935 matches
-
seducă. Te rog, hai să intrăm puțin și În curtea liceului! Mie tare dor să mai aud clopoțelul sunând. Știi cât mă bucur că am insistat să fac un liceu! Dacă ai puțin timp, vreau să-ți povestesc o Întâmplare hazlie. Ce să mai spun! M-ai făcut curioasă și nerebdătoare să aflu ce și cum s-a Întâmplat. Te ascult! Știi că Îm face o plăcere deosebită să te aud povestind. Cred că Îți amintești prea bine că râdeam cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la loc! Și te rog să Încerci să nu mai Întârzii! Oricât de greu Îmi era uneori să mă trezesc la o oră așa de matinală, am depus tot efortul ca Întârzierile mele să fie cât mai rare. O Întâmplare hazlie mi-a rămas bine Întipărită În minte, și o povestesc cunoscuților, ori de câte ori am ocazia. Mă scuzi că te Întrerup, Karina! Hai să intrăm În magazinul de vis a vis , deschis de curând , să vedem ce pulovăre au mai adus. Mi-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
putrede ( culoarea mea preferată). Bine că te-ai hotărât! Știi că nu am răbdare să fac cumpărături! Eram gata să te las În magazin și să plec. Acum, că totul s-a Încheiat cu “happy end”, să revin la Întâmplarea hazlie. Te invit la mine la o cafea. Până ajungem acasă... am tot timpul din lume să te ascult. Același râs sănătos și cristalin răsuna ca o muzică pe aleile toamnei. „Eram În anul III de liceu, Își reîncepe Karina povestirea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa de adâncă. Se spune că dacă este foarte adâncă marea, apa se închide la culoare. Nu avea nicio importanță că nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
hotelului Palace. Și pentru că am adus vorba de el, să-ți povestesc cum l-am cunoscut. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dată așa cum îți spusesem, pentru a evita explicațiile, ci cu doi ani înainte, într-o împrejurare destul de hazlie. Mă întorceam de la Predeal, cu alte trei colege (pe una din ele, Aurora, o cunoști) unde făcusem o excursie de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pod și pivniță. În poartă, Irina îmi spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau se amuza pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici, în marea harababură, nu poți să găsești nici cel puțin o ciudățenie hazlie. Din cauza asta, chiar, simțul umorului a devenit o problemă. Dacă l-ai avea, te-ai tăvăli de râs cât e ziua de lungă. Mi-am încheiat căutările într-un locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ieșit să ne plimbăm dând ocol satului. De la poarta de unde am plecat, tot acolo ne-am și întors. Ascultam muzică la telefon și jucam cărți. După un timp lângă noi veni un om foarte băut care începu să cânte. Era hazliu și am început toți a râde cu poftă gândindu-ne la întâmplarea petrecută cu o seară înainte. Apoi ne-am jucat de-a v-ați ascuns ca și când nu s-a întâmplat nimic. Eu cu un prieten ne-am ascuns în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată-mă întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meniu? Întrebă ea Într-un târziu. Fiecare va aduce ce crede de cuviință! Soluția era simplă și te ferea de cheltuieli neprevăzute. Va fi o harababură nemaipomenită, zise ea, tot mai Încântată de spectacolul ce se Înfiripa În imaginația ei hazlie: un munte de cârnați, caltaboși, răcituri și crenvurști. Nu revelion, ci chermeză! A pensionarilor bineînțeles, pentru că nici un tânăr cu scaun la cap n-o să-ți calce pragul. În afară de tine... Da... Și de Flavius-Tiberius... Poate... Dar nu l-am invitat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa Csiki Irma de la Propagandă, În timp ce documentele de partid gemeau sub fesele ei tari de fostă dansatoare În Ansamblul Mărțișorul de la Casa de Cultură a studenților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea aceasta hazlie a predicției Violetei: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Dar cum să-l strivească zăpada aceea albă, ușoară și caldă, ca odinioară mânile Violetei, pe care le purtase adineauri Eleonora, pe care le purta acum tatăl său și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. „N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rănim”. Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numai în șoaptă, chiar și regele, puterea Marelui Preot fiind nemăsurată și fiind mânuită de o înțelepciune și o cunoaștere a deprinderilor și firii omenești cu care nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la urma urmei hazlie, Auta râse în sine și ridicîndu-se pe ultima treaptă de sus trecu pe sub arcul de marmură al porții palatului. Intră într-o sală rotundă pardosită cu lespezi pătrate, albe și negre, și înconjurată de stâlpi negri și albi. După stâlpii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe un taburet Înalt, În spatele unei tejghele Înghesuite, le lua șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va fi mereu. Și acel punct se învârte în toate direcțiile, este peste tot în sine. Suntem la cină el și eu. În toată seara conversațiile noastre au curs exemplar. Ne-am simțit minunat. Am râs, acel mic umor elegant, hazliu, când ne uităm unul la altul cu plăcere descoperindu-ne plăcuți. Și acum m-am ridicat la dans, lângă masă, lângă balustradă (între cele două), un dans lent, melodios și puțin pretențios. Suntem frumoși amândoi, și tineri. (Eu, respectând normele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel plutesc. Curând însă iau apă. Într-un cadru festiv, dintr-un smocking impecabil, închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a colaboratorilor săi, le mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele sale subțiri și îi aruncă în stradă. Face câte ceva pentru fiecare din ei. Le dăruiește garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare (alte ateliere de ceramică tot nu mai există în București), un braț de povețe și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Viorița, care-i mângâia părul transpirat și Îi săruta obrăjorii rumeniți de bucuriile copilăriei. În zilele care au urmat, Va a fost Înconjurat cu dragoste, a făcut cunoștință cu locurile noi și cele vechi, a rememorat oameni, fapte și Întâmplări hazlii, a Învățat cântece și la cele de poezioare a mai adăugat -, a revăzut Siretul, a mers la pescuit, cu Ochenoaia și fetele sale, la balta de la Peletuci și-și petrecea o mare parte din timp În grădinuță, cercetând florile și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase deloc o dată cu vârsta acele vorbe și purtări care-l caracterizau, ba dimpotrivă, trăsăturile care ni-l făceau hazliu se accentuaseră. Dar orașul nostru își schimbase sufletul. Înțelegi tu, Hassan fiule, omul ăsta își petrecuse întreaga viață predicând oamenilor că, dacă vor continua să trăiască așa cum o făceau, Cel-de-Sus îi va pedepsi și în lumea asta, și în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre ei. - La cinșpe ani ascunde cel mai mare foc Între picioare, fu de părere cel mai vîrstnic dintre ei, amuzat. Mai tîrziu, timpul face ca rugul acela să se stingă Încet-Încet, inevitabil. Cel de-al treilea răspunse probabil ceva hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prezentă în ambele filme. Totul e bășcălie, inconsistență, bîrfă măruntă și veselă în filmul lui Gabriel Achim. Dar mutilarea este „obiectul muncii”. Totul este grav, prelung apăsător în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, dar gesturile și faptele protagoniștilor sînt impertinent hazlii. În ambele cazuri, viața îi joacă feste morții și produce la fiecare colț eschive hilare. Ambele filme pun astfel în relief, sui-generis, un mod de viață ce se conturează ca un joc de umbre chinezești pe fundalul morții. La o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se serbează nimic, ba dimpotrivă, vor trebui cu toții să participe la un grandios miting de protest, dar nimeni nu știa unde și împotriva cui. Cei mai cârcotași din fire stârneau tot felul de zvonuri cât mai picante și cât mai hazlii. Alții, din contra, priveau cu seriozitate la această acțiune și, de aceea, îi îndemnau și pe ceilalți la "disciplină liber consimțită", iar cei mai curajoși se întrebau cu jumătate de voce: poate o fi război sau poate... cumva a murit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]