1,019 matches
-
alcătuirile minții și nu ies vreodată călătorii, ci au format ceva ca o pată de sînge pe pardoseală, a lui Nichita Stănescu, nimic altceva decît o pată de sînge care vorbește! pînă la evidența, rară, a propriei necesități ori alte grozăvii, unul din cei care mă supără să iasă afară, să-l dea altul afară, că dacă merg eu la el e pericol! Ora 3,20, în acceleratul Vatra Dornei București, între studenți recuperată vîrsta lor, foarte aglomerat, cei care fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism - grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și n-am văzut nicio mașină a poliției, a salvării, nici într-o noapte, nici într-o dimineață, și nici comentarii nu au fost, că acolo stăteau 1 000 de oameni. S. B.: Nu putea să se întâmple o asemenea grozăvie fără să știe lumea. D. T.: Da, era mișcare, eram la doi pași de Piața Roșie. Nu se putea, era zonă super-protejată. S. B.: Și el stătea singur în cameră, nu mai era cu cineva? D. T.: Avea un apartament
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de telefon și de ceas. I se fură și cureaua din piele de crocodil și chiar pantofii. Raj este fericit, băieții îl bat pe spate, iar șeful îi promite că-l va promova în bandă. Interesant este faptul că întreaga grozăvie s-a petrecut fără nici un strigăt de ajutor, fără nici o tulburare a liniștii acelei ulițe nenorocite. Abia peste două ore Tudorel a fost găsit de un român, care l-a dus în casă și a chemat poliția. A chemat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văd fața îndurerată: Eu am crezut că sîntem prieteni... Sîntem, bineînțeles că sîntem, puteam să-mi risc viața... Ascultă, prietene, amîndoi ne-am riscat-o, dar să mori lîngă un prieten nu-ți mai pare rău... Abia atunci am realizat grozăvia și picioarele mi s-au înmuiat. Știi, tu cunoști atît de puțin lumea noastră arabă... Acum, uneori, seara, îmi aduc aminte de el și, de fiecare dată, mă rog lui Dumnezeu să-l ocrotească. Printre străini În amintirea profesorului Florea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
putem vedea o machetă veche realizată prin contribuția unui arhitect austriac ce a prelucrat toate datele de la un spion care a reușit să pătrundă dincolo de linia centurilor de apărare. Aici sunt trasate inclusiv „hrubele Brăilei”. Mama îmi spune că multe grozăvii s-au întâmplat în vechile tuneluri subterane ale Brăilei, dar niciuna mai cutremurătoare decât cea petrecută în vila bogătașului grec Nicolachi Mavrocordulas, mare exportator de grâne. Povestea aceasta o cunosc aproape toți brăilenii, iar casa veche din centrul orașului este
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
grijă căci nu existau gropi făcute de excavatoare... Cât era satul de-ntins, apele râului erau presărate cu copii ce înotau în lung și-n lat pentru a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu care satul întotdeauna a avut numai a se mândri. Începem cu : Nicolae Blendea. Cunoscut în sat sub numele de Lae Nițului, rapsod de anvergură, făuritor de texte, născut la 10 aprilie 1877, vajnic ostaș, distins prin eroismul său în grozăviile primului război mondial de unde se întoarce schilav, sprijinit în cârje ca să-și găsească acasă boreasa, cu vreo doi trei prunci mai mult decât cu câți o lăsase la plecare, și să se stingă apoi încet, în vatra satului pe care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
asemenea, ca și cei doi intelectuali Neacșa, tot în primul război mondial, dar în Italia. Preotul Dragomir Trandafir piere și el în Rusia, unde plecase cu toată familia ca să scape de urgia persecuțiilor șovine, maghiare, ca și de cea a grozăviilor primului război mondial. Matei Tarcea a fost preot ortodox în America, iar Traian Roman, fiul lui Doroftei Roman învățător în Streza înainte de primul război mondial, a fost inginer silvic, director general la Casa Autonomă a Pădurilor Statului din Transilvania, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
doisprezece bași ca să le cânte, iar ei să danseze ceea ce era atunci la modă, nemuritoare valsuri de Johan Strauss, sau marșuri care predicționau imprevizibile războaie mondiale. În ultima vreme bătrânul muzicant, căruia foarte curând ambii feciori îi vor pieri în grozăviile acelui ticălos al doilea război mondial, încă mai avea tăria să cânte, acel frumos, languros și inegalabil tango-marș, Lillimarlen, pe care toată lumea, în toate ocaziile îl fredona atunci. Mai ales soldații nemți ce porniseră în marea și inconștienta lor aventură
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa am auzit prima dată vorbele astea, sunând ca un epitaf, poate nu Îndeajuns de pleonastic pentru a reda grozăvia prin care a fost inaugurat locul de veci al familiei noastre. Pe cruce au pus să se scrie doar Mort În Floarea Vârstei la Ani Nouăsprezece, dar n-aș avea cum să uit că el a fost de fapt omorât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dimineață. Cei dintâi muguri se aninau de ramurile liliacului... Pe cer, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. În văzduh era o pace dulce... În dimineața aceea toate păreau mai frumoase ca niciodată... nimic nu prevestea grozăvia care, peste puțin... urma să se dezlănțuie. De aproape trei ore așteptam să ni se dea plecarea, și ne pierdusem răbdarea... O neliniște nelămurită ne încerca. În sfârșit, Cheferistul cu chipiu roșu apăru și, dădu semnalul. O ușurare ne umplu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
timp să se depărteze cu corabia argonauților și să nu fie prins. Se spune că, începând de-atunci, cei de pe-aici au continuat să sacrifice tineri nevinovați și corpurile lor tăiate au fost împrăștiate pe câmpuri. Sunt cutremurat de grozăvia mitului și izbutesc să-mi găsesc pacea cu greu, numai când sosește Aia. Mă liniștesc doar când îi simt mângâierile mâinilor pe obrajii mei umeziți de lacrimi. Dar Îmi e de-ajuns să-i recunosc pașii sau glasul care-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
getul împotriva romanului, grecul împotriva getului. Violența izbucnește cu furie la orice intersecție a străzilor pe care calci. Toți se comportă ca și cum ar fi într-un perpetuu război preventiv și nedeclarat. Eu nu știu nimic despre războiul iminent și despre grozăvia lui. Aș vrea să pot înțelege gândurile barbarilor ce ne amenință pe noi, romanii, care i-am ocupat ca să-i civilizăm. Dar cine sunt „barbarii”? După cum spune Aia, ei își revendică doar dreptul de proprietate asupra pământurilor lor. E simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se fi prefăcut, infam, că este îndrăgostit de ea. Medeea are dreptate, fiindcă Erosul se conduce după legi nescrise ce nu cruță niciodată pe nimeni. De aceea, repetă obsesiv scenariul desfășurării evenimentelor și scormonește amănuntele terifiante tocmai în speranța că grozăvia acestora va avea puterea să resuscite și să reactualizeze sentimentele presupuse ale lui Iason. Dar totul rămâne fără efect, fiindcă el nu a fost niciodată îndrăgostit de ea. Iason este cel mai ticălos dintre toți bărbații care vor mai traversa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe care-l ține în mână e un obiect ritualic. Ne reluăm drumul în liniștea sigilată a pădurii, care parcă miroase a eternitate. Poate că aici, la umbra răcoroasă, aerul curat și proaspăt ar putea să ne scutească trupurile de grozăvia degradării. Aia ghicește aceste gânduri ale mele, privindu-mă în ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță. Imperator începe să latre așa de tare, încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
arhaice precreștine a propriei sale țări, zonă de treceri și de confruntări epice între popoare, imperii și religii, în care se percepe o chemare puternică către corporalitatea și tragicul destinului, dar și aspirația necesară și consecventă către o răscumpărare a grozăviilor și mizeriilor vieții cotidiene. O răscumpărare care, la Ovidiu cel reconstituit de Mincu, trece prin sarcina profetică scutită de vrajă a poeziei, care ne repropune (cu accente ce amintesc de Sade, Rimbaud, Pasolini) cadrul sângeros al prezentului și mirajul, obsesiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acest tânăr s-a Întors ca să le aducă și pe ele; dar nu s-a mai Întors: a fost omorât și el, și mama lui, și a rămas În viață această mamă cu copilul, care mai trăiesc și acum... Niște grozăvii - greu de Închipuit că s-a putut Întâmpla așa ceva... Trist este că acum se neagă faptul că Antonescu ne-a deportat, că Antonescu a avut un plan de lichidare a populației evreiești... Dar asta a fost o realitate... Asta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Stratulat (magistrat, prieten cu Anton Holban, n.E.D.), Adinel (Adina Ghițescu, verișoara lui Anton Holban, n. E.D.) și la 26 mai am termen de judecată cu martorii de mai sus, apărătorii mei. Am avut, într-adevăr, dureri mai mari, dar această grozăvie e picătura care depășește marginea paharului. O consolare? În ziua de 24 mai la postul de Radio II, la ora 1430, la „Viața cărților” prezintă Ileana Corbea „Jocurile Daniei” cu o introducere de Mihai Gafița (volumul va apare curând, la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, îl ruga pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, să sesizeze autoritățile militare: „Domnule General, văzând raportul profesorului Dobre (care fusese șef de tabără, n. a.) am plecat în aceeași noapte la Predeal, ca să mă conving cu ochii mei de grozăvia celor relatate în acest raport. M-am urcat în tabără. Raportul profesorului Dobre este exact. Oricine se poate ridica să vadă urmele barbariei. Zeci de adăposturi, muncite o vară întreagă de mâna tineretului român, au fost sfărâmate cu topoarele, cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
suntem uneltele prin care El Își arată puterea lucrătoare în fața lumii. Numai având această stare de conștiință vom putea ieși biruitori. Presupunând că Dumnezeu încearcă încrederea noastră în El, altfel zis, satan cere să ispitească încrederea noastră, înspăimântându-ne cu grozăviile supliciilor lui, noi nu trebuie să stăm nepăsători ca niște părăsiți, ci să analizăm și să înțelegem unde ar fi punctul slab, fisura din cetatea simțirii și minții noastre pe unde s-ar putea strecura veninul morții și să apărăm
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sabia durerii în inima acestei mame-martire când a rostit sfâșietoarele cuvinte înecate în plâns: „Gicușonr, mamă, dacă ești tu...” ! O, dacă harul care l-a ocrotit pe Virgil în marea lui încercare nu i-ar fi șters de pe trup semnele grozăviilor prin care a trecut în timpul martirizării sale, inima bieților săi părinți nu ar fi rezistat. Dar Dumnezeu i-a cruțat de această ultimă lovitură. În cerneala cu care s-a așternut pe hârtie această mare pledoarie în favoarea idealului legionar sunt
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care îți silește spiritul să accepte o suită întreagă de orori. Cât de neglijenți, de urâți și lipsiți de farmec își îngăduie adeseori să devină oamenii căsătoriți, fără ca măcar să-și dea seama de acest lucru. Uneori reflectez asupra unor atari grozăvii numai pentru a-mi oferi desfătarea gândului că eu am scăpat de ele. Clement mă înțelegea perfect din acest punct de vedere, poate că a fost întotdeauna excesiv de conștientă că „era destul de bătrână ca să-mi poată fi mamă“. De câte ori, strălucind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gând atotpătrunzător, încât nu putea fi socotit întrebare, ci însăși atmosfera pe care o respiram. Mă întrebam dacă mă văzuse prin sat și, în cazul ăsta, dacă mă recunoscuse. Eu o zărisem de câteva ori de la distanță. Oh, Dumnezeule, ce grozăvie! Am văzut-o și nu am recunoscut-o. Dar de bună seamă că eu, care nu mă schimbasem aproape deloc, eram foarte ușor de recunoscut. Atunci de ce nu mi se adresase? Poate că, din întâmplare, nu mă văzuse, poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]