KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...41 >

1,021 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-a lungul căii ferate și cântă, încet, mai mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai auzit-o tu cântând? HAMALUL: Da. Seara stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O ascultăm pe ea, cum cântă. Uneori cântă și Bruno, la trompetă. (Începe să curețe șinele de cale ferată.) Și domnul Kapunta știe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la trei, patru ani... tot e ceva. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se așază pe marginea peronului, privindu-l pe Grubi cum lustruiește șinele.): Și cu drezina? Când se întorc cu drezina? HAMALUL (Se uită pe ceasul gării.): Mai e... Se întorc înainte de prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai găsesc câte un mort... pe calea ferată... și îl aduc cu drezina... Nu știu ce ne-am face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai găsesc câte un mort... pe calea ferată... și îl aduc cu drezina... Nu știu ce ne-am face fără drezină.... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu vrei să te ajut? HAMALUL: Să mă ajutați? (Ezită.) Ba da... Puteți lustrui cealaltă șină. O să vă treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa? HAMALUL: Nu știu dacă vă dați seama... dar lustruitul șinelor e... așa... ceva care liniștește nervii... care-ți trece prin sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil... Nu știu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa? HAMALUL: Nu știu dacă vă dați seama... dar lustruitul șinelor e... așa... ceva care liniștește nervii... care-ți trece prin sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil... Nu știu cum să vă spun... Dumneavoastră nu simțiți cum deveniți mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil... Nu știu cum să vă spun... Dumneavoastră nu simțiți cum deveniți mai bun, mai adevărat? Nu aveți senzația că începeți să aveți... un sens? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Un moment de gândire.): Nu. HAMALUL: Eu simt. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te simți tu... mai bun? Mai ușor? HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se golește sângele și cum încep să plutesc... așa... printre propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spun... Dumneavoastră nu simțiți cum deveniți mai bun, mai adevărat? Nu aveți senzația că începeți să aveți... un sens? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Un moment de gândire.): Nu. HAMALUL: Eu simt. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te simți tu... mai bun? Mai ușor? HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se golește sângele și cum încep să plutesc... așa... printre propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare... Aș putea să lustruiesc zile în șir aceste șine... Dacă n-ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare... Aș putea să lustruiesc zile în șir aceste șine... Dacă n-ar trebui să dorm cred că le-aș lustrui continuu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncându-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dorm cred că le-aș lustrui continuu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncându-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se pare o treabă inutilă... și jalnică... Arăți jalnic, zău așa. HAMALUL: Nu e chiar atât de inutilă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Simt că-mi pierd mințile. HAMALUL (Impasibil.): Știți, o dată la trei, patru ani... se întâmplă să mai treacă și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se ridică violent, se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se repede spre Grubi, îl ridică de guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
guler.): Cum ai spus? Cum? HAMALUL (La fel, indiferent.): o dată la câțiva ani... trece câte un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Câte un tren! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrând.): O dată la câțiva ani! HAMALUL: Da. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câți? HAMALUL: La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. Pentru dumneavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
La doi, la trei, la patru, la cinci... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-ați mințit ieri? De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. Pentru dumneavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-are rost? HAMALUL: N-are. Trenurile dumneavoastră au trecut... toate... De mult. Zău n-avea nici un rost să vă dăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mințit, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-ați mințit! Ați spus că pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? HAMALUL: Nu v-am mințit, domnule. Pentru dumneavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-are rost? HAMALUL: N-are. Trenurile dumneavoastră au trecut... toate... De mult. Zău n-avea nici un rost să vă dăm speranțe... vorbe goale... Nu? Un tren care trece la trei, patru ani o dată nu contează... E un tren care nu există... N-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
țineți aici, să vedeți cum îmi dau duhul... Știu eu... Vreți să mă faceți să spun lucruri pe care nu le știu, să mă faceți să vorbesc. Din asta trăiți voi. Din lucruri pe care eu nu le știu. Ascultă, hamal nenorocit, n-o să vă meargă! Am să plec de aici, am să plec! Mă duc! Gata! Mai bine mor pe câmp decât să vă ascult minciunile și să vă văd pe voi... cum vă pândiți... (Tot mai strivit, se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe voi... cum vă pândiți... (Tot mai strivit, se lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-ați apropiat de câteva ori de mine, în timpul somnului, v-am simțit... M-ați căutat prin buzunare, m-ați buzunărit... Știu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Știu tot... Mi-ați ridicat pleoapele, în timp ce dormeam și v-ați uitat în ochiul meu... Da, da, cu mâna ta murdară, mi-ai ridicat pleoapa și te-ai uitat sub ea... Ce-ai văzut acolo, nemernicele, de ce ai făcut asta? HAMALUL (Speriat.): Nu eu! Vă jur! Nu eu! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mi-ați dat târcoale... ca niște câini... vă era foame și mi-ați dat târcoale... V-am simțit! Toată noaptea mi-ați dat târcoale, v-ați uitat în palma mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așa? De ce? V-ați uitat până și în gura mea! Mi-ați descleștat dinții și v-ați uitat în gura mea și mi-ați umblat cu un pai în gură... Ați vrut să găsiți adevărul meu, în gura mea, nu? HAMALUL (Copleșit, rușinat.): Nu, nu... A fost ideea lui Bruno... Numai el... numai el putea să facă așa ceva... Bruno pe vremuri... îneca pisici în apă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați tropăit în jurul meu, toată noaptea, ați tropăit și v-ați învârtit în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de gât și de față, mi-ați turnat apă peste față... Pe toate le știu! Da... Așa o să-mi faceți în fiecare seară? De asta vreți să rămân aici? Ca să-mi jupuiți pielea și să intrați în sufletul meu? Da? HAMALUL: Nu, nu... Nu... Eu le-am spus că e urât, că nu trebuie... Dar sunt atât de răi, atât de răi... Ori de câte ori vine câte un călător prin ploaie... parcă îi apucă nebunia... Parcă își pierd mințile... Încep să caute, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
răi, atât de răi... Ori de câte ori vine câte un călător prin ploaie... parcă îi apucă nebunia... Parcă își pierd mințile... Încep să caute, să caute... nici ei nu știu ce caută. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și au găsit ceva? Au găsit ceva, la mine? HAMALUL: Nu, nu. N-au găsit nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și or să mai caute? HAMALUL: Nu știu. Am să le spun să nu mai caute. Am să le spun să vă lase în pace, în timpul somnului. Să le spuneți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]