2,606 matches
-
actuale. Roman în care viciul tonifică și moartea e o nouă șansă de deșertare socială, Cronicile genocidului poate fi, pentru cine este interesat, o cale de acces spre interioritatea tumefiată a unei Românii agonice, dar care zâmbește larg, ca și cum istoriile grotești nu sunt altceva decât praf de stele.
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
Stoenescu își cunoaște subiecții. Își face conștiincioasă dosarele existențiale, apoi provoacă dialogul pe panta poveștii. Astfel încât, Memoria stigmatelor este, pe mai multe paliere, o colecție de naraț iuni exemplare despre tinereți mutilate. Unii au puterea să găsească umor în scene grotești, alții parcurg un drum invers, în care dialogul nu are nicio șansă de prelungire. Dacă unii reușesc să povestească și momente hazlii e pentru că țin de stirpea scriitorilor ascunși în deținuți, a celor care au reușit să descopere medicamentul miraculos
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
Ghilgameș și Tinerețe fără bătrânețe... - lecturile anapoda - capătă sensuri sociale abracadabrante. Se strâng laolaltă teorii ale conspirației, soluții criminale, sughițuri trascendente și altele asemenea. Cristian Meleșteu scrie despre normalitatea posibilă a timpului schizoid, despre cum încercările eliberează și fantezia ispitește grotesc. Evident că, trăind eșecurile amoroase, naivul erou se recuperează prin noi îndrăgostiri. Ucide un doctor devenind pacient și, stăpân pe banii furați, seduce pe Aritina Vizitiu, „femeia visurilor mele”. Confortul domestic nu face casă bună cu „gândurile somnambulice”: își ucide
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
relig( poate ai sărit tocmai rîndul cu argumentul)?! De fapt, am uitat că tu, ca și DB, confunzi realitatea cu “formolul” virtual, anistoric, din care îți pescuiești “genialele teze”! Du-te prin școli, fă sondaje, inainte sa lansezi SF-uri grotești cu pereți năruiți sub icoane și cu “visnu” sufocați prin colțuri. Faptul că NU SE ÎNTÎMPLĂ NIMIC, că nimeni( în afara cîtorva bolnavi de idiosincrazie acută) nu se simte lezat de icoane, că membrii altor confesiuni nu se înghesuie să-și
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
le curăț pielițele povestește strigă ea povestește pot face totul din ceea ce nu o ajută i-aș putea spune povești ca și cum ar fi viața ei mi-am dorit întotdeauna să inventez lumea pentru un singur om dar acum jocul e grotesc tot ceea ce spun se poate întoarce împotriva ei trebuie să îmi măsor cu grijă vorbele un om care nu știe de unde vine e predispus la deznădejdi crunte povestește striga ea povestește ce singurătate să-i vorbești unui om care nu
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
în delir Abandon în mâna destinului Care pompează inima înecatului Mult după ce sufletul a intrat într-o altă cochilie Nu e rușine mai mare decât cea din vis Goală în mijlocul unor perechi de ochi și guri Mișcându-se hămesite Balet grotesc în absența cuvintelor Undeva foarte departe Orizontul bănuit ca un măr decojit pe vârf de cuțit sărbători Gândul măsluitorului împinge din spate care alegorice înțesate cu toată aberația triumfului în coifuri și trompete lucitoare glorificând spaima De a rămâne singurii
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
cu un chist spart. Cam asta e una din poveștile mele cu spitalele din Germania. Mai am și altele. Anul trecut am fost internată într-un spital și am avut parte de ceva similar, însă nici pe departe atât de grotesc. Când povesteam prietenilor, amicilor, îmi spuneau: - Hai, mă! Germania n-are cum să fie așa. Cu siguranță ai avut tu un ghinion... Ghinionul se întâmplă o dată la fel cum și loteria se câștigă cel mult o dată. Dacă cineva câștigă loteria
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
o notorietate crescândă în anii ´70, dar și scriitori considerați aproape unanim minori, cum sunt H. Bonciu și C. Fântâneru. Amândoi aduc inovații importante de percepție a umanului, de configurare a narațiunii și a personajului: H. Bonciu din perspectiva unui grotesc suprarealist, iar C. Fântâneru din zona autenticismului. Fără îndoială că o asemenea operațiune de istorie literară, sistematizată editorial, merită toată atenția, cu o singură observație asupra inițiativei: colecția ar fi avut nevoie de girul unui critic, care să asigure coerența
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
multe orașe din România, doar că a fost confiscată, perfid, printr-o lovitură de stat. Prost regizată de gașca lui Iliescu, contra celorlalte găști de partid (Mizil, Verdeț...) și mai ales împotriva revoluționarilor. Abia peste ani s-a văzut manipularea grotescă. Când era prea târziu. Mulți revoluționari au fost cumpărați, ulterior, la bucată și înmulțiți cu falșii revoluționari. Profitori, fără pic de conștiință. Lovitura cea mai grea pentru democrația românească a fost infiltrarea grupării Băsescu pe Dreapta politică. Individ susținut, ciudat
TABLETA PLUS (89): SE ÎNCHIDE CERCUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384613_a_385942]
-
are sânge, și stă atârnată ca o haină veche, s-o dărăcească vântul inept. VAL LEMNOS Capete optsprezece la număr cu fețe pictate ca la carnaval, s-au așezat pe al meu umar, lovindu-mă ca un lemnos val. Arată grotesc și plăcut totodată, se uită la mine, nu știu ce așteptând, îmi spun că ne-am mai cunoscut odată, când ciocneam ramuri din pământ sevă bând. Optsprezece capete înșirate vor insistent ceva de la mine, cu fețele lor insipid disipate cerșesc imortalizări pentru
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
atunci când reușea să „vândă” câte un copil străinilor, asta până-n anul 2000, apoi lucrurile se strâmtoraseră, dar tot rămăseseră destule posibilități de a mai ciupi câțiva euro . Vax știa tot ce gândea nevasta despre el, accepta, pentru că, în felul lui grotesc și bădăran o iubea, chiar o diviniza. Era o femeie inteligentă care ocupa un post important datorită calităților sale morale și intelectuale. Știa că nevastă-sa nu făcuse compromisuri în alcovul vreunui hotel ,pentru a urca treptele ierarhice. Era o
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
2147 din 16 noiembrie 2016. Îmi procesează găndirea intenții obscure Aș ști că așa sunt mult mai intensă În somn mă întorc și zămbesc în suspect Prefer să m-arunc într-un vis neuronic Deși un coșmar e mult mai grotesc Decăt pielea de zimbru cu creștet bubonic Nu știu încă drumul spre ochiul tău prost Deși mă întreb unde-ți bate tic-tac-ul Mă străngi de o coapsă în chingă de zmeu Îmi rupi din sprănceană întrebări cu "de ce" Și vreau
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
-o la fugă pe scări în jos. Nu putea uita ochii lui Augustin Zincă, erau injectați ca ai unui taur furios, din gură pe care nu o mai putea ține închisă, i se prelingea pe barbă bale scârboase, o imagine grotească. În zilele următoare nu s-a întâlnit cu Augustin, a doua zi după scena bahică a lui Zincă, a găsit pe biroul din camera lui 50 de lei și un bilet prin care-și cerea scuze. Zilele treceau la fel
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
descoperi astfel o proză vâlvătăie, o proză vijelie, o proză incitantă și tulburătoare în același timp, o proză de un realism crud amestecat cu o nebănuită dar atentă sensibilitate. Vor afla despre oameni, locuri, fapte, unele care astăzi ar părea grotești, dar care, din nefericire, constituiau realitatea în timpul copilăriei și a primei tinereți a lui Mihai Vișoiu. Curgerea povestirii este firească, de parcă ne-ar fi descrisă de un puști oarecare, unul dintre cei mulți ai mahalalei, cocoțat pe gardul de lemn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
fi organizată cât ai zice pește, grație programului turistic bine pus la punct de localnici. Grotă încolo și încoace, viața troglodiților spanioli e totuși departe de falsa viziune pe care am avut-o până acum, imaginându-ne-o sălbatică și ... grotescă. Cu totul alta trebuie să fi fost situația acum 40.000 de ani, când își făceau apariția pe pereții peșterilor bătrânei Europe primele picturi rupestre. Spania subpământeană ne răsfață de-a dreptul cu abundența de descoperiri care continuă să apară
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
al V-lea a asediat orașul Metz. Messienii au fost nevoiți să ceară ajutor regelui Franței pentru a face față asediului care a ținut, cu toate acestea, pînă în ianuarie 1553. Breaslă tăbăcarilor a inventat chiar în timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii din Metz. Personajul îl reprezenta pe Carol al V-lea și purta cu el un bici cu care încerca să pedepsească tinerii și tinerele, alergindu-i pe străzi. Anul următor, pentru a se bucură de
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
dintre noi chiar și-au sacrificat-o! Cealaltă față a libertății, reversul ei, ni s-a dezvăluit treptat, după 1990, când am putut constata că libertatea nu are numai o față luminoasă, grațioasă, ci și una întunecată și dizgrațioasă, chiar grotescă. După ani de-a rândul, în care libertatea ne-a fost îngrădită, am trecut brusc, dintr-o dată, la o libertate fără limite, care a degenerat repede în haos și anarhie. Ne-a fost dat, astfel, să trăim, de la o vreme
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
a fost suprimată. Se părea că intrăm într-o epocă luminoasă și de durată a libertății normale a presei și a tipăriturilor și a mass-media, dar n-a fost așa. Odată cu libertatea de exprimare necenzurată, cealaltă față, întunecată, dizgrațioasă și grotescă a libertății, reversul ei, a început să-și spună din plin cuvântul. A început să se manifeste, mai întâi, subcultura, siluirea limbii române în fel și chip. Stricătorii de limbă s-au înmulțit mai mult ca oricând. Abuzul de neologisme
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de o paloare spectrală. — Vino repede. Încă un cadavru. — De cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vagă idee de ce se întâmplă între sexe. Citisem multe cărți, văzusem păsări și animale împerechindu-se ca sub bagheta unui invizibil magician. Eram neliniștită și bănuitoare că va trebui din nou să fac și eu aceleași gesturi aproape mecanice - grotești mișcări sexuale -pierzând treptat iubirea care nu avea nici un suport real. Era mereu ca și cum aș fi iubit aerul din jur, oprit mereu asupra unui necunoscut pe care trebuia să-l „descifrez“ cu mari eforturi, ca să descopăr până la urmă acel nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în primăvară. Dar toți parcă uitaseră scenariul și acum strigau în neștire, glumind, aruncându-și chiar unul altuia cuvinte pline de nerușinare din cauza băuturii și a confuziei în care se aflau. Alții încercau să facă lumea să râdă. Cu măști grotești pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de a vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
problemă? Deși demonstraseră că tehnologia avea să-i ajute, ajutorul concret al acesteia în fața morții întârzia. Și atunci de ce promovau tot felul de produse care, vezi Doamne, ajutau oamenii să nu mai îmbătrânească? De ce erau șarlatani? De unde toată această invenție grotescă despre lumea omului nou și vesel, veșnic tânăr, care, iată, se dovedea încontinuu o himeră? De cine fugeau oamenii? De ce? Cu aceste gânduri în cap, Bogdan se întoarse pe partea cealaltă. Iar aici mai avu o surpriză neplăcută, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]