enitharmon, de-a lungul groaznicelor vai O duse și-o șui pînă la vîrful muntelui de fier, acolo unde Orc În vîntul furios răcnea; și se gîndi să-i dea lui Enitharmon Fiul în înzecita bucurie, si pentru lacrimile ei să ispășească Măcar că moartea-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în jur înfășurîndu-l142; și mădularele Lui Orc le străbătu cu fibre și se făcu una cu el, viu Lanț 170 Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci cînd Poartă se deschise zări acel cumplit afund Unde plîngea Ahania cea luminoasă. Văzu și rădăcinile de iad Ale lanțului Geloziei, și simți sfîșierile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă cea solzoasă145-acum, 195 Casele celor care la harfa îmi cîntau se prefăcură-n cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii stătură-n jur, harpiștii cu harfe ne urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și-a zborul prin aerul întunecos pînă-ntr-un loc în care-un rîu curgea, Si, coiful de argint dîndu-și-l jos, cu apă îl umplu și a băut; Însă cînd, setea-i fiind nepotolita, cerca mai mult s-adune, 5 Iată, trei groaznice femei la marginea șuvoiului strălucitor, Ce nu-l lașară să se-apropie, ci-l izgoniră cu furtuni. Urizen nu le recunoscu, si ástfel se-adresă el spiritelor beznei: "Femeie, tu, cea mai în Vîrstă, cine ești, șezînd în norii tăi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor al lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și-n furia-i veni plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci Regele Luminii Sprîncenele-și posomori cu recele sau coif, si sumbra-i sulița Întunecatu-s-a naintea-i. Tăcut pe coamele de valuri sumbră cărare Și-o urmắ; naintea-i fugi Tharmas, si se luptắ zburînd, 55 Strigînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
veci căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În van, căci iezme-ngrozitoare ale-adîncurilor cumplit îl tulburau Cu șolzi și-arípi de fier și-aramă, cărarea dinaintea-i devorînd-o. Neîncetata era lupta. Nainte pașii istoviți și-i aplecă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape sau vijelii sau nori sau fulgere-amenințătoare și groaznice urgii. Dincolo de ale șinei lor hotare simțurile lor nu pot străbate: 95 Cum arborele nu cunoaște ce-i dincolo de frunzele și coaja-i Și totuși gusta bucuria verii și-i este frică de tristețea iernii, La fel, pe-ale mormîntului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
145 Și nici să îmblînzească Elementele, căci era însuși înrobit; Astfel că se-avîntắ în zbor cu groază și durere, și lacrimi de căința. Și cînd trecu de-aceste groaze de la miazăzi se-apropié de Răsărit, Pustiu, fără cărări, bătut cu zloata groaznică de fier, veșnică grindină și ploaie. Și nici un chip acolo nu era, nici o vietate, si totusi calea să trecea prin 150 Lumea-aceasta-ngrozitoare; statu o vreme și se uitắ napoi asupra Groaznicei călătorii de dinainte, Dealuri și Vai de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Răsărit, Pustiu, fără cărări, bătut cu zloata groaznică de fier, veșnică grindină și ploaie. Și nici un chip acolo nu era, nici o vietate, si totusi calea să trecea prin 150 Lumea-aceasta-ngrozitoare; statu o vreme și se uitắ napoi asupra Groaznicei călătorii de dinainte, Dealuri și Vai de chin și disperare! Oftînd, ștergînd lacrima proaspătă, si întorcîndu-se apoi în jur, se aruncă-n Grozavul gol; căzînd cădea și cădea, Învolburîndu-se-n irezistibile rotiri în jos și-n jos 155 În groaznicul neant
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupra Groaznicei călătorii de dinainte, Dealuri și Vai de chin și disperare! Oftînd, ștergînd lacrima proaspătă, si întorcîndu-se apoi în jur, se aruncă-n Grozavul gol; căzînd cădea și cădea, Învolburîndu-se-n irezistibile rotiri în jos și-n jos 155 În groaznicul neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntunecoasă, ruinele lumii lui Urizen. 180 Adesea ședea el într-o întunecată crăpătura și rînduindu-și cărțile, Sau cufundat în somn dormea cum spirite nemuritoare dorm, trudit în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica de plîns; apoi se înalță, privea și medita asupra Groaznicei călătorii, cu ochii cercetînd sfera următoare, desi îndepărtată foarte; Apoi țîșnea în Hăul nopții și ale sale îndrăznețe mădulare 185 Prin fulgere, tunete, cutremure și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos, spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a urca după voința, sau pentru a rămîne Un truditor al vremurilor, o crîncena nemulțumire, o vie suferință Zadarnic rătăcind. Aici piciorul îmi voi pune și-aici voi reclădi. Aicea Munții de Arama 172 promit să aibă multă bogăție în groaznicii rărunchi". Așa începu el să facă din aur și argint și fier 230 Și-aramă, vaste instrumente de măsurat noianul 173 și de fixat Totul într-alta lume mai potrivită de voința-i Să asculte, în care nimenea să nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce se-ntindeau acuma începură să se strîngă; Năprasnice dureri din creier izbucniră și un universal țipat Prin Hăuri răzbătu sfîșiind pînză, chin peste chin. 260 Astfel Urizen trist rătăcea prin multe-ngrozitoare căi Ducînd război cu iezme-ale adîncurilor în groaznica-i peregrinare, Pînă cînd, luminosu-i par acum fiind în neaua răsfirat, pielea i se usca sfrijita, Și Patru Peșteri prinsu-și-au temeliile în rădăcini în jos, nainte împingînd Metalul, stîncă, piatra în veșnice dureri sfîșietoare de naștere a vegetației. 265 Peșteră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în neaua răsfirat, pielea i se usca sfrijita, Și Patru Peșteri prinsu-și-au temeliile în rădăcini în jos, nainte împingînd Metalul, stîncă, piatra în veșnice dureri sfîșietoare de naștere a vegetației. 265 Peșteră lui Orc stătea spre Miazăzi, cuptor înalt de groaznice văpăi, Neîncetate, de nestins. La apus, peșteră lui Urizen; Căci Urizen căzut-a, cum soarele de-Amiază cade jos, înspre Apus. La Miazănoapte se află tronul neclintit al lui Urthona, o Lume de Solidă beznă Închisă-n înăbușitoare-ncremenire, cu rădăcini
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în jurul Spectrului. Patru fii ai lui Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă și de fier186: își recunoscu aprigii fii. Apoi Urizen se ridicắ pe vînt și merse multe mile Înapoi în groaznică să Pînză, zapezi că lină prefirînd: În vreme ce urcắ, răcnind, puternic vibră Pînză, De la un cer la altul, de la un glob la altul. În vaste căi excentrice 187 320 Silite Cometele rostogolitu-s-au la groaznica-i porunca, îngrozitorul drum Căzînd în volbura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vînt și merse multe mile Înapoi în groaznică să Pînză, zapezi că lină prefirînd: În vreme ce urcắ, răcnind, puternic vibră Pînză, De la un cer la altul, de la un glob la altul. În vaste căi excentrice 187 320 Silite Cometele rostogolitu-s-au la groaznica-i porunca, îngrozitorul drum Căzînd în volbura năvalnic jos printre văile lui Urthona Și-n jurul lui Orc roșu; la Urizen napoi mergînd, erau cu sînge îndopate. Încet rostogolescu-se Globurile grele la porunca să, și-ncet se-nvîrt în jur188 Groaznicele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznica-i porunca, îngrozitorul drum Căzînd în volbura năvalnic jos printre văile lui Urthona Și-n jurul lui Orc roșu; la Urizen napoi mergînd, erau cu sînge îndopate. Încet rostogolescu-se Globurile grele la porunca să, și-ncet se-nvîrt în jur188 Groaznicele escadroane ale lui Urthona teșind îngrozitoarea Pînză-n 325 Calea lor, si a lui Urizen cărare naintea-i pregătind-o. Sfîrșitul Nopții a Șasea VALA Noaptea a Șaptea 189 Apoi Urizen se înalță. Spectrul fugi, si Tharmas fugi; Întunecatul Spectru-al lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a Șasea VALA Noaptea a Șaptea 189 Apoi Urizen se înalță. Spectrul fugi, si Tharmas fugi; Întunecatul Spectru-al lui Urthona se-ascunse sub o stîncă. Tharmas se avîntắ în zbor năvalnic prin străfundurile nesfîrșirii Rotindu-se în jur în groaznice vîltori, în jurul lumilor de peșteri. 5 Dar Urizen tăcut se coborî spre Grotele lui Orc și-un Univers De Peșteri, din foc mistuitor, văzu; caii lui Urizen Aici legați de iesle-nvăpăiate, furioși copitele de aur își izbesc, Scoțînd teribile scîntei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]