1,540 matches
-
politice și militare care au dus la distrugerea lui Hitler și a politicilor sale și pe care geniul politic al lui Bismarck le-ar fi putut evita. Problema germană, așa cum se arată lumii nongermane și mai ales națiunilor amenințate de hegemonia germană, a fost formulată cu o franchețe brutală de către politicianul francez Clemenceau atunci când declara, cu ocazia primului război mondial, că în lume sunt 20 de milioane de germani în plus. Această declarație indică faptul inevitabil cu care Europa și lumea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
slăbirea NATO și izolarea logică a Republicii Federale Germania. Statele din Europa de Vest, izolate apoi una de cealaltă și de Statele Unite, nu ar mai fi capabile să mențină o balanță a puterii viabilă față de Uniunea Sovietică și vor trebui să accepte hegemonia sovietică asupra uscatului euroasiatic. Acest compromis - care ar include și Republica Federală Germania - ar semnifica o modificare drastică a distribuției internaționale de putere. Orientarea vestică a RFG-ului a rezultat din calcularea avantajelor politice, militare și economice ale celor două
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
principiilor politice regăsim modelul simplu al politicii internaționale. Franța, în calitatea sa de membru de vază al guvernului internațional al Ligii Națiunilor, și-a subordonat toate eforturile politice dorinței sale prevalente de a menține statu-quoul din 1919. Acest statu-quo însemna hegemonia Franței pe continentul european. Marea Britanie a crezut că-și poate recâștiga influența și controlul pe care le exercitase în ceea ce privește treburile europene de-a lungul secolului al XIX-lea. În acest scop, a încercat să recreeze configurația de putere care a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
principalele dificultăți ale funcționării balanței de putere se regăseau în partea centrală și de vest a Europei, iar o poziție de dominație precum cea câștigată de Franța în 1919 i-ar fi oferit o ocazie reală de a stabili o hegemonie permanentă asupra continentului. Dar, după ce Rusia a devenit unul dintre factorii principali în balanța puterii, Napoleon a trebuit să învețe că hegemonia asupra continentului european însemna prea puțin dacă resursele din estul Europei și din cea mai mare parte a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
precum cea câștigată de Franța în 1919 i-ar fi oferit o ocazie reală de a stabili o hegemonie permanentă asupra continentului. Dar, după ce Rusia a devenit unul dintre factorii principali în balanța puterii, Napoleon a trebuit să învețe că hegemonia asupra continentului european însemna prea puțin dacă resursele din estul Europei și din cea mai mare parte a Asiei rămâneau neangajate sau ostile. Această lecție a fost subliniată de excelenții diplomați francezi care, în cele două decenii premergătoare primului război
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în același timp le-a făcut să se alieze, în ciuda dorințelor proprii. În cele din urmă, Japonia, înțelegând consecințele inferiorității pe care i-o impuseseră tratatele din 1922, s-a pregătit pentru momentul când a putut să-și stabilească propria hegemonie în Orientul Îndepărtat. Japonia putea face asta doar prin înlăturarea Marii Britanii și a Statelor Unite din pozițiile pe care le ocupau în Orientul Îndepărtat și „închizând ușa” Chinei, care, prin politica tradițională, fusese menținută deschisă atât de către Marea Britanie, cât și de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a combina o putere superioară cu una inferioară în scopul de a crea un control comun asupra puterii lor combinate. Astfel, Europa de Vest speră să poată împiedica folosirea acestei puteri germane superioare în scopuri ostile, mai ales pentru crearea unei noi hegemonii germane pe continentul european. Comunitățile Europene sunt la fel de revoluționare în maniera în care încearcă să realizeze acest obiectiv. În trecut - în special în perioadele dintre războaie -, s-a încercat unificarea Europei de la vârf în jos. Cu alte cuvinte, a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
logică produce puternice stimulente pentru a profita de alte state, inclusiv pentru a declanșa războaie, dacă circumstanțele o permit, iar victoria pare probabilă. Scopul este de a dobândi o putere militară superioară, în dauna potențialilor rivali. Rezultatul ideal ar fi hegemonia în sistem. Supraviețuirea ar fi deci aproape garantată. Toate statele sunt influențate de această logică - nu numai că ele caută ocazii de a profita unul de celălalt, ci încearcă și să se asigure că alte state nu profită de ele18
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
energiile în alte scopuri 7. În consecință, Bull concepe ideea unei balanțe „fortuite”, ce apare fără „vreun efort conștient” din partea membrilor sistemului 8. Se consideră că acest rezultat va apărea cel mai probabil atunci când două puteri dominante încearcă să câștige hegemonia în sistemul internațional. După cum considera Watson, presiunile sistemice „acționează mecanic, în sensul că au impact indiferent de voința comunității implicate”9. Mai mult, Bull prezintă o imagine asemănătoare cu cea a lui Morgenthau, argumentând că, într-o lume bipolară anomică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
arhiepiscop de Cambrai. Fichte, Johann Gottlieb - 1762-1814. Filosof german. Filip al II-lea - Rege al Spaniei, Neapolelui și Siciliei (1556-1598) și (la fel ca Filip I) rege al Portugaliei (1580-1598). Politica externă a lui Filip a fost îndreptată către menținerea hegemoniei spaniole pe continentul european și asigurarea triumfului Bisericii Romano-Catolice asupra ereziei. A întreprins o expediție dezastruoasă împotriva Angliei în urma căreia Invincibila Armada a fost înfrântă, în 1588. Foch, Ferdinand - 1851-1929. Mareșal francez; din martie 1918, comandant suprem al forțelor armate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
împotriva lui Napoleon (1808-1815); a câștigat cea mai renumită victorie a sa la Waterloo (1815); prim-ministru (1828-1830); ministru de Externe (1834-1835). Westphalia, Tratatul de la - 1648. Acord general care a pus capăt Războiului de 30 de ani; a pus capăt hegemoniei Sfântului Imperiu Roman, Franța afirmându-se ca puterea europeană dominantă. Wilhelm al II-lea - 1859-1941. Împărat german (1888-1918). Wilhelm Cuceritorul (William I) - 1027-1087. Rege al Angliei (1066-1087). William al III-lea - 1650-1702. Rege al Angliei, Scoției și Irlandei (1689-1702). Wilson
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Spania și Portugalia) și puterile În curs de afirmare (Anglia și Franța), fără a uita de Prusia, Austria și Rusia. Toate aceste state sunt prinse Într-un joc complex de războaie și de alianțe prin care se Încearcă redistribuirea cărților hegemoniei asupra Europei, dar și asupra restului lumii. Stăpână a mărilor, Marea Britanie perturbă comerțul Între metropolele iberice și coloniile lor. Numeroase sunt și tensiunile dintre Spania și Franța, mai ales după Revoluție, și cu atât mai mult sub Napoleon. În 1808
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apelat În principal la represiunea armată, În timp ce englezii, mai flexibili, au acordat statute de semi-autonomie (indirect rule) anumitor țări (Irak, Transiordania, Egipt etc.). După al doilea război mondial, lucrurile s-au precipitat. Marii Învingători aveau nevoie, pentru a-și extinde hegemonia, să promoveze sfârșitul sistemului colonial. Statele Unite erau obligate totuși să conducă acest proces cu multă prudență, pentru că mișcările de eliberare națională erau adesea simpatizante ale ideilor socialiste și trebuia evitată ralierea lor la sfera de influență sovietică. Primele lovituri puternice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o idee despre complexitatea problemei. O colonie este un teritoriu străin (Îndepărtat sau apropiat, rareori neocupat, cel mai adesea locuit de o populație numită indigenă sau autohtonă) asupra căruia un stat (numit metropolă) Își exercită (prin administrare directă sau indirectă) hegemonia. Prin hegemonie Înțelegem capacitatea acelui stat de a-și impune interesele (ale sale sau ale anumitor grupuri sociale) În afara propriului teritoriu; aceste interese sunt dintre cele mai diverse: cel mai adesea economice, dar și strategice, politice, culturale etc. ν Ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
despre complexitatea problemei. O colonie este un teritoriu străin (Îndepărtat sau apropiat, rareori neocupat, cel mai adesea locuit de o populație numită indigenă sau autohtonă) asupra căruia un stat (numit metropolă) Își exercită (prin administrare directă sau indirectă) hegemonia. Prin hegemonie Înțelegem capacitatea acelui stat de a-și impune interesele (ale sale sau ale anumitor grupuri sociale) În afara propriului teritoriu; aceste interese sunt dintre cele mai diverse: cel mai adesea economice, dar și strategice, politice, culturale etc. ν Ca orice definiție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
colonizarea? Bineînțeles! Am putea spune că, Încă de la Începuturile umanității, cele mai puternice colectivități au Încercat să-și impună interesele În fața celor mai slabe și că acestea au Încercat să se apere: iată una dintre „legile necruțătoare” ale istoriei umanității. Hegemonia se exercită prin forța armelor sau pe căi diplomatice. Când se Înfruntă, comunitățile bogate jefuiesc bunurile celor mai sărace și, de obicei, se Întorc cu prada la casele lor; ele nu Încearcă Întotdeauna să-și extindă teritoriul prin exercitarea unui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea este cu mult anterioară capitalismului și industrializării. În ceea ce privește practica europeană, aceasta datează de pe vremea grecilor (În special În perioada de supremație a Atenei) și a romanilor: ocuparea Galiei de către romani este În mod clar un fapt de tip colonial. Hegemonia, regională ieri, mondială astăzi, este o miză a luptei dintre statele cele mai puternice. Din cauza inegalei lor dezvoltări, a rivalităților, a războaielor și a contradicțiilor dintre aceste state, cărțile puterii se redistribuie În permanență. Statele a căror capacitate de dominare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Italia etc.); după cel de-al doilea război mondial, au urmat URSS și Statele Unite, iar În ultima vreme, lumea este dominată de SUA, cu sprijinul unor mari organizații internaționale (printre care Banca Mondială și FMI). O dată cu schimbarea celor ce dețin hegemonia, se schimbă și metodele folosite, precum și discursurile ideologice care o justifică. Ne vom mărgini aici să prezentăm marile etape ale istoriei coloniale și post (sau neo) coloniale din cursul ultimelor cinci veacuri. Hegemonia Portugaliei și a Spaniei Necesitățile economice ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și FMI). O dată cu schimbarea celor ce dețin hegemonia, se schimbă și metodele folosite, precum și discursurile ideologice care o justifică. Ne vom mărgini aici să prezentăm marile etape ale istoriei coloniale și post (sau neo) coloniale din cursul ultimelor cinci veacuri. Hegemonia Portugaliei și a Spaniei Necesitățile economice ale țărilor cele mai puternice, combinate cu conjunctura politică a momentului, cu descoperirile științifice și, desigur, cu multă imaginație, Îndrăzneală și șansă, explică descoperirea și colonizarea a ceea ce azi numim continentul american. Burgheziile din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
economia, În special pe cea a Angliei, Franței și Olandei. După cumse știe, Marx a văzut În această delapidare originea a ceea ce el a numit „acumularea primitivă de capital”, care a fost una dintre condițiile dezvoltării capitalismului industrial, punând capăt hegemoniilor epocii și consacrând, cu aceeași ocazie, dominația englezilor și francezilor. După aproape trei secole de rezistență Împotriva noilor puteri În ascensiune și de lupte Împotriva rebeliunilor din propriile colonii, Spania și Portugalia au fost obligate să cedeze locul. Mișcările de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu ajutorul englezilor, pe frontul de vest; toate celelalte părți, inclusiv Franța, nu puteau decât să recunoască aceste fapte. Conferința de la Ialta (1945) i-a reunit pe Învingători ă Stalin, Roosevelt (urmat de Truman) și Churchill ă și le-a confirmat hegemonia. În esență, cei doi noi stăpâni ai lumii aveau nevoie, pentru expansiunea lor economică, să sfărâme frontierele piețelor exclusive și să-și construiască zone de influență cât mai vaste posibil. Fiind doi pretendenți la cucerirea lumii, Înțelegerea lor inițială nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai vaste posibil. Fiind doi pretendenți la cucerirea lumii, Înțelegerea lor inițială nu a Întârziat să se degradeze și a fost Înlocuită de relații foarte tensionate, adică de așa-numitul război rece. Cele două puteri și-au Împărțit mai Întâi hegemonia asupra țărilor europene, pe care tocmai le eliberaseră de fascism: o cortină de fier și, la Berlin, un zid au despărțit lumea estică de cea vestică. Ingerința era o practică foarte curentă, exercitată prin intermediul presiunilor economice, politice și militare: mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
această ocazie Întregii lumi legitimitatea modelului propriu, cel al capitalismului neoliberal. În același timp, au avut loc multe alte schimbări legate de subiectul nostru. Observăm astfel trei mutații de fond. Prima mutație: organizarea unui sistem În cadrul căruia actorii care exercită hegemonia nu mai sunt (sau, oricum, nu mai sunt doar) statele, baza teritorială nu mai este națiunea, iar dreptul de ingerință este din ce În ce mai larg recunoscut. Există multe organizații internaționale (ONU și toate instanțele derivate, FMI, Banca Mondială, OMC, uniunile economice și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu mai există decât un singur model: neoliberalismul, instalat de-acum În țările dependente prin ajustări structurale fundamentale. Aceste trei mutații esențiale indică cu claritate, ni se pare, că este În curs de instituire un nou mod de exercitare a hegemoniei. Acesta nu mai are o bază teritorială, ci se sprijină pe rețele de schimburi de informații și de capital, controlate de organizații internaționale și de națiunea cea mai puternică. Cât privește legitimările ideologice, ele nu fac decât să urmeze evoluția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
negocierilor, pentru că interesele lor nu ajung să fie cunoscute, nu sunt legitime sau pentru că respectivele grupuri nu sunt suficient de puternice pentru a impune recunoașterea lor. Capacitatea de a gestiona interesul unei colectivități naționale În relațiile sale cu alții ă hegemonia ă dă naștere altor confruntări. Anumite entități teritoriale controlează ordinea economică, politică și culturală internațională: ele exercită o formă de imperialism sau instaurează cooperarea; altele, dimpotrivă, sunt dependente: acestea practică alinierea sau caută să se elibereze. Mize ale unor nesfârșite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]