4,393 matches
-
prefacă viu. Până la urmă l-am lăsat în plata sorții și am plecat în lume, căci mi se făcuse dor de o „casă nouă“. Mă simțeam blestemat să fiu demonul unui om fără fantezie, care cade după prima lovitură a hazardului. În lume se făcuse deodată prea multă lumină și asta mă făcea să suspin și mai mult după Împărăția umbrelor. În plină disperare, mi-a amintit din nou cuvinte din Evanghelie: „Când spiritele rele părăsesc un om, rătăcesc un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lor era cea mai interesantă și plină de sacrificii vocație. Natanael aparținuse acelui tip infantil cu o doză puternică de egocentrism, visând în secret să se ocupe de serviciul public ca să-și satisfacă egoismul său. Dar după întâlnirea plină de hazard cu Tua se schimbase starea lui de spirit. Se simțise brusc umplut de o iubire care-l făcea puternic și responsabil de viitorul lui și chiar de al Tuei. Se mira el însuși de această bruscă schimbare. Se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
printre directorii de bancă. Era clar că America trecea drept țara cea mai bogată de pe pământ și în mod paradoxal era și țara cea mai plină de datorii. Bogăția, așadar, se ținea în echilibru cu o iregularitate pe care numai hazardul putea s-o controleze. Până la urmă soțul meu a primit câteva săptămâni bune de păsuire pentru plata datoriilor. Directorii plecaseră în același fel cum sosiseră - unul după altul, fără zgomot, dispărând complet în mașinile lor de lux. Pe masă, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trebuia explorat și că, dincolo de acele ziduri, lumea lăsa viața să treacă În după-amieze de fotbal și În seriale de radio, mulțumită să vadă pînă unde Îi ajunge buricul și cam atît. Poate că a fost acest gînd, poate că hazardul sau ruda sa de gală, destinul, Însă chiar În clipa aceea am știut că alesesem cartea pe care aveam să o adopt. Ori poate că ar trebui să spun cartea care avea să mă adopte pe mine. Se deslușea timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lor produsele unui efort de autodepășire. în acea epocă, Veneția era un orășel situat tocmai la capătul Mării Adriatice, loc ideal pentru comercializarea argintului recent descoperit în minele germane. Numai că necesitatea nu este suficientă: mai e nevoie și de hazard. Șansa Veneției este întâlnirea ei cu cruciadele, la sfârșitul secolului al XI-lea. Pentru armarea corăbiilor cavalerilor, finanțate cu banii furați de la comunitățile evreiești masacrate în trecere, Republica Serenisimă construiește șantiere navale. Chiar dacă, la începutul secolului al XIII-lea, jefuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
SIDA la sărăcie - se găsesc „necredincioșii”. Din punct de vedere economic, social și cultural, aceste țări sunt printre cele mai puțin dezvoltate din lume îîn toate țările musulmane se traduc mai puține cărți străine decât în Grecia, de exemplu), deși hazardul distribuției resurselor naturale face în așa fel încât unele dintre aceste țări să fie cele mai bogate din lume. Pentru moment, sunt foarte puține voci în interiorul Islamului care să reclame o punere în concordanță cu drepturile omului. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
întoarcă pe terenul de vânătoare, așezându-se din nou la rând. În cel mai riguros sens al termenilor, nu se putea compara această acțiune cu un exercițiu de tras cu arma la țintă, ceea ce se aștepta de aici era ca hazardul, destinul, soarta sau cum naiba o vrea să-i spună, să aducă ținta în fața armei. Informațiile plouau în centrală pe măsură ce trecea timpul, însă în nici unul dintre cazuri nu revelau în mod clar și, deci, de necombătut în viitor, intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întâmple, atunci trebuie să se întâmple și, în plus, cu toată energia de care e nevoie. Totuși, se poate întâmpla, deși, ca să spunem adevărul, așa ceva nu se vede în fiecare zi, ca unul dintre acești serviabili funcționari publici, printr-un hazard și atunci când n-ar fi deloc de așteptat, să se trezească prins între ciocan și nicovală, adică, între ce ar trebui să se întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu. Josăphine și cu mine am rămas multă vreme așa, cercetând împreună urzelile vieților noastre. Vorbind astfel despre clipele de demult, ne iluzionam că nu e totul jucat și că ne rămânea să ne găsim locul în marele mozaic al hazardului. Apoi, fără să ne dăm seama, cuvintele ne-au dus către copilăria noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai știam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mâna pe brațul meu, în vreme ce eu eram încă pradă gândurilor mele ucigașe. Puteți veni s-o vedeți, a continuat. S-a îndepărtat cu o încetineală obosită. Lumea nu stă în loc doar pentru că unii suferă. Și ticăloșii rămân ticăloși. Poate că hazardul nu există, mi-am spus-o adesea. Suntem foarte egoiști când vine vorba de dramele personale. I-am uitat pe Belle de jour, Destinat, Josăphine în carcera ei, Mierck și Matziev. În momentul în care ar fi trebuit să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca în parabola semănătorului * din Sf. Evanghelie după Ioan *, grâul semănat în camp de va rodi, așa va fi răspândit și cuvântul dumnezeesc . Greu de explicat, cum văd poezia din această carte prin viziunea mea artistică, însă las pe seama unui hazard, să ajung să citesc precis inteligența succesivă de cuvinte a autorului, mult mai bogată decât pare la prima citire. Spun acest lucru, fiindcă întreaga carte te cucerește necondiționat, văzând în fiecare poezie un tablou de evenimente și trăiri sentimentale, asemănătoare
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
revelație uimitoare, Nicolae Băciuț , te pune în fața unei stări pozitiv sacrale, șlefuită cu mult har - poate și datorită trăirilor sincere - capabilă să lecuiască răul , sau poate dorurile neatinse. Contemplat prin desenul minți mele, Poemul Phoenix, a reușit să-mi fie hazardul ingenios ce mi-a atins sentimentul cel mai puternic al dragostei mele pure ; mângâindu-l cu sufletul și o lacrimă topită din tot albăstruiul unui petec din sfântul Cer, simt ca pe o * soră ce-mi este frate . * *Până la zbor
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
Valah.O sută de principii doctrinare despre Noul București,2004. Epoca neo-folklor de Coca-Cola,copierea mot-a-mot a unor culturii străine de ființă românească este analizată cu pertinenta și obiectivitate în Lumi în perdele de fum, avanpremiera la propriul studiu Apologia hazardului.Mic îndreptar anual de aplasament și câteva -Scene cu neo-migratori-.Autorul abordează din diferite unghiuri manieră de expoziție,metoda de lucru,obiectivele generale cu caracter colectiv,mediul dezordonat și aproape misticoid al dezvoltării imobiliarului în țara noastră, făcând și o
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
și Romuald Hazoume. Descoperirea unor opere negre de mare valoare artistică, este un lucru deosebit. Sculpturile acestora ajung în Europa pline de insecte, adesea îmbâcsite de ciuperci. Din cauza umidității, pânzele cu care sunt învăluite se usucă și sculpturile sunt lovite. Hazardul, dar și bucuria a fost să se găsească prin colecțiile europene de artă occidentală. Adesea am auzit spunându-se: aceasta e tipică, e agreabilă; alteori:, e artă de aeroport". Nu puțini, neinformați" făceau glume nesărate. O colecție a acestor artiști
ARTA AFRICANĂ (2) de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362902_a_364231]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de zi 3 decembrie) în palmele fără sațiu ale gândului sunt două bile prelungi palmele prind răspunsurile le rostogolesc odată cu ele într-un joc al hazardului fiecare primește bila neagră sau albă a treia bilă - cea vie - se pierde mereu în hățișul alegerilor strâmbăm nasurile ascuțite de fals în vânt tăcem strigând aruncând pietre în propriile ziduri de apărare apoi cuminți ridicăm ochii spre cer rostind
BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363059_a_364388]
-
și toate la un loc, și vreau să le știu cugetul, speranța și lacrima. Și toate astea, de fapt - ca să mă înțeleg mai bine pe mine însumi, comparându-mă, întrebându-mă, implicându-mă adesea, în viața lor, care, prin voia hazardului, ar putea fi și a mea. Mă închipui, câteodată, în peregrinările mele, ca fiind omul cu o mie de fețe, o mie de suflete, o mie de izbânzi și suferinți. O mie de fețe sau, poate, nici una. Mi-ar place
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens...secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraționalul și paradoxalul sau absurdul existențial, rezultante ale amestecului, ale hazardului, ale asocierilor aleatorii din lucruri și fenomene, din trăirile omenești, în stări de veghe sau de vis: „Numele numelor este ascuns,/ Atotprezentul nu l-ai pătruns,/ Tu te desprinzi de tine, ca ins,/ Devii mai tulbure și mai distins,/ Ești
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
dezvolta suprarealismul. Dadaismul supraviețuiește încă datorită aproape exclusiv personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii ale creației (Tristan Tzara: „Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați...”). Principiile teoretice nu sunt aplicate, însă, cu toată strictețea. Iată de
TRISTAN TZARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366841_a_368170]
-
multă dăruire și sinceritate de către Mike Florian pe foile învechite, ne-au făcut să zâmbim: într-adevăr, după cum bine spunea și Florian, ei, țiganii, au spirit, țiganii știu să trăiască clipa, știu să se distreze, se lasă mereu în brațele hazardului fără să aibă griji, inhibiții sau frici și-ntotdeauna sunt plini de dragoste. „Țiganii n-au nimic, dar au spirit de aventură: „Mă țigane-ți arde satu’! Nu-mi duce grija, mă mut în altu’!” Țiganii - la „pomeană”! El e
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
dincolo de național, în fluxul major al lumii largi. Odată cu arta marilor săi artișiti, odată cu numele marilor săi oameni, Bacăul nerecunoscător până mai ieri, primește lumini de omenie și aplauze. E o lumină, e un climat, e-o zămislire pe care hazardul le-a adus aici, spre înălțare sufletească. Ideea de Bacău se-nfăptuiește, zi de zi, ca o frescă, mai întâi datorită aerului și înălțării aduse aici de înaintașii artiști... Numai prin iubire, se poate! Arta înseamnă tocmai acest „se poate
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
Preasfinte! Mă sfâșie tăcerea, nu simt decât durerea Și-o liniște deplină...Îmbracă-mă-n lumină! Alungă-obscuritatea și fă-Ți în mine partea, Căci lupta este grea...În toate-i voia Ta! Ridică-mă, căci ard, viața-mi e un hazard, Mai este mult din clipă? Un zvâcnet de aripă Încearcă zborul sacru. O copie, simulacru... Totul în mine-i frânt, dă-mi Duhul Tău cel Sfânt! Doar astfel pot trăi...Țintesc spre veșnicii Și în amurguri reci, aștept să vii
MI-E DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367719_a_369048]
-
până în 10 august 1945.” Impresiile autorului s-au format în spațiul agresiv ale cărui puncte cardinale sunt evenimente cardinale. Când, științific zis, două divizii românești de infanterie se aflau la 40-50 km nord-est de Odesa, pentru cel aflat în toiul hazardului, n-are importanță dacă atacul inamicului vine din est sau din nord sau din nord-est. Contează locul pe care-l atinge. „În noaptea zilei următoare, 22/23 septembrie, în spatele frontului nostru [s.n.] au fost lansate trupe rusești de parașutiști care
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
a „născut-o” - ca un tată iubitor, și nu o spun numai eu), suferă. Acestui „tată”, noi, toți membri ai cenaclului „Duiliu Zamfirescu” și ai Asociației cu același nume, îi spunem un sincer LA MULȚI ANI! La împlinirea anilor, chiar dacă hazardul i-a dăruit o...dezamăgire:imposibilitatea continuității revistei. De aceea noi, amicii domniei sale, îi reamintim că-i datorăm prețuire și iubire. Pentru realizarea proiectului „Revista Oglinda literară” - pentru prietenia demonstrată, pentru că a existat și există în viețile noastre. Pentru că, noi
PENTRU TOTDEAUNA… de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367053_a_368382]
-
o metodă ce ne aparține sau o"alcatuire"altfel decât ceea ce se cunoaște, a -i da nume și a o explică este esențial și util.Mai mult chiar,abia acum scriitorul se dovedește că este "creator"si nu expresie a hazardului,adică își exprimă un tipar interior care vorbește prin el și caută a se revelă în formule foarte diferite,căci sunt parțiale,unde însă se traduce o matrice cu neputința de comunicat integral printr-un singur "instrument". - ,Poeta, prozatoare jurnalistă
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
pe geamul mașinii spre nemărginirile cerului...soarele strălucea fierbinte peste frisoanele retrăirilor nefaste...Ca într-o rezervație cu animale pensionate pe caz de prea multă viață ne retrăsesem fiecare în carapacea lui , meditând la meandrele unei vieți răstignite pe altarul hazardului și al durerii... Cine o fi responsabil de drumurile noastre? Poate noi, poate divinitatea, poate norocul, poate... Până la urmă, suntem toți ființe dificil de fixat în timp și în spațiu, așa cum spunea Emma în titlul unei cărți a ei. Și
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]