1,498 matches
-
cum e... când bagi mâna în gura lupului. Asta până a căzut iarna. Se așternuse zăpadă multă și mureau sălbăticiunile pe capete de foame în viscol și ger. Lupul crescuse, se înzdrăvenise și cred că voia să se întoarcă la haită, dar nu era primit că mirosea a om, așa cum nici Codruț nu mai putea sta printre oi că începuse să i se schimbe mirosul ca după fiară. Stătea la badea Vasile acasă. Avea grijă de toate ca un om mare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
treaba și a plecat în pădure mai către seară. Ciobanii spun că a fluierat mult timp după fiară. Nu știu când s-or văzut, dar știu de la badea Vasile că atunci a fost ultima zi. Fiara l-a dat la haită... ca pradă.Venise în fugă la el cu coama zburlită, dar în loc să-i mai sară în brațe, l-a culcat la pământ și ceilalți lupi l-au încolțit. Copilului, pesemne că nu-i venea să creadă ce i se întâmplă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mii de yeni? Ridicol ! Nimic nu li s-ar părea mai caraghios colegilor mei. Șeful ne spunea mereu că trebuie să ne considerăm clienții nu ca pe niște oameni, ci ca pe o hrană cu care ne umplem burțile. Ce haită de javre! De fapt, dacă folosești lupa Într-un anume mod, poți obține cu ea și efecte mai deosebite. De exemplu, pe o fotografie a unei persoane poți descifra mult mai multe amănunte și expresii decît dacă o Întîlnești față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători“, îi laudă în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în ceata asta un bătrân, două haite vechi și cinci lupani. Ca să nu-i ia prea multă vamă din teritoriul lui, trebuie să le puie otravă. Cum or cădea doi sau trei din ei, ceilalți fug peste șapte munți. Mai departe, umblând cu aceeași luare-aminte, Culi Ursake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație taurului sfâșiat din toate părțile de o haită de câini. Chiar în seara zilei de 1 ianuarie a anului 1492, vizirul, care rămăsese alături de ostateci, o porni din nou spre Granada, însoțit de data asta de mai mulți ofițeri creștini pe care trebuia să-i introducă în cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i un preț: — Șaptezeci și cinci de dinari. Ea se făcu palidă: — Piesa asta e unică în lume! Era o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea violența, iar soldații din escortă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea teribil căci, nu știu din ce motive, șantieriștii nu-și făceau nevoile în cabină, ci în dosul unor lăstari deși de bozii, vegheați de o haită de câini. Mi-era scârbă de acea porțiune de drum, dar îi înțelegeam pe șantieriști. Le înțelegeam instinctul lor, plăcerea de a-și face nevoile în natură sau, în fine, un simulacru de natură. Citisem, în adolescență, câteva gânduri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rușinat, biruit, căutând drumuri în noaptea orașului pe care să mă pierd, de parcă aș fi fugit de mine însumi. Nu m-am întrebat însă niciodată dacă, într-adevăr, chiar am vrut să fug vreodată de mine... Îi pândeau nu numai haitele de țigani, bântuind în miez de noapte piețele. Îi hăituiau și milițienii, patrulând în căutarea unor veșnic neaflați borfași. Le luau femeile, chipurile să nu fie atacate de vagabonzi, și le regulau, acolo, în dosul magaziilor, în baraca domnului Mielu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dumneata pe mine. — Dacă Îmi stă În puteri, aș fi Încîntat să vă ajut. Vreți să transmit un mesaj familiei dumneavoastră? Bătrînul izbucni Într-un rîs amar. — Familia mea e cea care m-a aruncat În puțul ăsta. A naibii haită de lipitori, În stare să fure și ouăle de sub cloșcă. Înghiți-i-ar iadul sau primăria. I-am suportat și i-am Întreținut destui ani de zile. Ceea ce vreau e o femeie. — Poftim? Bătrînul mă privi cu nerăbdare. — Anii tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un rezid interior, În esența lui greu de explorat, dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute când le aruncai o privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau ceva din psihologia unei haite de câini care Încolțesc trecătorii singuratici, stând la pândă după colț. Tactica cea mai simplă și mai eficace e să-i ignori cu desăvârșire. Dacă Începi să bați din picior, haita se retrage, dar numai după o clipă Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau ceva din psihologia unei haite de câini care Încolțesc trecătorii singuratici, stând la pândă după colț. Tactica cea mai simplă și mai eficace e să-i ignori cu desăvârșire. Dacă Începi să bați din picior, haita se retrage, dar numai după o clipă Începe să te atace cu o furie crescândă. În astfel de situații, trebuie să știi Întotdeauna să-ți păstrezi sângele rece. Dacă ai intrat În panică, tinzi să ajungi la spital sau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
discutat ei și În ce limbă cu șefii de tren care le răspundeau invariabil „Nein!“, cum vor fi stat cu moralul nu știu. Știu numai că În primele două zile, nu departe de locul În care se afla căruța, o haită de câini era ocupată cu devorarea a două hoituri de cai. După ce au terminat, au lăsat oasele albe, bune de pus la muzeu, câinii au plecat Într-o direcție necunoscută. „Noi am rămas, zicea Bobocică, am rămas acolo șapte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jertfe în închisori, în minele de plumb, în luptele din munți și pe toate câmpurile de luptă, bilanț greu pe care mișelnicii vor să-l îngroape, dar legionarii au rămas vârful de lance împotriva cotropitorilor, celor ieșiți din minți, împotriva haitelor prădalnice, veșnic nesătule care rup din carnea bietului român, hulituri de oameni fără viață sufletească. Fenomenul legionar vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
norii au ajuns deasupra voastră? - a răsunat întrebarea din colțul întunecos. ― Păi, până atunci de sus ne privea o lună mare cât roata carului. Cum să nu-ți dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Marmont și pentru prima abordare a lui Felix Gordean. Se duse direct la sala de ședințe a brigăzii. Mickey Cohen era satirizat pe pereți, unde se vedeau desene cu el îndesând bancnote în buzunarele șerifului Biscailuz, pocnind cu biciul o haită de câini înhămați la o sanie și îmbrăcați în uniformele LASD, înțepând în fund cetățeni inocenți cu un șiș care-i ieșea din kippa. Danny ignoră o serie de priviri chiorâșe, găsi încăperea cu dosarele celor arestați și le alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el. Căderea dură, parcă, o veșnicie. Nu știa decât că era Învelit În giulgiul imaculat al zăpezii și că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți, erau zeci de lupi Înfometați, iar goana lor spre prada care zăcea În zăpadă devenea o cavalcadă de cavalerie. Parcă nu mai erau lupi, ci cai. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de cântare și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin fălci se unesc, adunați de cântare și-n balele pline de roșu-i amară sămânța ce cântă mai tare, mai tare... în câmp e doar urlet, se urcă pe lună și-n miezul de noapte durerea tot crește, că haită se naște, de mușcă, nebună, lăuntrul de carne, plin proaspăt, firește. în zori, alte boturi, brumate-n mătase, învață să muște adânc, să înghită, din alte ființe, și slabe, și grase, absorb înmulțirea, cea lor hărăzită. De-s zile ori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Poți să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că din tot ce-a fost închis în Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Știu exact cine a pus asta la cale. E o vulpe diabolică în trup de om. A fost trimisă de demon să distrugă dinastia Ch’ing. Însă există mai multe vulpi în Orașul Interzis. Vulpea cea rea și-a chemat haita. Tu - arată ea spre Nuharoo - ești una dintre ele. Și tu - arată înspre mine - la fel. Majestatea Voastră, e vremea să mă răsplătiți cu funia de mătase albă ca să am onoarea de a mă spânzura. Aceste vorbe provoacă agitație în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu a putut să spună nu. China nu se află în poziția de a se apăra singură și nu își poate permite luxul de a-și face din Rusia un dușman. Prințul Kung scrie în epistola către împărat: „Când o haită de lupi e pe urmele unei căprioare bolnave, ce mai poate să facă bietul animal decât să cerșească milă?“. Rușii vor regiunea Amur din nord, pe care deja au pus mâna. Ei s-au și instalat de-a lungul fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se repezeau să-i muște decât pe cei cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață și pe moarte cu haita: prietenul Lică Îi aștepta la poartă și gonise câinii prin curțile lor. Dădură mâna ca oamenii mari. Vorbi cel mic de Înălțime, care era și conducătorul: „Lică, vezi că noi venim cu plasa și cu bicicletele, tu aduci mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]