1,047 matches
-
a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale: "Suceava și Alexandru cel Bun în sec. XV;" "Marele Ștefan și bravul său hatman Arbore;" "Neneaca, cuconașul ei și dascălul;" Geniul vechi al romanilor și românii de astăzi;" "Despre Basarabia și cetățile ei vechi" ș.a. Autor de compuneri originale și de imitații din autori europeni, a evocat în „Musa românească” (1868) mitologia și istoria
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări. În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie. Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra ușii
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
ajutoriul prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu aciastă sfintă Monastire Vorona sau început la anii 1600 de către părinții ruși veniți din Rosia făcând o biserică de lemn dând și odoară și cumpărând carte de moșie Icușenii apoi a doilea ctitori sânt hatmanul Ilie Jora cu soția sa Fteofana care încă au dăruit o parte de moșie ... iară aciastă sf[i]ntă biserică de piatră cu hramul Naștirea prea Sf[i]ntei de Dumnezeu Născătoarei sau zidit la 1835 prin osirdia pre cuvioșiei
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
propunere pentru o nouă consituție, cu contribuții din partea lui Stanisław Małachowski (președintele Sejmului), Ignacy Potocki, Hugo Kołłątaj, Stanisław Staszic, secretarul italian Scipione Piattoli al regelui, și alții. Susținătorii propunerii, deși amenințați cu violențe de către Partidul Moscovit din Sejm (așa-numiții „hatmani”), și cu mulți deputați încă neîntorși din vacanța de Paște, au reușit să mute discutarea Actului Guvernamental cu două zile mai devreme, față de cum era planificat inițial pentru 5 mai. Dezbaterea și adoptarea Actului Guvernamental a avut loc într-un
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Ruina (în limba ucraineană: Руїна) este o perioadă în istoria Ucrainei care este cuprinsă între moartea hatmanului Bogdan Hmelnițki (1657) și ascensiunea la putere a hatmanului Ivan Mazepa (1687). Această perioadă este caracterizată prin lupte continue, război civil și intervenții ale puterilor vecine în treburile interne ale Ucrainei. După cum se spunea în acele vremuri: „Від Богдана до
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Ruina (în limba ucraineană: Руїна) este o perioadă în istoria Ucrainei care este cuprinsă între moartea hatmanului Bogdan Hmelnițki (1657) și ascensiunea la putere a hatmanului Ivan Mazepa (1687). Această perioadă este caracterizată prin lupte continue, război civil și intervenții ale puterilor vecine în treburile interne ale Ucrainei. După cum se spunea în acele vremuri: „Від Богдана до Івана не було гетьмана” ("Între Bogdan [Hmelnițki] și Ivan
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
este caracterizată prin lupte continue, război civil și intervenții ale puterilor vecine în treburile interne ale Ucrainei. După cum se spunea în acele vremuri: „Від Богдана до Івана не було гетьмана” ("Între Bogdan [Hmelnițki] și Ivan [Mazepa] nu a fost niciun hatman"). Această frază caracterizează perfect perioada haotică a Ruinei. Perioada Ruinei a început după moartea hatmanului Bogdan Hmelnițki. Hmelnițki a reușit să elibereze țara după secole de dominație poloneză, printr-un adevărat război de eliberare națională. Este adevărat că, în fața puternicilor
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
ale Ucrainei. După cum se spunea în acele vremuri: „Від Богдана до Івана не було гетьмана” ("Între Bogdan [Hmelnițki] și Ivan [Mazepa] nu a fost niciun hatman"). Această frază caracterizează perfect perioada haotică a Ruinei. Perioada Ruinei a început după moartea hatmanului Bogdan Hmelnițki. Hmelnițki a reușit să elibereze țara după secole de dominație poloneză, printr-un adevărat război de eliberare națională. Este adevărat că, în fața puternicilor săi vecini (Rzeczpospolita și Hanatul Crimeii), el a ales să accepte suzeranitatea Țaratului Rusiei. Dacă
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
un lider influent și carismatic, dar el nu a reușit să creeze o regulă de succesiune clară, cei care i-au urmat în fruntea statului ucrainean neavând calitățile necesare. Bogdan Hmelnițki a dorit ca fiul său, Iuri să devină noul hatman al Ucrainei. Din păcate, Iuri nu era doar tânăr și neexeperimentat, dar era lipsit de marea putere de convingere și calitățile de conducător pe care le avusese tatăl lui, ceea a și dovedit de altfel în timpul celor două tentative de
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
de jaf. În ultimii ani de viață, Hmelnințki a încercat să se îndepărteze de Rusia și a început negocieri cu Regatul Suediei și Principatul Transilvaniei. La moartea lui Bogdan Hmelnițki, fiul său, Iuri avea doar 16 ani, așa că poziția de hatman a fost ocupată de Ivan Vihovski. El s-a sprijinit în exercitarea puterii pe cazacii bogați (starșina) și a încercat de reapropiere de Regatul Poloniei. Aceasta a dus la o rebeliune a unei părți a cazacilor, care a fost înfrântă
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
bogați (starșina) și a încercat de reapropiere de Regatul Poloniei. Aceasta a dus la o rebeliune a unei părți a cazacilor, care a fost înfrântă în iunie 1658. Războiul civil a dus la pierderea a aproximativ 50.000 de vieți. Hatmanul a semnat în septembrie 1658 Tratatul de la Hadiaci cu Polonia, prin care Ucraina devenea al treilea membru al statului polono-lituaniană. Acest tratat nu a fost niciodată aplicat. În schimb, semnarea tratatului de la Hadiaci, a dus la o invazie de proporții
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a rușilor. Rușii au fost înfrânți în Bătălia de la Konotop din 29 iunie 1659. Cu toate acestea, Vihovski a demisionat și s-a refugiat în Polonia în octombrie 1659 de teama revoltei puse la cale de polcovnicii filoruși. Funcția de hatman a fost ocupată de fiul lui Bogdan Hmelnițki, Iuri, care ajunsese la vârsta majoratului. În 1659, el a acceptat semnarea unui al doilea tratat de la Pereiaslav, care ducea la o creștere importantă a puterii Rusiei în defavoarea autonomiei Ucrainei. În anul
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
nou sub controlul polonez. Cazacii de pe malul drept s-au revoltat sub conducerea lui Iakim Somko. În fața realității unei Ucraine împărțite de cursul fluviului Nipru, Iuri a demisionat în ianurie 1663 și s-a retras la o mănăstire. Pavlo Teteria, hatmanul Ucrainei apusene, a dus o politică filopoloneză hotărâtă. După ce invazia sa în Ucraina răsăriteană s-a încheiat cu un eșec, Teteria a fost nevoit să demisioneze și să se refugieze în Polonia. Obiectivul lui Petro Doroșenko a fost reunificarea celor
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
turco-cazace au invadat Galiția și l-au obligat pe regele Poloniei să acorde ucrainenilor o autonomie sporită. Doroșenko a acceptat suzeranitatea otomană, care îi lăsa o mare marjă de manevră și a invadat Ucraina răsăriteană, unde l-a îndepărtat pe hatmanul rival, Ivan Briuhovețki. În 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al Ucrainei unite. Împotriva lui s-au ridicat atât tătarii, cât și polonezii, care l-au sprijinit pe Mihailo Hanenko și au invadat Ucraina apuseană. Doroșenko a lăsat pe malul
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Poloniei să acorde ucrainenilor o autonomie sporită. Doroșenko a acceptat suzeranitatea otomană, care îi lăsa o mare marjă de manevră și a invadat Ucraina răsăriteană, unde l-a îndepărtat pe hatmanul rival, Ivan Briuhovețki. În 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al Ucrainei unite. Împotriva lui s-au ridicat atât tătarii, cât și polonezii, care l-au sprijinit pe Mihailo Hanenko și au invadat Ucraina apuseană. Doroșenko a lăsat pe malul stâng al Niprului un adjunct să-l reprezinte, Demian Mnojohrinșni
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
izbucnit cinci ani mai târziu, Doroșenko i-a sprijinit din nou pe turci împotriva rușilor. Alianța sa cu o putere necreștină a făcut să piardă sprijinul ultimilor credincioși. Pe 19 septembrie 1676, el a fost nevoit să cedeze funcția de hatman în favoarea lui [[Ivan Samoilovici]] și s-a refugiat în Rusia. În 1678, turcii l-au numit hatman pe Iuri Hmelnițki, care fusese ținut până atunci în prizonierat. El a participat alături de turci la a doua campanie de la [[Cihirin]], dar protectorii
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
cu o putere necreștină a făcut să piardă sprijinul ultimilor credincioși. Pe 19 septembrie 1676, el a fost nevoit să cedeze funcția de hatman în favoarea lui [[Ivan Samoilovici]] și s-a refugiat în Rusia. În 1678, turcii l-au numit hatman pe Iuri Hmelnițki, care fusese ținut până atunci în prizonierat. El a participat alături de turci la a doua campanie de la [[Cihirin]], dar protectorii lui îndepărtat de la putere în 1681. În timpul a mai multor ani de lupte, [[Ucraina de pe malul drept
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Image:Ukraine-Livoberezzhya.png|300px|thumb|left|Ucraina de pe malul stâng în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea]] În 1660, cazacii de pe malul stâng, nemulțumiți de alianța cu polonezii, l-au alungat pe Iuri Hmelnițki și l-au ales hatman interimar pe [[IakIm Somko]]. Iuri a păstrat controlul asupra Ucrainei de pe malul drept, consfințind împărțirea țării. Somko s-a sprijinit în special pe clasa cazacilor bogați (starșina), ceea ce a dus la apariția unei opoziții din partea [[cazaci din Zaporijia|cazacilor zaporojeni
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
la Moscova o înțelegere prin care autonomia Ucrainei răsăritene era puternic limitată. Astfel, era permisă înființarea unor garnizoane ruse pe teritoriul Ucrainei, taxele colectate în această regiune erau tezaurizate în folosul Moscovei, reprezentantul Rusiei devenea membru al Radei care alegea hatmanul, iar acesta din urmă trebuia confirmat de țar, biserica ucraineană era trecută în subordinea canonică a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]]. În plus, populația trebuia să asigure alimentele și furajele trupelor ruse staționate în Ucraina. Prezența soldaților ruși și
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
biserica ucraineană a încercat să se opună controlului rusesc. [[Tratatul de la Andrusovo]] din 1667 a fost considerat de către cazaci o trădare a intereselor lor. Prin acest tratat a fost legiferată împărțirea Ucrainei. Au izbucnit o serie de revolte populare, iar hatmanul Doroșenko s-a folosit de acestea pentru a invada Ucraina răsăriteană. Bruihevețki a fost ucis de mulțimile furioase. Pe 9 iunie 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al întregii Ucraine. Un an mai târziu, polonezii au invadat Ucraina apuseană și
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a fost legiferată împărțirea Ucrainei. Au izbucnit o serie de revolte populare, iar hatmanul Doroșenko s-a folosit de acestea pentru a invada Ucraina răsăriteană. Bruihevețki a fost ucis de mulțimile furioase. Pe 9 iunie 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al întregii Ucraine. Un an mai târziu, polonezii au invadat Ucraina apuseană și au proclamat un alt hatman, [[Mihailo Hanenko]]. Doroșenko l-a numit pe Demian Mnohohrișni în funcția de hatman interimar al Ucrainei răsăritene, el urmând să facă față
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
de acestea pentru a invada Ucraina răsăriteană. Bruihevețki a fost ucis de mulțimile furioase. Pe 9 iunie 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al întregii Ucraine. Un an mai târziu, polonezii au invadat Ucraina apuseană și au proclamat un alt hatman, [[Mihailo Hanenko]]. Doroșenko l-a numit pe Demian Mnohohrișni în funcția de hatman interimar al Ucrainei răsăritene, el urmând să facă față atacului polonezilor. În condițiile în care Doroșenko nu și-a mai putut exercita controlul asupra malului stâng al
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
furioase. Pe 9 iunie 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al întregii Ucraine. Un an mai târziu, polonezii au invadat Ucraina apuseană și au proclamat un alt hatman, [[Mihailo Hanenko]]. Doroșenko l-a numit pe Demian Mnohohrișni în funcția de hatman interimar al Ucrainei răsăritene, el urmând să facă față atacului polonezilor. În condițiile în care Doroșenko nu și-a mai putut exercita controlul asupra malului stâng al Niprului, iar Moscova și-a redus pretențiile, Mnohohrișni a acceptat supremația rușilor și
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
pe care îl controla, dar a intrat în conflict cu o parte a căzăcimii (starșina). Aceștia din urmă s-au plâns țarului, care a hotărât arestarea și exilarea lui Mnohohrișni în [[Siberia]]. În 1672, a fost ales în funcția de hatman [[Ivan Samoilovici]]. El a acceptat o reducere importantă a puterii hatmanului. Astfel, hatmanul nu mai putea să-i judece pe starșina, nu putea dezvolta relații externe fără aprobarea consiliului starșina. Samoilovici a fost se acord să desființeze trupele aflate sub
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
parte a căzăcimii (starșina). Aceștia din urmă s-au plâns țarului, care a hotărât arestarea și exilarea lui Mnohohrișni în [[Siberia]]. În 1672, a fost ales în funcția de hatman [[Ivan Samoilovici]]. El a acceptat o reducere importantă a puterii hatmanului. Astfel, hatmanul nu mai putea să-i judece pe starșina, nu putea dezvolta relații externe fără aprobarea consiliului starșina. Samoilovici a fost se acord să desființeze trupele aflate sub comanda directă a hatmanului. În 1674 și 1676, Samoilovici și aliații
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]