26,356 matches
-
Cred în Dumnezeu cu patimă fiindcă este Adevărul Absolut care a pătimit pentru noi dorind să fie liber de propriul sine, născând Iluzia Vieții, unde fiecare înțeles are patima lui. 1959. Ce ar mai rămâne din Cuvânt dacă ar dispărea haina patimilor lui? 1960. Suntem alături de Dumnezeu prin patimile divinității din noi. 1961. Te iubesc Doamne fiindcă am înțeles sensul patimilor acestei lumi. 1962. Nu ești singur fiindcă nu există patimă prin care să nu fi pătimit cineva cândva înaintea ta
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
să obțină tot ce dorește chiar dacă asta presupune a zmulge de la ceilalți lucruri sau favoruri pe care ei nu sînt dispuși să le cedeze. De la Fidelman capătă bani, în repetate rînduri, ba chiar și unul dintre cele două costume de haine pe care le are acesta. În cele din urmă, în semn de "recunoștință" Susskind îi fură teza despre Giotto, pe care de altfel o și distruge. Relația care se stabilește între cei doi evrei e foarte ciudată și interesantă. Ceea ce
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria Banus, care-l trata cu o dezamăgitoare condescendenta... realist-socialistă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Brumaru Cristian Mandeal... "Misa Solemnis" de Beethoven și "Misa da Requem" de Verdi sunt, amândouă, opere care se rânduiesc între cele sacre, dar țâșnesc departe dincolo de funcțiile lor consacrate. Prin dimensiuni, dar mai ales în spirit, ele nu încap în haină tradițională a sacerdoțiului unde stă textul: muzică o refuză. Pe amândouă Cristian Mandeal le-a creat la acest sfârșit de stagiune. Succesiune întâmplătoare? Poate că nu! Concertele Filarmonicii "George Enescu", atât de apropiate în timp, au avut - cel puțin pentru
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le cu lejeră virtuozitate în jocuri semantice și lexicale de un haz irezistibil (specialitatea casei). Nu lipsită de tîlc mi se pare, în acest sens, alegerea discursurilor de escorta
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
ziar" (Departele meu). Miturile sînt, pentru a spune astfel, visceralizate, li se acordă o corporalitate familiară: "ai dreptul să desfizi calul troian,/ ulei de măsline curge prin venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui biet cal;/ curcubeul pe hainele tale/ pătează orgoliul muntelui la orizont" (Dialog). În sînul materiei suverane sînt acceptate tot soiul de relații, de la cele pur analogice pînă la cele de ordin simbolic: Ca un prag pus anume să fie călcat/ stă frînghierul dormind/ la rădăcina
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". Sau: "aceste/ cuvinte/ vii cum lumină/ fii sigur/ moarte și mate/ poartă în ele/ oricît de vii// moarte și mate!". Sau: "și se făcea/ în illo tempore/ ca-n dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". Sau: "aceste/ cuvinte/ vii cum lumină/ fii sigur/ moarte și mate/ poartă în ele/ oricît de vii// moarte și mate!". Sau: "și se făcea/ în illo tempore/ ca-n dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
ar putea afla în mod obișnuit o tribuna. Pe scaune - tineri cu ochii ațintiți către oratorul care stă în picioare (acesta-i postamentul lui - propria verticalitate), agitați, dezbătând aprinși, luând cuvântul pe rând, dar nu într-o ordine prestabilita. După haine par întrucâtva hippioti - ori poate mai degrabă simpli studenți ai timpului lor. Atmosferă încinsă, în California anului 1969. Imaginea se află pe la începutul filmului Zabriskie Point al lui Michelangelo Antonioni și ea mi-a răsărit spontan în minte atunci când am
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
fi plictisiți de omul de la capătul firului, din politețea de a răspunde adecvat sau din dorința de a fi originali/ ironici/ șugubeți/ altfel decît ceilalți, într-un demers cu aparentă patriotarda etc.). La urma urmei, o anchetă este ca o haină mai nouă sau mai ponosita, mai largă sau, dimpotrivă, intrată la apă, care nu se știe cît îi este de potrivită celui care o îmbracă, mai cu seamă atunci cînd este silit să o îmbrace.
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
la ziarul Ziua) aduce, prin ceea ce scrie, un curent de aer proaspăt în literatura tinerei generații de azi. Chiar și naivitățile sale stilistice, explicabile biografic printr-o prevalența a experienței gazetărești asupra celei literare, au farmec, ca frunzele uscate de pe hainele cuiva care a fost la vânătoare. Tânărul prozator ține cu tot dinadinsul, în fiecare moment, să fie el însuși. În mod paradoxal, tocmai această dorință de autenticitate duce la integrarea în textul propriu a unor reminiscențe livrești: scheme de român
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
vechi Armagnac. A rămas, ca la Proust, madeleina mea. Discursul de la Casandra, de mulțumire pentru titlul acordat, m-a emoționat și m-a pus pe gînduri, în același timp: cîtă noblețe și modestie, cîtă rigoare și zburdălnicie, menținînd cuvîntul în haină academică, dar liber, fără încorsetări ridicole. De fapt, cîtă libertate interioară! Cît simt al valorii și al măsurii! Cîtă prețuire a prietenilor, a colegilor! Rasă boierilor este pe cale de dispariție. Cum să o ocrotești? " A venit la dumneavoastră în vizită
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
un scriitor care știe să cultive cititorului forța de concentrație. Fraza lui amplă și impecabilă stilistic, fluența narării funcționează aproape ca elemente de mnemotehnică. De aceea istoria unui Tonio Kroger, sau a micului domn Friedemann sînt de neuitat. " Dulapul de haine", subtintitulat " O poveste plină de surprize", ilustrează după părerea mea parodicul intratextual. Personajul principal este un bărbat pe nume Albert van der Qualen, pe care un tren pe direcția Berlin-Roma îl aduce într-un orășel oarecare, unde închiriază o cameră
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
care îi istorisește poveste după poveste, "povestiri triste, fără mîngîiere", care însă lui Albert cel muribund "i se așezau ca o dulce povară pe inimă și o făceau să bată tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el ține de un palier mult mai adînc, metafizic, al povestirii ca formă de împlinire și regăsire umană. Fata care apare în dulapul de haine este, evident, o întruchipare a Șeherezadei. Numai că, spre deosebire de mitul fondator al povestirii, nu ea e cea care înfruntă pericolul morții, ci ascultătorul ei. Moartea și fantezia sînt temele constante în secole la rîndul de literatură. Dar legătura dintre ele
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
jupuiți, patul și rochia de un roșu țipător din care apărea acel chip cu trăsături grotești, mai de grabă o mască purtată de-a lungul străzilor din jurul cimitirului, la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe mine hainele, să mă scotocesc și să scot din buzunar, mototolita, biata hîrtie de douăzeci de lei, și să o las să cadă pe noptieră? Să fug din acea cocioabă fără să mai privesc în urmă. I.C.: Înțeleg că această dezamăgire a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
nedrept, cu cei care sufereau persecuțiile ocupantului comunist. Apelul asociației a ajuns, prin părintele Barral, la forurile internaționale din S.U.. A., Franța și Belgia, care s-au implicat, cu generozitate, în acțiunea noastră. Ne-au venit ajutoare (alimente, medicamente, haine de iarnă) depozitate la Legația Belgiană, de pe Bulevardul Dacia, apoi la Facultatea de medicină, decanul facultății Gr.T. Popa fiind solidar cu acțiunea noastră. Le transportam cu taxiuri și cu mașini particulare, schimbate succesiv pentru a nu fi identificați. Acțiunea a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi percepută în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de trup.// Nu mai știe pe unde s-apuce,/ Drumul e putred de noroaie,/ Doar trupul uscat de femeie de munte/ Nu pare să fi putrezit în ploaie.// A ajuns la o casă veche,/ A urcat treptele, a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
zeul/ Ce se va hrăni cu mine" (Nu pot să mă plîng). Teama thanatică dobîndește o valență antitotalitară. Din nou revine tonul bacovian, înhămat la carul prezentului: "Întreg orașul era plin de morți,/ Ieșiseră în strada principală/ Așa-mbrăcați în hainele de gală/ Pe care cît ești viu nu prea le porți.// Treceau rîzînd și nu-i puteam opri,/ Păreau că nu mai înțeleg deloc/ Că sînt prea mulți și nu mai este loc/ Și pentru cei care mai sîntem vii
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O mulțime de sintagme ale viziunii ontologice bacoviene trimit la fenomenologia socială, la durerile noastre cele de toate zilele: "Îngerul meu de Pază/ Îmbrăcat în haine de polițist", "Vreme închisă, grea, bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai mult decît este". "Omul nou", de facto omul mințit ideologic, înrobit suferințelor, e consubstanțiat lui Crist. Unui Crist
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cu folos... Să presupunem că trăznaia se realizează. Și că, într-una din zilele lui martie, aprilie, cît va mai dura expediția, îl vom auzi, la BBC, - tradus și în limba română - pe prințul Frederik spunîndu-ne povestea, ... să zicem a Hainelor celor noi ale împăratului: A fost odată ca niciodată un împărat căruia îi plăcea mereu să se îmbrace în haine noi și care tot timpul se fîțîia înaintea oglinzii iubindu-se atîta pe sine... Într-o zi, - ne povestește Frederik
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
dura expediția, îl vom auzi, la BBC, - tradus și în limba română - pe prințul Frederik spunîndu-ne povestea, ... să zicem a Hainelor celor noi ale împăratului: A fost odată ca niciodată un împărat căruia îi plăcea mereu să se îmbrace în haine noi și care tot timpul se fîțîia înaintea oglinzii iubindu-se atîta pe sine... Într-o zi, - ne povestește Frederik - la împărăție apar doi escroci mari ce se laudă că ei pot țese o stofă și să croiască din ea
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
și care tot timpul se fîțîia înaintea oglinzii iubindu-se atîta pe sine... Într-o zi, - ne povestește Frederik - la împărăție apar doi escroci mari ce se laudă că ei pot țese o stofă și să croiască din ea niște haine minunate avînd miraculoasa însușire că ele, aceste haine, nu pot fi văzute nici de cei răi, nici de cei proști, așa că majestatea sa ar avea astfel ocazia, purtînd aceste haine vrăjite, să-și dea seama cu ce fel de curteni
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
iubindu-se atîta pe sine... Într-o zi, - ne povestește Frederik - la împărăție apar doi escroci mari ce se laudă că ei pot țese o stofă și să croiască din ea niște haine minunate avînd miraculoasa însușire că ele, aceste haine, nu pot fi văzute nici de cei răi, nici de cei proști, așa că majestatea sa ar avea astfel ocazia, purtînd aceste haine vrăjite, să-și dea seama cu ce fel de curteni avea de-a face. (Invenție bună și pentru
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
pot țese o stofă și să croiască din ea niște haine minunate avînd miraculoasa însușire că ele, aceste haine, nu pot fi văzute nici de cei răi, nici de cei proști, așa că majestatea sa ar avea astfel ocazia, purtînd aceste haine vrăjite, să-și dea seama cu ce fel de curteni avea de-a face. (Invenție bună și pentru parlamentarii români de astăzi, n.n.) Cei doi escroci încep lucrul îndată. Toți se perindă prin fața războaielor montate să vadă cum este stofa
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]