957 matches
-
Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare și capricioase, astfel încât era imposibil să fie descrise cu exactitate. În timpul eclipsei totale de Soare de la 18 august 1888 Pierre Janssen descoperă o linie spectrală nouă, atribuită elementului pe atunci ipotetic heliu (denumit astfel de la denumirea în limba greacă a Soarelui), element chimic neidentificat pe Pământ până în acel moment; el a fost găsit abia în 1895 în anumite minereuri radioactive. Fiind transparente în lumina integrală la fel ca și cromosfera și erupțiile
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
Un termometru cu gaz este un termometru care are drept corp termometric un gaz, ale cărui schimbări de stare servesc la determinarea temperaturii. Drept gaz de obicei se folosește heliul sau hidrogenul, deoarece au puncte de lichefiere foarte scăzute, însă, pentru temperaturi nu prea joase se poate folosi și azotul. Termometrul cu gaz este alcătuit în principiu de un rezervor umplut cu gaz, legat de un manometru cu mercur. Prin
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
termică mare, ca urmare sunt foarte sensibile, dar au dezavantajul că timpul de răspuns este mare și necesită rezervoare de măsurare cu un volum prea mare pentru măsurători curente. Termometrele cu gaz se folosesc la etalonarea altor termometre. Termometrul cu heliu gazos este termometrul etalon pentru reproducerea scării termodinamice în intervalul de temperaturi între 3,0 K și 24,5561 K.
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori asemănătoare, de 3-5 %. Diagramele universale pot avea erori mari (până la 15 - 20 %) la gaze cu molecule puternic polare, în care centrele sarcinilor pozitive și negative nu coincid. Hidrogenul, heliul și neonul nu se conformează legii stărilor corespondente. Pentru a putea folosi și pentru ele diagramele universale, pentru aceste gaze se folosesc în acest caz presiuni și temperaturi reduse convenționale: Forma virială a ecuației este utilă pentru descrierea cauzelor abaterii
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
tumori în zona laringelui ș.a. Dar și o simplă răgușeală netratată poate duce până la pierderea totală (dar temporară) a vocii („afonie”). Un deranjament de cu totul altă natură este efectul Donald Duck. Acesta are loc atunci când cineva inspiră hidrogen sau heliu (nedăunătoare în cantități mici): ca urmare, vocea sa se transpune brusc la note înalte și capătă un timbru străin și caraghios. După ce se revine la aerul normal, fenomenul se atenuează și dispare de la sine după câteva zeci de secunde. Unele
Vocea umană () [Corola-website/Science/318947_a_320276]
-
23312000-7 Parafină 23313000-4 Ceară de țiței 23320000-6 Reziduuri de țiței 24000000-4 Substanțe chimice, produse chimice și fibre sintetice 24100000-5 Produse chimice 24110000-8 Gaze 24111000-5 Gaze industriale 24111100-6 Hidrogen, argon, gaze rare, azot și oxigen 24111120-2 Argon 24111130-5 Gaze rare 24111131-2 Heliu 24111139-8 Neon 24111140-8 Gaze medicale 24111150-1 Hidrogen 24111160-4 Azot 24111161-1 Azot lichid 24111170-7 Oxigen 24111200-7 Compuși anorganici ai oxigenului 24111210-0 Dioxid de carbon 24111220-3 Oxizi de azot 24111230-6 Compuși anorganici gazoși ai oxigenului 24111300-8 Aer lichid și aer comprimat 24111310-1
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
fibre sintetice și artificiale 24000000-4 33141100-1 33141500-7 93900000-7 24.1 Substanțe chimice de bază 24100000-5 Substanțe chimice 24.11 Gaze industriale 24110000-8 Gaze 24111000-5 Gaze industriale 24111100-6 Hidrogen, argon, gaze rare, azot și oxigen 24111120-2 Argon 24111130-5 Gaze rare 24111131-2 Heliu 24111139-8 Neon 24111140-8 Gaze medicale 24111150-1 Hidrogen 24111160-4 Azot 24111161-1 Azot lichid 24111170-7 Oxigen 24111200-7 Compuși anorganici ai oxigenului 24111210-0 Dioxid de carbon 24111220-3 Oxizi de azot 24111230-6 Compuși anorganici gazoși ai oxigenului 24111300-8 Aer lichid și aer comprimat 24111310-1
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
2851.00.3 24110000-8 Gaze 2804[.1-.4]+2811.2+2851.00.3 24111000-5 Gaze industriale 2804[.1-.4] 24111100-6 Hidrogen, argon, gaze rare, azot și oxigen 2804.21 24111120-2 Argon 2804.2 24111130-5 Gaze rare 2804.29.10 24111131-2 Heliu 2804.29.90 24111139-8 Neon 2804[.1-.4] 24111140-8 Gaze medicale 2804.10.00 24111150-1 Hidrogen 2804.30.00 24111160-4 Azot 2804.30.00 24111161-1 Azot lichid 2804.40.00 24111170-7 Oxigen 2811[.21+.29] 24111200-7 Compuși anorganici ai oxigenului
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
un filtru de eșantionare și un sistem de prelucrare a datelor sau ceva echivalent. O coloană capilară din silice topită cu diametrul interior de 30 m* x 0,25 mm, 0,25 m Carbowax 20M. Funcționare: injector la 180 0C, heliu gazos ca vector cu un debit de 1 ml/minut la 25 0C, injecție prin metoda fără scindare. Gama de temperatură: 40 0C timp de 0,75 minute, creștere ulterioară cu 10 0C/minut până la 60 0C, apoi cu 3
jrc4203as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89367_a_90154]
-
Decesul lui Pierre Curie, reprezintă o puternică lovitură pentru Marie. Trece peste acest eveniment nefericit și continuă munca, nu fără rezultate. Un document publicat de către Lord Kelvin susține că radiul nu era un element chimic, ci doar un compus al heliului și al plumbului. Aceasta o impulsionează pe Marie Curie să demonstreze că radiul este un element nou și începe să lucreze la izolarea radiului pur în locul unei simple cloruri de radiu, operație dificilă care necesita o deosebită îndemânare. Dificultatea provenea
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
din Antichitate îl considerau ca fiind o planetă. Conform cercetărilor actuale, vârsta Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de ani, și el se află pe la jumătatea ciclului principal al evoluției, în care în miezul său hidrogenul se transformă în heliu prin fuziune nucleară. În fiecare secundă, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se astfel neutrino și radiație solară. Conform cunoștințelor actuale, în decursul următorilor aproximativ 5 miliarde de ani Soarele se
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
780 K. Investigațiile curente legate de activitatea Soarelui includ cercetări asupra ciclului regulat al petelor solare, originea și natura fizică a protuberanțelor solare, interacțiunea magnetică dintre cromosferă și coroană, precum și originea vântului solar. Hidrogenul reprezintă aproximativ 74% din masa Soarelui, heliul 25%, iar restul este constituit din cantități mici de elemente mai grele. Datorită acestei compoziții și a temperaturilor ridicate, pe Soare nu există o crustă (scoarță) solidă, și nici materie în stare lichidă, toată materia solară fiind în întregime în
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Soarele face parte din clasa spectrală G2V. "G2" înseamnă că: Sufixul "V" (citit 5) indică apartenența Soarelui la grupul majoritar al stelelor aflate în secvența principală. Aceasta înseamnă că își generează energia prin fuziunea nucleară a nucleelor de hidrogen în heliu, și că se află în echilibru hidrostatic, adică nici nu se contractă nici nu se dilată. Numai în galaxia noatră sunt mai mult de 100 de milioane de stele din clasa G2. Datorită distribuției logaritmice a mărimii stelelor, Soarele este
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă roșie, straturile exterioare urmând să se extindă, în timp ce hidrogenul din centru va fi consumat, iar miezul se va contracta și încălzi. Fuziunea heliului va începe când temperatura în centru va ajunge la 3 K. Deși probabil expansiunea straturilor exterioare ale Soarelui va atinge actuala traiectorie a Pământului, cercetări recente sugerează că în faza premergătoare, datorită pierderii de masă, orbita Pământului va fi împinsă
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
interiorul Soarelui nu poate fi văzut, dar studierea suprafeței și a straturilor sale exterioare oferă astronomilor informații despre structura sa internă. Ea conține toate elementele simple identificate și pe Pământ, dar 98% din masa sa este formată din hidrogen și heliu (73% hidrogen și 25% heliu). Spre centrul Soarelui este din ce în ce mai cald, iar materia este din ce în ce mai comprimată. În centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pământului
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
văzut, dar studierea suprafeței și a straturilor sale exterioare oferă astronomilor informații despre structura sa internă. Ea conține toate elementele simple identificate și pe Pământ, dar 98% din masa sa este formată din hidrogen și heliu (73% hidrogen și 25% heliu). Spre centrul Soarelui este din ce în ce mai cald, iar materia este din ce în ce mai comprimată. În centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pământului. În acest cuptor, atomii de
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
În centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pământului. În acest cuptor, atomii de hidrogen se aglomerează câte patru și se transformă în atomi de heliu. În cadrul acestei reacții de fuziune nucleară se degajă căldură și lumină, sursa strălucirii Soarelui. În fiecare secundă, 564 de milioane de tone de hidrogen se transformă în aproape 560 de milioane de tone de heliu în centrul Soarelui, iar diferența
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
se transformă în atomi de heliu. În cadrul acestei reacții de fuziune nucleară se degajă căldură și lumină, sursa strălucirii Soarelui. În fiecare secundă, 564 de milioane de tone de hidrogen se transformă în aproape 560 de milioane de tone de heliu în centrul Soarelui, iar diferența, mai mult de 4 milioane de tone pe secundă, se transformă în energie radiativă (în jur de 383 yotawatt, adică 3,83 x 10 Watt). Zona unde se produc aceste reacții nucleare nu reprezintă decât
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite "ghețuri", cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite "ghețuri", cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic. prezintă câteva regiuni
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
a determina relația dintre aceste distanțe orbitale (de exemplu, legea Titius-Bode), dar nu a fost acceptată nicio teorie de acest fel. Soarele - ce cuprinde aproape toată materia din sistemul solar - este compus în proporție de aproximativ 98% din hidrogen și heliu. Jupiter și Saturn, care cuprind aproape întreaga materie rămasă, au în compoziția atmosferei circa 98% din aceleași elemente. Există un gradient al compoziției în sistemul solar, determinat de căldura și presiunea de radiație a luminii care provin de la Soare; obiectele
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
care au rămas în stare solidă în aproape toate condițiile din nebuloasa protoplanetară. Jupiter și Saturn sunt compuși în mare parte din "gaze", materiale cu puncte de topire extrem de scăzute și presiunea de vapori mare, cum ar fi hidrogenul molecular, heliul și neonul, care s-au aflat întotdeauna în fază gazoasă în nebuloasa inițială. "Ghețurile", ca apa înghețată, metanul, amoniacul, hidrogenul sulfurat și dioxidul de carbon, au puncte de topire de până la câteva sute de grade kelvin, în timp ce stările lor depind
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
regiuni din cadrul unui vast nor molecular. Acest nor inițial avea un diametru de mai mulți ani-lumină și a dat naștere, probabil, mai multor stele. La fel ca și majoritatea norilor moleculari, acesta era constituit, în principal, din hidrogen, mai puțin heliu și cantități mici de elemente mai grele formate în generațiile anterioare de stele. Când regiunea care avea să devină sistemul solar, denumită și nebuloasă pre-solară, a suferit un colaps, conservarea momentului cinetic a determinat-o să se rotească mai repede
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
pentru a permite compușilor volatili să rămână solizi. Ghețurile care formau aceste planete au fost mai numeroase decât metalele și silicații, care formau planetele terestre interioare, permițându-le să devină destul de masive pentru a capta atmosfere mari de hidrogen și heliu, elementele cele mai ușoare și mai abundente. Resturile care nu au devenit planete s-au concentrat în regiuni ca centura de asteroizi, centura Kuiper și norul lui Oort. Modelul de la Nisa este o explicație a creării acestor regiuni, precum și a
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
heliosfera și a măturat gazul și praful rămase din discul protoplanetar în spațiul interstelar, punând capăt procesului de formare a planetelor. Sistemul solar va rămâne aproximativ așa cum îl știm astăzi până când hidrogenul din nucleul Soarelui va fi complet transformat în heliu, eveniment ce va avea loc peste 5,4 miliarde de ani. Acest lucru va pune sfârșit perioadei principale de viață a Soarelui. În acel moment, nucleul Soarelui va suferi un colaps, iar energia produsă va fi mult mai mare decât
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]