1,394 matches
-
de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv. Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general care nu face practic, nici un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
m-a debutat cu poezii în revista Familia de la Oradea, la o rubrică devenită celebră printre tinerii autori de poezie. Cine debuta acolo era, oarecum, confirmat ca autor talentat. N-am fost cenzurat, la început, nici în Dialog, nici în grupajul de poeme. Pot să spun că habar nu aveam că există o instituție care se ocupa cu cenzura, mă tem că nici nu auzisem cuvântul. Eram absolut convins că fiecare publică exact ceea ce a scris el însuși, fără vreo „îndrumare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rumena „Miorița” („Uomo & cultura”, 1970), Un Thème akritique dans la poésie épique roumaine („Actes du Premier Congrès International des Études Balkaniques et Sud-Est Européennes”, 1971). P. acordă un mare interes cântecului epic, despre care ține un curs special. Publică un grupaj referitor la caracterul istoric al epicii populare, raporturile dintre universal și național și legăturile dintre motivele dezvoltate în baladele românești și în cele balcanice. Proza populară epică reprezintă un alt capitol important al preocupărilor sale, care se materializează într-un
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
Administrative și la Facultatea de Jurnalism a Universității Hyperion din București, aici deținând și funcția de decan. P. începe să publice versuri în „Luceafărul” și în „Tribuna”, însă iese din anonimat odată cu prezentarea pe care Nina Cassian o face unui grupaj de poezii, la rubrica „Poșta literară”, în revista „Astra” (1971): „Semnalez la acest poet o gestică de anvergură care nu are nimic de a face cu retorica sau cu cabotinismul, un simț al metaforei inedite și înaripate, originalitatea confesiei și
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în învățământul universitar, fiind lector de psihologie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Asistență Socială a Universității din București și profesor asociat al Academiei de Artă. Debutează cu un grupaj de poeme în 1981 la revista „Vatra”. În 1982 este inclus în Caietul debutanților al Editurii Albatros, iar în 1993 își publică prima carte, Furnicile și oglinda. Colaborează cu versuri la „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Vatra” ș.a. P. face parte
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
începând chiar din întâiul volum. În spațiul rece al Visărilor păgâne se constituie intermitent, în marginile canoanelor adoptate, priveliști care încântă prin stilizarea delicată, prin grație, prin conturul ferm al desenului. Piese de rezistență sunt unele dintre cele cuprinse în grupajul Centaurii, alături de care pot fi așezate ierarhic Barbarul și Krum cuceritorul, ce anunță Cântecele stepei din Eternități... Alcătuit sub impulsul Centaurului lui Maurice de Guérin, pe care îl va și traduce, dar cu punctul de plecare într-un vis, ciclul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Nouvelle, revenind aici în câteva rânduri, ca lector. În perioada 1990-1993 îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural din Paris. Debutează cu versuri în 1959, la „Steaua”, afirmându-se mai întâi ca poet în paginile publicațiilor literare clujene, ulterior prin grupajul de poeme apărut în 1963, cu o prezentare de Mircea Zaciu, în „Luceafărul”. Editorial, este prezent în 1966 cu volumul de versuri Propuneri pentru o fântână, iar în 1969 îi apare prima carte de critică literară, Avangardismul poetic românesc, aproape
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
redactat de un colectiv al Catedrei de literatură română, literatură comparată și teoria literaturii de la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. De asemenea, conferențiază în țară și în străinătate și participă la diverse colocvii, fiind preocupat îndeosebi de problematica avangardei literare. Grupaje din versurile sale apar traduse în limbile franceză, germană, maghiară, sârbă etc., în reviste și antologii. Deși P. intră în scena literară cu lirică, o vreme cel puțin „criticul pare să-l fi estompat, în conștiința publică, pe poet” (Ștefan
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
periferic, și trimite la modelul american, în ipostaza lui accesibilă, mai atrăgătoare. Structural combativ și netimorat de conveniențe, scriitorul procedează, apărându-și ideile, la lansarea unei lungi diatribe la adresa criticii literare din epocă. Opiniile proprii sunt incluse și într-un grupaj de comentarii cu privire la Camil Petrescu, Marin Preda, Geo Bogza, Adrian Marino, Al. Piru, Matei Călinescu ș.a., precum și într-o secțiune ce vizează mai ales literatura modernă și contemporană engleză și americană, încă puțin cunoscută la noi (Nathaniel Hawthorne, Norman Mailer
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
devine absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Lucrează ca metodist la Casa de Cultură a Tineretului din Craiova (1982-1990) și ulterior ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei, în „Viața românească” (1982), iar editorial, în 1984, cu placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
profesor la Păulești și Jariștea, județul Vrancea, redactor la ziarul „Milcovul” (1969), director al Casei de Cultură din Odobești (1971-1972), instructor cultural al Inspectoratului Județean pentru Cultură Vrancea (1973-1978), profesor la Liceul Agricol din Focșani (din 1978). Debutează cu un grupaj de poezii în Caietul debutanților la Editura Albatros (1975), colaborând la „Ateneu”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „Tomis”, „Vatra”, „Revista V” ș.a. Din poezia sa au apărut traduceri în limbile franceză, engleză, italiană, hindi, albaneză, greacă etc.
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
și două jilțuri, O istorie a logicii fără Nae Ionescu), Virgil Ierunca (versuri, articolul Dan Botta, traducător al lui François Villon ș.a.), I. Dominic, Jean Pârvulescu (poeme), D.C. Amzăr, Paul Barbăneagră ș.a. Numerele 5/1966 și 10/1970 cuprind mari grupaje de texte de și despre Mircea Vulcănescu și Nae Ionescu, iar numărul 7/1967 este dedicat integral lui Dan Botta. În cel mai realizat număr al colecției, 8-9/1968, considerat „o dată în istoria spiritualității exilului românesc” (cum se afirmă în
PRODROMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289031_a_290360]
-
Lucian Blaga (inedite), V. Voiculescu (inedite), Constantin Noica, Nicolae Manolescu, Dumitru Țepeneag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Fănuș Neagu, Matei Călinescu, Ion Negoițescu. În același număr sunt incluse un text de Martin Heidegger (cuvântul la aniversarea lui Ludwig von Ficker), un grupaj de traduceri sub genericul Poeți francezi de azi... , realizat de Ioan Cușa și Paul Miron (versuri de Pierre Emmanuel, Michel Deguy, Jean-Claude Renard ș.a.), și un poem de Hölderlin, tălmăcit de Paul Miron. M.P.-C.
PRODROMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289031_a_290360]
-
Ion I. Nistor, directorul publicației; de asemenea, cu sociologul Traian Brăileanu, în casa căruia se inițiază în 1935 revista „Iconar”. Mai colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Buna Vestire”, „Glasul Bucovinei”, „Gazeta gospodarilor”. Mircea Streinul îi publică un grupaj de poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
mult cultura poetică și stăpânirea mijloacelor decât o vibrație lirică autentică: „Port pe cap nenumărate turnuri, / Rotitoare zidiri, foișoare - ale lumii, / Răcoroase capete de mare, / Începute și neterminate.” Intuiții critice notabile, exprimate câteodată prețios, apar în Volumul și esența (1972), grupaj de studii privitoare la romane românești interbelice și contemporane, axate mai cu seamă pe problemele configurării direcției psihologice în literatura noastră, ca reflectare specifică a modelului introspectiv european. Romanul psihologic românesc (1978) aprofundează cercetarea anterioară și se impune drept cea
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
de Petre Dragu. Alte poezii aparțin lui H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Eugen Constant, Sinei Dănciulescu, lui Marin Sorescu, Damian Ureche, Nicolae Dragoș. Cronica literară este onorată în acest număr și în următoarele de Șerban Cioculescu. Primul număr mai conține un grupaj intitulat Colocvii Brâncuși, unde își exprimă opiniile George Oprescu, V.G. Paleolog, Ilie Purcaru, Mario De Micheli, André Frénaud, în timp ce Dinu Săraru inaugurează cronica teatrală. În numărul 2/1964 încep să colaboreze G. Călinescu (cu articole de „direcție nouă”), Tudor Vianu
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
care semnează și secvențele caricaturale incluse sub genericul „Potcoave pentru cai morți”, „Cronica cinematografică”, „Pagina enigmistică”, „Humorul altora”, „Cărți noi”, „Noi și sexul slab”, unde scrie și actorul Radu Beligan, „Prietena noastră cartea”, „Numai pentru noi”, secțiune rezervată femeilor. Un grupaj de versuri extrase din volumul Poemele singurătății aparține lui Victor Eftimiu. Proza îi are ca autori pe Sergiu Dan, Alina Dan, Neagu Rădulescu și Leontin Brudașcu. Sectorul publicistic este bine ilustrat de nume precum Martha Bibescu, Alexandru Kirițescu, Virgil Gheorghiu
REVISTA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289209_a_290538]
-
Filomela Brătianu. În numărul aniversar (3/1934) dedicat poetului, G. Murnu transpune Cufundătorul de Schiller. Opera și personalitatea lui Friedrich Nietzsche fac obiectul a numeroase intervenții, printre care C. Rădulescu-Motru, Filosofia lui Fr. Nietzsche în România, Virgil Tempeanu - traducerea unui grupaj consistent din poemele filosofului. Eliza S. Mândrescu oferă câteva versiuni din Gottfried Keller, sub genericul Nuvele germane moderne. Directorul publicației se află în centrul unui număr omagial; un număr special i se consacră și lui Carmen Sylva, la două decenii
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
Un succes de public oarecum neașteptat a avut romanul Golful sălbatic (1977). Colaborează cu versuri la „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a. Versurile din Ceasul umbrei trasează liniile generale pentru dezvoltările lirice următoare. Într-o structură tripartită, fiecare grupaj fiind circumscris, cel puțin teoretic, câte unui citat semnificativ (Imaginea răzbunătoare - sub semnul unui descântec akkadian, Dezlegarea de mare - sub cel al unui extras din opera lui Dimitrie Cantemir, Ceasul umbrei - cu un moto din Pascal), se valorifică trimiteri livrești
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
și negre, ci un depozitar viu, uneori paradoxal și contradictoriu, în care «adevărurile» își prezintă multiplele fațete”. Valéry este considerat mai ales ca eseist și gânditor, examinat prin raportare la modelul omului complet. Studiul e organizat pe capitole, alternate cu grupaje de fragmente din textele lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
în ianuarie 1934 (un singur număr), avându-i ca redactori pe N.I. Herescu, Ion Pillat și V. Voiculescu. Continuând „Pleiada” craioveană (1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, urmat de un grupaj din lirica autorului (ciclul Scutul Minervei), apoi versuri de V. Voiculescu și Ștefan I. Nenițescu. Aici N.I. Herescu, latinistul care polemizase cu E. Lovinescu pe marginea unei traduceri din Horațiu, tălmăcește poezii din Catul, scriind și articolul Dante în românește
PLEIADA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
îi au că autori pe V. Voiculescu, Ion Pillat, Aron Cotruș, George Murnu, N.I. Herescu, Ion Buzdugan. De altfel, lui V. Voiculescu îi este dedicat și ultimul număr al P., care include un eseu de N.I. Herescu, urmat de un grupaj din lirica voiculesciană, cu unele poeme inedite. Sunt de amintit, de asemenea, mai multe însemnări și articole de Ion Dongorozi (Reorganizarea Teatrelor Naționale din provincie și Dascălii și politica), Al. Popescu-Telega (Poeții Americii Latine) și N.I. Herescu (În chestiunea traducerii
PLEIADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288844_a_290173]
-
cine aduce genial acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii, este de preferat cu admirație acesta”. A debutat la 1 februarie 1898, sub numele Anne de Brancovan, în „Revue de Paris”, cu un grupaj de sapte poeme, Litanies. A mai colaborat la „Revue hébdomadaire”, „Revue des deux mondes”, „Renaissance latine”, „Mercure de France”, „Paris Midi”, „Nouvelle revue française”, „Le Quotidien”, „Le Figaro”, „Revue de Paris”, „Leș Nouvelles littéraires”, „Leș Annales”, iar în 1909 a
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Germania). Debutează editorial în țară (sub numele real) cu volumul de schițe și nuvele Încrustări în bancă (1939), urmat în 1941 de romanul Dragoste albă. În exil scrie și publică în limba română poezie - Magul care-și caută steaua (1951), grupajul Catapetesme, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954, împreună cu Vasile Posteucă și N.S. Govora), Ultimul învins (1965) -, grupajul de nuvele La capătul drumului, în volumul colectiv Povești fără țară (1957, împreună cu Faust Brădescu și N.S. Govora) și volumul de proză
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]