6,001 matches
-
nu mai puteau fi opriți din aplauze...Spaniolii, dimpotrivă, se plimbau prin sală, vorbeau la telefonul mobil, dar ...dădeau senzația că trăiesc povestea, alături de interpreți. Despre români, Richard Cant a afirmat, măgulitor, că suntem un public subtil și rafinat, care gustă scenele de mare Încărcătură intelectuală (scene nesesizate de alții) . Așa o fi! Mă crispează atitudinile de cramponare - de un partener erotic, ori de o funcție. Am mai spus-o : am avut ghinionul să fiu alături de mulți directori de teatru, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mi-a revenit mie plăcuta sarcină a prezentării volumelor de față ( deși, În treacăt fie spus, bănuiesc că și Florin a avut oarece satisfacții În așezămîntul unde a fost invitat!...). Dar să lăsăm glumele, mai ales că nu toată lumea le gustă. Cele două cărți - Descinderi În Commedia dell’Arte de Ruxandra Bucescu Bălăiță și Scenarii pentru teatrul de animație a lui Aurelian Bălăiță, au apărut anul acesta, la editura Artes, din Iași. Am putea spune că ele sunt complementare : pînă la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trăit acest subiect, de către te miri cine, pe la colțuri de stradă. Toate acestea nu împiedicau însă pe nimeni să nu se simtă mai ales în sala de lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți, multe din ele fiind ediții princeps în latină, germană și maghiară și aparținând Evului Mediu autro-ungar, cât pentru delectarea ochiului cu nemaipomenite copii ale unor capodopere semnate de Van Gogh, de Rubens, de Monet, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum am spus mai sus, că eu am fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta. Nu numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei astfel de scenete nici nu i se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și acesta, până nu va avea ceva din zeul teatrului, nu va fi un personaj propriu-zis de teatru. Simțeam că Mihai va fi capabil de o așa-zisă „revărsare a sufletului în afară de sine”. Înhămându-mă la o astfel de muncă, gustam și eu, cât de cât, din beneficiile zeului. Prins în dansul lui, mai întâi eu și mai apoi personajele mele (aproape că nici nu mai erau parcă, ale lui Alexandru Ivasiuc), mă mulam pe trupul lui ca pe-o tulpină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și scoase mănușa de piele de căprioară și i-o aruncă, apoi unul din inele, făcu semn și alaiul porni imediat. > Poate că totuși Mihai nu avusese atunci suficientă răbdare-mă trezesc cu un oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în care stă momeala și din care, odată prins, nu mai poți scăpa. Deci, să muști, amice, numai atâta cât să dai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca adormit. Încă puțin și ajungem în locul unde soții Bethlen stau la pândă ascunzându-se pe după stejarii bătrâni spre a nu fi observați de jivine. Dar ceea ce susținea închipuirea mea, n-avea cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-o clipită, o fericire nemaigrăită (de care Valy poate că ar fi râs cu cinci guri) la gândul că puteam să-mi închipui, asemenea lui Mihai, camerele castelului de la Hust, împodobite cu covoare prețioase și cu tapiserii vesele și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în calitate de călugăr într-o mănăstire dominicană, etc. Acesta este, cu alte cuvinte, începutul carierei sale. Abia acuma vom asista la avatarurile viitorului cancelar. Pentru aceasta el parcurge o adevărată școală. Nu se naște nici el cancelar. Și dacă cititorul poate gusta din plin cristalizarea frumoaselor lui trăsături morale, spectatorul va fi văduvit de a le mai gusta în cazul în care eu n-o să includ în replici sau în didascalii, câte ceva din trimiterile discursului narativ. Cred că mă-nțelegi, nu? Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acuma vom asista la avatarurile viitorului cancelar. Pentru aceasta el parcurge o adevărată școală. Nu se naște nici el cancelar. Și dacă cititorul poate gusta din plin cristalizarea frumoaselor lui trăsături morale, spectatorul va fi văduvit de a le mai gusta în cazul în care eu n-o să includ în replici sau în didascalii, câte ceva din trimiterile discursului narativ. Cred că mă-nțelegi, nu? Și totuși, ce vrei să spui cu citatele astea? - mă întreabă șoferul sărind peste comentariul meu, ca și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
te știe nicio pasăre subliniez cuvântul pasăre zâmbind incisiv. Un coniac? Schimbă el drăguț vorba cotrobăind pe după niște cartoane cu acuarele, ca să dea de sticlele de diferite mărimi și cu etichete în engleză, cu băuturi. Nu zic că nu-l gust. Gheață n-am. Însuși dialogul dintre noi părea un fel de antidot la eventuala tăcere care s-ar fi înfiripat și ar fi anihilat orice urmă de comunicare între mine și el. Simțeam în replicile lui Valy un fel de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aranjament meticulos ticluit. Părea un fel de monitorizare. Sau doar eram eu obsedat de așa ceva. Mai mult ca sigur. Mă privea cu înfrigurarea celui care așteaptă cu nerăbdare finalizarea unei discuții greu de abordat. Repede toarnă ceva în pahare. Ciocnim. Gustăm. Apoi Valy începe să-mi explice pe îndelete, în ce parte a imobilului Casei de Cultură se află acest „țimăr”, cam la ce distanță față de sala de spectacole, la ce distanță de biroul directorului și de celelalte birouri, și, bineînțeles
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa e și Pruncu'. De mică nu te săturai gustând lumea asta cu bune și cu rele. Dar, ne întrebam noi, de ce nu mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel loc anodin, să se creadă totuși într-un adevărat labirint. Nu se grăbea. De data aceasta își propuse chiar să nu se grăbească orice ar fi. Avea timp suficient să și guste fiecare discuție pe care o purtase cu Valy când intrase pentru prima oară aici. După ce eliberase spațiul pe unde ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cea mai de jos încăpere a bibliotecii, aproape de tunelul care duce spre toate tunelurile lumii. Dar așa, ezitând foarte mult, va trebui să te mulțumești cu puțin, adică să-ți faci o părere vagă despre această încăpere și să nu guști frumusețea deplină a celei mai frumoase cărți rectifică vocea gravă, ca punct de pornire după care, pe rând, tot câte una completează replica anterioară: Și să cunoști de fapt, adevărata carte... Să cunoști de fapt, adevărata bibliotecară. Să cunoști de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să intre căprioarele. Doamnă contesă, dumneata ochești o căprioară și tragi prima săgeată. Nimerești. Așa scrie în text, de fapt. Vei fi fericită. Dar vei vedea că fericirea dumitale nu va dura totuși, mult. Fericirea aceasta pe care o vei gusta nu-i alta decât fericirea morții. A morții, auzi? Fii tare! Așadar, reluăm. Atenție la toți pașii acestei scene importante. Aici e punctul culminant și deznodământul. Castelane, dumneata cu Henri aveți rolul de a precipita lucrurile. Fără voi nu ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să le intuiesc comportamentul sufletesc. Era și un domn mai tânăr care venea numai singur. Unul Grig. Dădea impresia că el venea numai să se audă spunând bancuri și să aibă satisfacția că gazda e pe fază și că gustă de minune, poanta. Ca și cum dacă directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fetiță pe nume Miryam, voind să facă niște cozonaci aici în sufragerie, frământa un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în aluat, ceea ce trebuia după gust: zahăr, ulei, sare, lămâie, etc. Ei, cât ce mi-a dat să gust din el, aluatul începu să scadă.-Pune, fato, făină, că n-ai destul aluat pentru trei cozonaci!-îi zic. Și dă-i și pune-i făină încă o jumate de chil și încă o jumate și altă jumate și tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar el mai mergea și singur, după ce ne reîntorceam tot împreună de la o tură de băi. Simțea nevoia și el, ca bărbații, să mai scape. Iar eu îi făceam voia. Așa că pleca la băi și revenea fericit, că numai așa gusta, și gustă unii, frumusețea familiei. Adică trebuia să plece, ca să aibă de unde veni cu plăcere. Zicea lumea că am avut răbdare de fier, cu el. Ei, asta-i. M-am înstrunit singură. Mi-am demonstrat că pot face ceea ce - mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai mergea și singur, după ce ne reîntorceam tot împreună de la o tură de băi. Simțea nevoia și el, ca bărbații, să mai scape. Iar eu îi făceam voia. Așa că pleca la băi și revenea fericit, că numai așa gusta, și gustă unii, frumusețea familiei. Adică trebuia să plece, ca să aibă de unde veni cu plăcere. Zicea lumea că am avut răbdare de fier, cu el. Ei, asta-i. M-am înstrunit singură. Mi-am demonstrat că pot face ceea ce - mi propuneam să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atunci, dar fără rezultat pozitiv. Chiar dacă eram într-o situație destul de complicată, eu nu renunțam la viața de copil și încercam să mă bucur cât de cât de copilăria mea. Rare erau momentele când totul se mai liniștea și atunci gustam și eu copilăria. Aveam un corp deosebit de sensibil, dar aveam o voință interioară extraordinară de a merge înainte și de a face lucrurile pe care orice copil și le dorea. Nu renunțam la plăcerile copilărești și mă refer la jocuri
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai avem timp pentru a ne pune ordine în viață, nu mai vedem lucrurile cu adevărat frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim sunetul interior al muzicii de calitate. Când ne oprim din fuga zilnică spre nicăieri și începem să gustăm plăcerile existenței tihnite, semnificațiile se distribuie altfel, estetica implicită a relațiilor umane profunde capătă o forță nebănuită, devine o împăcare cu lumea și cu propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că după multă târguială și gâlceavă am reușit să ne hotărâm... După cele câteva cuvinte, Pâcu s-a oprit din vorbire. A privit în jur și, pentru a se reculege, a pus alene mâna pe țoiul cu rachiu și a gustat din el cu religiozitate. Moș Dumitru, pricepând jocul lui Pâcu, a început să vorbească din nou. Cum bine ați auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți...Până la urmă, însă, ne-am hotărât să-l punem în fruntea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ta și pace - a răspuns Costache de lângă hornoaică. Ei, dacă te-ai adunat, fă bine și chicură ceva udătură în ulcica asta uscată ca toaca. Râzând, Costache și-a făcut datoria pe deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]