2,407 matches
-
să mergem la doctor, cam asta ar fi tot. I: Tu nu ai permis? S: Nu, nu încă. Dar Dumnezeu mi-a dat un dar grozav - viteza, ăsta-i norocul meu și sper să îmi pot menține ritmul. Prietenii fac haz de mine și îmi spun că tot ce-mi trebuie sunt niște patine cu rotile. Am atât de multe drumuri de făcut într-o singură zi, să duc și să aduc copiii de la diverse activități, ca să nu treacă strada singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
lingvistice 'oare prinde formă în mintea autorului în timp ce scrie ? Cu certitudine, este aceasta din urmă : poemul este expresia sinceră a poemului. Imagistica unui poet revelează personalitatea lui. Dar cum se definește personalitatea poetului? Mărio Praz si Lillian H. Homstein fac haz pe socoteala acelui Shakespeare zugrăvit de Caroline Spurgeon, oare corespunde tipului englezului mijlociu din secolul al XX-lea. Noi încape îndoială că marele poet a avut în comun eu noi "natura umană". *58 Nu avem nevoie de cheia imagistică a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
eșecurilor, percepute a fi nu ale colectivității, ci ale regimului. Eșecurile erau chiar considerate a afecta pozitiv societatea românească, ele reprezentând singurul mecanism capabil să deblocheze, prin cumulare, schimbarea. Explozia culturii bancurilor, a cărui principiu fundamental era de „a face haz de necaz”, reprezenta o modalitate eficientă de defulare și detașare cu demnitate de regim. Căderea sistemului socialist și schimbarea perspectivei istoricetc "CĂderea sistemului socialist și schimbarea perspectivei istorice" Anul 1989 a produs o schimbare dramatică a perspectivei istorice. Perestroika și
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un fond cinstit, care, adică, îi situează în categoria celor recuperabili. Este un cusur frecvent al acestei literaturi căderea în artificiozitate, în tonuri false, în neplauzibil. Un tendenționism incorigibil viciază natura relațiilor și, consecutiv, forma lor de manifestare. Lipsite de haz sunt comediile, în registru satiric, burlesc sau parodic (Barul aventurilor, „Ce-aveți cu Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
pleoapa Glajă = sticlă de vin. Similar: fiolă, capsulă, torpilă Glojd = mîncare. Similar: haleală, potol Gogoșari = chiloți. Similar: inexprimabili Gușter = gardian, polițist. Similar: caraliu, priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță Mansardă = gură. Similar: aftă, bușon, ciocomengă, fermoar, mijă, ocarină, zotcă, malaxor, muștiuc Marafeți = bani. Similar: lovele, biștari, mălai
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
proză colorată de un umor discret, scrisă în dispoziție deopotrivă melancolic-nostalgică și hâtră. Discursul narativ e agreabil, cultivând o oralitate dirijată cu meșteșug, recurgând - cu moderație - la particularități lexicale și sintactice regionale, la ironie și autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
prima pereche de pe pământ/ și eram frumoși și sălbatici și goi/ și eram morți amândoi”. Producțiile pentru copii (Prințul Miorlau, 1957, Povestea a doi pui de tigru..., 1969, Roșcată ca arama și cei șapte șoricei, 1985) sunt moralizatoare, dar cu haz și duioșie. Dintre poeții care își construiesc mimetic universul, C. este cea mai plină de vervă și grație. Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
ne facem daruri, București, 1963; Disciplina harfei, București, 1965; Îl cunoașteți pe Tică?, București, 1966; Sângele, București, 1966; Destinele paralele. La scara 1/1, București, 1967; Uite-l este... Uite-l nu e, București, 1967; Ambitus, București, 1969; Întâmplări cu haz, București, 1969; Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, București, 1969; Cronofagie. 1944-1969, București, 1970; Recviem, București, 1971; Marea conjugare, București, 1971; Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, București, 1971; ed. 2 (Confidențe fictive. Atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
sau Banul Olteniei, jucată în 1874. Prea târziu, semnată împreună cu Duiliu Zamfirescu, dezvoltă tema clasică a conflictului dintre dragoste și datorie. Amuzantă, dar facilă, Mincinosul sau O căsătorie la Grand Hotel e o „comedie locală”, adică localizată după Eugène Scribe. Hazul provine în bună parte din limbajul scâlciat, de altfel o specialitate a autorului, care exploatează același procedeu în sceneta Blond sau brun, de un comic absurd. Ceva din verva comediilor lui I. L. Caragiale se găsește aici. O spaimă este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
să lipsească. În tușe repezi, sunt creionate portretele unora Dintre cei răposați (Paul Verlaine, V. Alecsandri, I.L.Caragiale ș.a.). Sunt, între lacrimă și surâs, miniaturi în care se exteriorizează un anume complex afectiv. „Anecdotele”, de fapt mărunte evocări, au câteodată haz, mai mult în orice caz decât „snoavele”, niște „mucalituri” cam nesărate. Înzestrat cu bun gust, D. e un intuitiv care își valorifică în speculații pertinente o experiență trecută prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din tratatul în formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
înregistrând cu precădere episoade din viața de front și din primii ani ai exilului. Relatarea faptelor e realizată în registru contrastant. Povestirea Soldatul Mihai Cimbirică, evocând luptele de pe malul Prutului, de la începutul războiului, debutează cu întâmplări cazone, nu lipsite de haz, dar se încheie dramatic. Toți participanții la război - sergentul Bumbara, cel hotărât să strângă bani, locotenentul Corciu, cel îndrăgostit de doctoriță, soldatul țigan Cimbirică, inapt de orice, încercând să se strecoare cu naivitate printre ostilități -, devin veritabili luptători și chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
bacului până îl luau butuc de acolo și îl duceau jos... Mâncarea în lagărul de la Periprava era întotdeauna prea puțină. In general mâncarea era constituită din ciorbă cu 20-30 de boabe de arpacaș sau 10-15 boabe de fasole. Deținuții făceau haz de necaz uneori spunând că „sunt mai mulți miniștri la București decât boabe de fasole în gamela noastră” . Părintele Justin Pârvu povestește astfel despre mâncarea de la Periprava: „Acolo te așteptau caraliii aceia sălbatici, criminalii de drept comun și-ți puneau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
din simplul motiv că au dat greș cu mine. Pentru că n-au reușit să mă facă nici agent și nici hoață de cojoace. Episodul arestării mele sub acuzația de a fi hoață de cojoace a fost rememorat însă cu mare haz în familie în anul 1982, cu ocazia achiziționării unui cojoc din acelea de care fusesem acuzată că am furat. Am mai amintit că sufeream tare mult din cauza unei discopatii lombare iar în primavara acelui an chiar am fost trimisă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
important, dintr-un nimic, un semn; pui un scriban, plătești și își face sau te face de nu te mai recunoști. Din ecourile și „valurile” făcute de acea primă ediție a cărții vom mai reține două aprecieri și ziceri cu haz care, socotim, că merită să fie reținute de conștiința colectivă. Mai întâi, una cu un sfichi satiric, că despre Vama cărțile se scriu din 600 în 600 de ani, care aparține Iuliei Balmoș: „O iau acum, că nu știu dacă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
greci privind etimologia și evoluția termenului îmbracă noi haine pe solul fertil al romanului latin, plecând de la premisele parodice lansate în satira menippee. Importanța epopeicului scade, iar căutarea unui nou punct de vedere despre sine, în lumina satirică, plină de haz a reprezentărilor lumii, devine posibilă o dată cu Satyricon-ul lui Petronius, care marchează și trecerea de la narațiunea impersonală la cea în care se pune semnul egalității între narator și personaje, pe-atunci extrem de îndrăzneață. Discursul erudit al autorilor împrumută, în plus, mult
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și scriitor roman din sec. I e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de astă dată retrogradat la statutul de libert și denumit Trimalchio, se acoperă în scrierea lui Petronius de un comic pluristratificat. Comicul de nume e secondat de cel de situație; nu lipsește nici comicul de limbaj: calambururile lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe personale, ci se datorează crasei ignoranțe care îi imprimă un statut de bufon, de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu sunt individualizate decât prin locul (funcția) pe care fiecare îl ocupă în societatea vremii: unul este bucătar, iar celălalt, stăpân și duce. Formal, sunt preluate elementele discursive specifice retoricii antice, dar "puse la lucru" într-un context de tot hazul, de unde și efectul parodic. De fapt, avem de-a face cu un scurt discurs literar, care uzează cu predilecție de trăsăturile oralității, decât de cele specifice scriiturii, tocmai pentru că este destinat istorisirii în fața unui public pe care trebuie să-l
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
date la promovarea "stilului facețios"210, preluându-l, prin intermediul eposului eroi-comic, în roman. Dintre toate tipurile de parodie existente în Renaștere, cel care s-a impus în imediata "vecinătate" a romanului, pentru că unea realitatea stilistică cu o tematică de "tot hazul", a fost eposul eroi-comic. La început doar o temătoare apariție, el câștigă un redutabil teren în fața altor forme de expresie, obligând numeroși autori să se înarmeze cu săgețile ironiei, creativitate și spontaneitate în versificație. Dovadă și faptul că mai toate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Dar o realitate pe care aproape toate personajele secundare, dintre care preotul și bărbierul în mod explicit, urmăresc s-o distrugă, mărturisindu-și apetența pentru readucerea Cavalerului Tristei Figuri pe calea cea bună. Capitolul VI, "Despre marea și plina de haz rânduială pusă de preot și de bărbier în biblioteca iscusitului nostru hidalgo", trădează o satirizare a cenzurii exercitate de Biserică, dar, mai mult decât atât, se vrea a fi o oglindă a gestului pe care-l face, simbolic, însuși autorul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
modul parodic, Du Marsais nu face prea multe precizări. În schimb îi atrag atenția umorul, tratarea mai puțin serioasă a unor subiecte nobile. Dintr-o parodie scrisă conform tuturor regulilor retoricii nu trebuie, așadar, să lipsească diferența, explicabilă tocmai prin "hazul parodiei" care o situează pe aceasta din urmă într-un raport de evidentă opoziție cu opera avută drept model. Prin punțile de legătură pe care tratatul lui Du Marsais le aruncă spre viitoarele teorii ale receptării (de pildă recunoașterea unui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pilde intertextuale întotdeauna marcate prin caractere italice. Naufragiul însuși este văzut de protagonist ca o replică modernă la episodul din Arca lui Noe, iar momentul, construit cu dublu înțeles, în care își botează insula are menirea de-a le stârni hazul cititorilor: "fiind izbit, când citea Biblia, de admirabilul paradox potrivit căruia religia face din deznădejde păcat de neiertat, iar din speranță una dintre cele trei virtuți teologale, hotărî ca insula să se cheme de-atunci înainte Speranza, nume-nsorit și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Zeii cetății de Fuștel de Coulanges, un fragment din piesă Iuliu Cezar de Shakespeare, un articol detaliat despre Expoziția internațională de belle-arte de la Veneția, numeroase versuri semnate de N. Burlănescu-Alin, poezii populare culese de St. St. Tuțescu, cronici dramatice, rubricile „Hazuri”, „Reclame”, „Poștă redacției”, „Știri”și „Cugetări”. Î.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285494_a_286823]
-
nemților, București, 1916; Dureri neînțelese, București, 1916; Doamna de la Crucea Roșie, București, 1919; La umbra unui car, București, 1920; Între frac și cojoc, București, 1922; Bodoreanca, București, 1924; Un om supărător, București, 1924; Pasărea rătăcită, București, 1929; Domnul Iorga are haz, București, 1932; Povestiri vânătorești, București, 1939; Grija stăpânului, București, 1949; Din vremea aceea..., București, 1951; Văzute și auzite, București, 1958; Deștept băiat!, îngr. Elena Beram, pref. Georgeta Horodincă, București, 1961; Chipuri și suflete, îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
le admite substratul ezoteric și simbolic. Motivările psihologice sunt făcute cu iscusință, personajele aspiră la o statură și trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie, preludează Princepele lui Eugen Barbu. În proiectul romantic al scriitorului, „zorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]