992 matches
-
Mai mult decât atât: doar acest tip de societate civilă și de structuri intermediare pot face posibilă (cel puțin) o dovadă de receptivitate (responsiveness): percepția propriilor nevoi. În ceea ce privește output-ul guvernamental, numai în democrațiile și societățile bogate, foarte dezvoltate, răspunsul guvernanților capătă sens. Factorul economic, atât de important în consolidarea democratică, devine astfel relevant pentru obținerea unui răspuns din partea guvernului la nevoile cetățenilor. Concluziile (parțiale) care pot fi trase din acest incursiune sunt cel puțin trei, câte una pentru fiecare subiect
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regim și Stat sunt distincte în funcție de regim. Asupra acestei teme se va reveni în paginile și capitolele următoare. 10 În limba italiana, "receptivitate" sau capacitate de a răspunde. Prin acest termen (în engleză responsiveness), Sartori și alți autori înțeleg capacitatea guvernanților de a răspunde la cererile celor guvernați. A se vedea în continuare și în capitolul 7. 11 În privința acestui termen, a se vedea capitolul 4, subcapitolul l. 12 Potrivit lui Schmitter și Karl, "o democrație politică modernă este un sistem de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fel încât aceștia să-și poată forma planuri de acțiune pe care să le poată duce la îndeplinire. "Principala garanție este aceea că regulile trebuie să se aplice și celor ce le stabilesc, și celor ce le aplică - adică atât guvernanților, cât și guvernaților - și că nimeni nu are puterea să acorde exceptări"28. Paradigma aceasta care ne permite să situăm individul și comunitatea între setea de libertate și nevoia de ordine este, după părerea noastră, și cea mai potrivită pentru
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
țara lor proprie. Introdusă prin adversativul dar, secvența descriptivă ce are ca subiect „generația actuală de guvernanți” se opune de rasa română, fie din Muntenia sau Moldova. În cele ce urmează se realizează portretul etnic, moral, fizic și intelectual al guvernanților. Atribute precum „un element etnic cu totul nou și hibrid”, „rămășițele haimanalelor”, „resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar”, „elementul de disoluție, demagogia României”, „stârpituri”, „aprinși de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice și autohtone”, „producte de baltă
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
principii, al domniei legii și al separării puterilor sunt corelative. Ele enunță că trebuie evitat principiul absolutist, prezent și în filosofia lui Hobbes, conform căruia cel care face legea este în afara legii, fiind totodată și executorul sau interpretul legii. Voința guvernanților sau a judecătorilor nu mai este atunci încadrată într-un cadru legal, ci este arbitrară și urmărește scopuri personale. Din principiile amintite decurgeau o serie de reguli concrete de acțiune, cum ar fi regula răspunderii ministeriale (în cazul Danby) sau
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că dreptul de succesiune la proprietate și dreptul de succesiune la guvernare sunt două lucruri diferite. Cel dintâi este moștenit de la părinți și se transmite prin actul generării, "Dar guvernarea fiind pentru beneficiul celui guvernat, și nu numai pentru avantajul guvernanților, [...] nu poate fi moștenită cu aceeași îndreptățire cu care copiii primesc bunurile tatălui lor"87. Câteva exemple din istoria lui Israel întăresc cele spuse de Locke: regele David a primit tronul fără să fie fiul lui Saul, iar Solomon nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
naturală nu încetează în societate, ci, în multe cazuri, sunt numai adaptate acesteia, adăugându-li-se prin legile omenești pedepse recunoscute, pentru a întări ascultarea lor"61. Așadar, legea naturală subzistă în societatea civilă, impunându-se atât poporului, cât și guvernanților, ca o regulă eternă, ca un criteriu unic al raționalității și al moralității acțiunilor și legilor pozitive. Contractul social este moral și rațional numai în măsura în care răspunde exigențelor legii naturale. Prin acest contract oamenii renunță la dreptul de a hotărî singuri
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
are dreptul și libertatea de a-și folosi și apăra proprietatea (conform legilor pozitive), în fapt, el se află în imposibilitatea de a se apăra singur. Realizarea binelui general (scopul statului) depinde în bună măsură de gradul de fidelitate al guvernanților față de misiunea lor și în primul rând față de contract. Este interesant de remarcat faptul că, în doctrina lui Locke, nu găsim o separare clară între individul-supus și individul-cârmuitor, în sensul că nicăieri nu sunt analizate calitățile și virtuțile specifice pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
înzestrate atât cu rațiune cât și cu pasiuni precum ambiție, teamă, nebunie sau corupție, care devin cu atât mai periculoase cu cât guvernanții au mai multă putere 13. Așadar, spre deosebire de Hobbes (influențat de Machiavelli), Locke nu atribuie mai multă raționalitate guvernanților, plecând de la ideea că superioritatea și rațiunea suveranului sunt date chiar de exercițiul suveranității. Cei ce-și imaginează că puterea absolută purifică sângele, ori remediază fragilitatea morală și împiedică manifestarea pasiunilor, trebuie doar să studieze istoria pentru a se convinge
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
trebuie doar să studieze istoria pentru a se convinge de contrariu. Suveranii nu sunt nimic altceva decât oameni ca toți ceilalți, numai că sunt însărcinați cu puterea supremă. Comunitățile politice iau naștere spre beneficiul supușilor și nu spre cel al guvernanților, prin urmare aceștia nu trebuie să caute să obțină avantaje personale în afara celor ce le revin în mod legal, din funcțiile deținute în interiorul corpului politic. În afară de asta, individul lui Locke deține proprietatea ca pe un dat natural, astfel încât nimeni nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Locke referindu-se expres la puterea suveranilor englezi din trecut - nu e altceva decât puterea de a face binele public în lipsa regulii"17. Atâta timp cât guvernanții dau dovadă de rațiune și se lasă conduși de ea, binele poporului și cel al guvernanților se află în raport de identitate ca bine public. Pentru a sesiza un aspect important al filosofiei lui Locke am putea explicita în felul următor: binele poporului (binele neexprimat al tuturor oamenilor) coincide cu binele general (binele exprimat prin voința
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aspect important al filosofiei lui Locke am putea explicita în felul următor: binele poporului (binele neexprimat al tuturor oamenilor) coincide cu binele general (binele exprimat prin voința generală); această concordanță este totodată scopul și criteriul după care sunt judecate acțiunile guvernanților. Puterea supremă a comunității este obligată să acționeze în vederea "păcii, siguranței și binelui public al oamenilor"18. Principiul dreptului roman Salus populi suprema lex est, este invocat de Locke și considerat ca fiind "o regulă atât de dreaptă și de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prin suveran. Dimpotrivă, atunci când vorbește de popor, el are în vedere o societate de ființe raționale, capabile să emită judecăți, să aibă voință și să acționeze în vederea unor scopuri. Trebuie notat faptul că, pentru Locke, interesele poporului și cele ale guvernanților nu pot fi distincte decât în cazul conducătorilor animați de ambiție, nebunie sau corupție. Altminteri, poporul și binele său justifică interesele și binele guvernanților. Hobbes susținuse și el că binele suveranului și al poporului nu pot fi separate, numai că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să acționeze în vederea unor scopuri. Trebuie notat faptul că, pentru Locke, interesele poporului și cele ale guvernanților nu pot fi distincte decât în cazul conducătorilor animați de ambiție, nebunie sau corupție. Altminteri, poporul și binele său justifică interesele și binele guvernanților. Hobbes susținuse și el că binele suveranului și al poporului nu pot fi separate, numai că, pentru el, condiția existenței poporului era suveranitatea. Hobbes spunea că poporul și suveranul au aceleași interese întrucât reprezintă o unică ființă 20. De aici
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
poporul și suveranul au aceleași interese întrucât reprezintă o unică ființă 20. De aici rezulta că binele poporului își află justificarea în binele suveranului. Pentru Locke lucrurile stau exact invers. Odată stabilită comunitatea, poporul este acela care conferă puterea supremă guvernanților, fapt ce demonstrează că puterea aparține înainte de toate poporului, prin dreptul natural. În vocabularul folosit de Locke întâlnim uneori o ușoară confuzie, în sensul că el atribuie comunității prerogative care în mod normal ar trebui să aparțină poporului. Astfel, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
suveranității poporului care se bazează pe aptitudinile acestuia de a alege și decide în mod rațional. Poporul este considerat suficient de capabil pentru a-și investi guvernanții printr-un contract încheiat în mod rațional și pentru a judeca dacă acțiunile guvernanților sunt sau nu conforme contractului inițial. Aceasta întrucât, așa cum rezultă din Eseu asupra intelectului omenesc, cunoașterea se bazează pe experiență și nu pe o facultate misterioasă care face din politică domeniul exclusiv al filosofilor. 4.2. Separarea puterilor și critica
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a-și recupera libertatea originară și [...] pot să își asigure propria siguranță și adăpostul, acesta fiind scopul pentru care ei sunt în societate"86. Rebeliunea nu aparține poporului, așa cum am putea crede; dimpotrivă, poporul este acela care rezistă rebeliunii guvernanților. În acest sens, dreptul popular la revoltă se naște din încălcarea de către guvernanți a pactului care îi obliga să vegheze la realizarea binelui public, fapt ce îi plasează în stare de război cu supușii. Ca urmare, dreptul la rezistență este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ca și în secolul al XVIII-lea, la consolidarea uzanțelor comune ale Europei, dar pe baze noi. Această dorință de uniformizare, fără îndoială mai eficace decît o cucerire obișnuită, se lovește totuși de obstacole. Acestea țin de tradiții, de calitatea guvernanților, de prezența sau absența funcționarilor francezi sau de rezistența vechilor structuri. Chiar dacă aceste obstacole îl irită, împăratul consideră că este mai nimerit să țină cont de ele și chiar să sacrifice o parte din ambițiile sale în loc să încerce să le
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sens, sistemul de guvernare este un ansamblu de mecanisme organizaționale și instituționale, un arhetip instituțional managerial. Sistemul de guvernare este un mod de delimitare a puterii de influență a decidenților, de reglementare a conduitelor lor, precum și a spațiului discreționar al guvernanților. Capitolul 7 este alocat subiectului Managementul responsabilității sociale corporative ca dimensiune a strategiei corporative. Termenul de "responsabilitate socială corporativă" (RSC) este un concept prin care companiile integrează, pe o bază voluntară, preocuparea față de societate și mediu în operațiile curente de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
cu interesul afacerii, fie să respecte cadrul legislativ (ceea ce, în ultimă instanță, este tot în interesul firmei). Funcția de a strânge și de a dirija în scopuri sociale fondurile acumulate din impozite intră în sfera "mecanismelor politice", a guvernului și guvernanților. Teoriile și tacticile promovate cu intenția de a implica acționariatul și executivul unei companii în acțiuni cu scopuri sociale sunt o încercare de transformare a acestora în funcționari publici și încurajează modalități de fraudă din partea managementului firmei. Acceptarea de către mediul
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
crea inconsistență între principii, standarde și comportamente. Un exemplu pentru o organizație ar putea fi contradicția între standardul de corectitudine morală în relațiile cu guvernul, formalizat și făcut public de firma-mamă dintr-o țară dezvoltată și practicile de corupție a guvernanților din țările emergente (vezi cazurile mediatizate despre Simmens, G.M. etc.). De exemplu, Nike multinațională cu o cultură organizațională solidă, cu valori etice expuse în declarații de misiune și în diferite tipuri de coduria ținut în anii '90 primele titluri în
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
durabilă este, înainte de toate, un proces de educare iterativă. Pe de-asupra, atitudinea și capabilitățile comunitare trebuie susținute financiar. Construirea unor atitudini comunitare are nevoie de antrenament și monitorizare a progresului, dar și de fonduri. Site-urile și blogurile guvernului, guvernanților și ale departamentelor administrațiilor locale abundă în legi, recomandări, strategii și politici, mărturii de bună-credință focalizate pe dezvoltarea comunităților. Dar fondurile din programele Uniunii Europene destinate României sunt insuficient accesate de români și, chiar mai puțin, de comunități. Stare de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
guvernare este un ansamblu de mecanisme organizaționale și instituționale, o "matrice" instituțională pentru regulile jocului managerial. Sistemul de guvernare este un mod de delimitare a puterii de influență a decidenților, de reglementare a conduitelor lor, precum și a spațiului discreționar al guvernanților. În România, datorită faptului că în cele mai multe cazuri proprietarul este și coordonatorul afacerii, guvernarea la nivel de entitate profit are mai mult semnificația de "conducere" sau "managementul" organizației. În acest caz, sfera guvernării cuprinde acționariatul și reprezentanții acestuia: managementul de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Guvernanții și firma ca atare se supun unei raționalități colective care depășește interesele de clasă sau motivațiile individuale. Rațiunea de a fi a managementului (consiliu de administrație, rețeaua de administratori) se justifică prin obținerea și întărirea legitimității din partea societății. Acțiunile guvernanților transpun constrângerile mediului în sisteme normative și scheme cognitive interne orientând eficient organizația. Pe această structură foarte generală, accentuarea structurii financiar-juridice, normativ-disciplinare sau a celei cognitive a generat plasarea teoreticienilor în trei curente de gândire, ale căror idei de bază
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
pornire în "teoria creșterii firmei" a lui Penrose (1959), fundamentează firma pe două dimensiuni: resurse și competențe. Firma este simultan un ansamblu de resurse și o entitate de acumulare continuă de cunoștințe, ambele orientate de viziunea și orizontul experiențial al guvernanților acesteia. Pentru Dosi (1994)79, firmele sunt ansambluri de competențe-cheie și de activități complementare asociate acestor competențe. Limitele firmei trebuie înțelese nu doar în costuri de tranzacție, ci în aceeași măsură în termeni de învățare, de oportunități tehnologice, de selecție
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]