891 matches
-
și simbolul neantului. Una dintre înfățișările sale, Nishkala Shiva, era la propriu un Shiva „fără părți“. El era neantul absolut, nimicnicia supremă - încarnarea inexistenței. Dar universul s-a născut din neant, la fel ca și infinitul. Spre deosebire de universul apusean, cosmosul hindus era infinit; dincolo de universul nostru, existau nenumărate alte universuri. În același timp însă, cosmosul nu și-a abandonat niciodată golul originar. Lumea se crease din nimic, și țelul absolut al omenirii era acum să revină la nimic. Într-o poveste
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la drept vorbind, ele ar fi trebuit să fie denumite cifre indiene nu arabe (Figura 14). Nimeni nu știe cu exactitate când au trecut indienii la un sistem de numerație babilonian, de tip loc-valoare. Cea mai timpurie referire la cifrele hinduse provine de la un episcop sirian, care, în anul 662, descria cum își făceau indienii calculele „utilizând nouă semne“. Nouă, nu zece. Zero, evident, nu se afla printre ele. Dar este greu să afirmăm acest lucru cu certitudine. Este foarte clar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un episcop sirian, care, în anul 662, descria cum își făceau indienii calculele „utilizând nouă semne“. Nouă, nu zece. Zero, evident, nu se afla printre ele. Dar este greu să afirmăm acest lucru cu certitudine. Este foarte clar că cifrele hinduse existau dinainte ca episcopul să scrie despre ele; există dovezi că zero a apărut în unele variante ale sistemului indian chiar în acea epocă, deși episcopul nu auzise despre el. În orice caz, un simbol pentru zero - substituentul din sistemul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
l muqabala, un tratat despre rezolvarea ecuațiilor elementare; sintagma Al-jabr din titlu (care are aproximativ sensul de „a duce ceva la bun sfârșit“) a dat naștere termenului de algebră. De asemenea, el a mai scris o carte despre simbolurile matematice hinduse, care a permis noilor cifre să se răspândească repede în lumea arabă - împreună cu algoritmii, văzuți ca fiind șiretlicurile de a înmulți și împărți ușor numerele hinduse. De fapt, cuvântul algoritm a rezultat dintr-o pronunțare greșită a numelui lui al
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
termenului de algebră. De asemenea, el a mai scris o carte despre simbolurile matematice hinduse, care a permis noilor cifre să se răspândească repede în lumea arabă - împreună cu algoritmii, văzuți ca fiind șiretlicurile de a înmulți și împărți ușor numerele hinduse. De fapt, cuvântul algoritm a rezultat dintr-o pronunțare greșită a numelui lui al Khowarizmi. Deși arabii au preluat notarea din India, restul lumii s-a obișnuit să spună că cifrele sunt arabe. Chiar și cuvântul zero își are rădăcinile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cuvântul algoritm a rezultat dintr-o pronunțare greșită a numelui lui al Khowarizmi. Deși arabii au preluat notarea din India, restul lumii s-a obișnuit să spună că cifrele sunt arabe. Chiar și cuvântul zero își are rădăcinile în limbile hindusă și arabă. Când au adoptat cifrele hindu-arabice, arabii l-au adoptat și pe zero. Denumirea indiană pentru zero era sunya, care însemna „gol“, pe care arabii l-au transformat în sifr. Când unii învățați din Apus le-au vorbit colegilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
era atât de important pentru noul set de simboluri, încât oamenii au început să le denumească pe toate cifre, ceea ce, în franceză, a dus la apariția termenului de chiffre, însemnând cifră. Cu toate acestea, atunci când al-Khowarizmi scria despre sistemul numeric hindus, Apusul era încă departe de adoptarea lui zero. Chiar și lumea musulmană, cu tradițiile ei orientale, era contaminată de învățăturile lui Aristotel, din cauza cuceririlor lui Alexandru cel Mare. Însă, după cum au declarat matematicienii indieni, zero era încarnarea neantului. Astfel, pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
apparatcikul, și intelectualii cu o meserie precisă : ingineri, medici, profesori etc. Fără îndrumarea, fără îndemnurile mobilizatoare („Deci se poate, tovarășe !”, „Cine vrea să muncească găsește soluții, cine nu, găsește scuze”) ale activistului, specialistul e o păpușă mecanică dezarticulată. În sistemul „hindus” instituit de comunism, profesioniștii atestați devin o castă inferioară - ditamai profesorul Olteanu este luat sistematic „la pertu” de un activist abia ieșit din adolescență. Așa se explică remarcabila expresie folosită după 1989 de inginerul hidro Ion Iliescu, care, povestind a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vede diferența ca deficiență. Majoritatea sociologilor și antropologilor privesc culturile umane în termenii unui relativism cultural conceptul prin care se susține că toate culturile sunt sisteme ordonate în interiorul cărora obiceiurile și instituțiile sunt raționale în sensul lor propriu. Așadar, convingerea hindusă de interzicere a consumului de carne de vacă și de garantare a unui tratament special aplicat vacilor poate fi privită ca funcțională și rațională nu numai în interiorul convingerilor religioase (vaca este un animal sacru), ci și în sensul unei utilități
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Ritualul tăierii porcului amintește de jertfele aduse în antichitate zeilor vegetației care se nășteau și mureau în perioada de înnoire a timpului calendaristic. Vasilca sau Siva practicată numai de țigani, originară, de fapt, din nord-vestul Indiei amintește de Siva, divinitatea hindusă, împodobită cu un colier de șerpi, cu trei ochi simbolizând soarele, luna și pământul, regele dansului a cărui sarabandă frenetică este premergătoare distrugerii universului. Ca stăpân al dansului (Nataraja), Siva era reprezentată pe un piedestal de lotus, înconjurat de un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
l m s l e v66 observă că semnificația denumirii pentru realitatea CÎINE primește o definiție semantică diferită la popoare diferite: la eschimoși este animal de tracțiune, la parșii rămași fideli religiei lui Zoroastru este animal sacru, în unele comunități hinduse este animal detestabil, iar în societatea occidentală este un animal domestic, dresat pentru pază sau pentru vînătoare. Ca atare, în fiecare dintre aceste cazuri, cunoașterea atribuită la nivelul limbilor populare este dependentă de viața social-istorică a comunităților, în vreme ce cunoașterea științifică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală, flirtînd cu tema jocului divin al creației, a lumii himerice, a incongruității nașterii, împiedicîndu-se însă mereu de problematica nașterii și suferinței, pe care gîndirea hindusă o leagă exclusiv de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A sosit vremea să corectăm ideile omenirii în acest domeniu, dovedind falsitatea unor astfel de imagini. S-ar putea ca la obîrșia tuturor acestor fantezii picturale să găsim unele dintre cele mai străvechi sculpturi hinduse, egiptene și grecești. Căci, începînd din acele timpuri pline de imaginație, dar lipsite de scrupule, cînd - pe pereții de marmoră ai templelor, pe soclurile statuilor, pe scuturi, pe medalioane, pe cupe și pe monezi - delfinul era înfățișat într-o armură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înainte de a fi luat ființă, toate negoțurile și meseriile, toate ocupațiile imaginabile ale oamenilor. N-ar fi de mirare, așadar, dacă am găsi acolo și nobila noastră meserie, cea a vînătorii de balene, prefigurată într-un fel sau altul. Balena hindusă despre care vorbim, se află într-o nișă separată, unde e zugrăvită incarnarea lui Vișnu într-un leviatan, cunoscută sub pretențioasa denumire de „Matse-Avatar“. Sculptura înfățișează o făptură pe jumătate om, pe jumătate balenă - din care e redată numai coada
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stelelor ce strălucesc deasupra izvoarelor necunoscute ale Nigerului! Și aici, viața moare cu fața spre soare, încă plină de credință! Dar abia s-a stins, că moartea îi și răsucește cadavrul, îndreptîndu-l într-o altă direcție. O, tu, mohorîtă jumătate hindusă a Naturii, care i-ai durat din oasele înecaților tronul, undeva în miezul acestor mări fără verdeață - regină păgînă, îmi vorbești în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
CXXIX Pălăria.......................................................................................372 CXXX Pequod întîlnește „Bucuria“...................................................377 CXXXI Simfonia...................................................................................379 CXXXII Vînătoarea. - Prima zi....................................................................385 CXXXin Vînătoarea. - A doua zi..............................398 CXXXIV Vînătoarea. - A treia zi.........................................410 Epilog......................................................................................427 GLOSAR de termeni marinărești...............................................431 Matse îsau Matsya), în mitologia hindusă, incarnarea lui Vișnu într-un pește. Guido Reni î1575-1642), pictor italian din școala bologneză. William Hogarth î1697-1764), pictor și grafician englez, celebru mai ales prin caricaturile sale politice. Oraș în statul New York din S.U.A. Oraș din Germania, pe malul Rinului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
insistent formarea unui stat separat pentru musulmani. La scurt timp după terminarea celui de-al II-lea Război Mondial, guvernul britanic laburist, condus de Lordul Clement Attlee, a adoptat legea independenței Indiei, în martie 1947. Legea prevedea independența Indiei, predominant hindusă și crearea noului stat Pakistan, care avea să fie predominant musulman. Pakistanul avea să fie alcătuit din două teritorii separate: Pakistanul de Est și Pakistanul de Vest, despărțite de peste 1600 km de teritoriu Indian. Împărțirea, așa cum i s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a fost devansat pentru 15 august 1947; cu 6 luni înainte avusese loc asasinarea lui Ghandi, profund dezamăgit că independența Indiei fusese obținută fără a-i păstra unitatea. Asasinul lui Mahandas Kamatchand Ghandi, Vinayak Godse, redactor la o revistă săptămânală hindusă, fusese înfuriat de modul în care Ghandi sprijinise plata unei sume mari de bani, de către guvernul indian, către Pakistanul condus de musulmani; Godse fusese indignat și de modul în care Ghandi încuraja musulmanii să participe la întâlnirile sale de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
căi de salvare, pentru suveranitate asupra unei părți a subcontinentului. După independență (1947), relațiile dintre cele două state s-au aflat sub influența unor trăsături ale gândirii politice din India. Deși Pakistanul a fost creat printr-un acord între reprezentanți Hinduși și Musulmani, mulți conducători indieni nu s-au împăcat cu gândul că subcontinentul a fost divizat. În fapt, aceștia au așteptat, au dorit și au conceput, din prima zi a existenței Pakistanului, ca acesta se va prăbuși și va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
morale, cum ar fi sinceritatea (satya), d]ruirea (dana), abținerea (damă), austerit]țile (tapas), afecțiunea și gratitudinea, fidelitatea și evitarea r]nirii sau himsa oric]rei ființe (Rigveda 10; Atharvaveda 2.8.18-24; cf. Kane, 1969, I.1:4). Etică hindus] clasic] Autoritatea vedic] devine normativ] în urm]toarele perioade; în afar] de imnuri și ritualuri, Vedele sunt invocate că surse sau simboluri ale eticii. Apare o institutie important], ashrama, si dou] concepte semnificative din punct de vedere moral, dharma și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ritualuri, Vedele sunt invocate că surse sau simboluri ale eticii. Apare o institutie important], ashrama, si dou] concepte semnificative din punct de vedere moral, dharma și karma, ele culminând cu conceptele etice de purusharthas (sfârșituri), care devin centrale pentru etică hindus] clasic], dup] cum vom vedea în continuare. Ashrama (ciclul vieții). Viață este perceput] că o trecere prin patru etape interrelaționate, dispuse în cercuri concentrice, fiecare deținând propriile coduri de conduit]. În speț], ucenicia, care presupune disciplin], st]pânire și dedicare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a c]rei sancțiune dep]șește preferințele individuale sau colective. Legiuitorii au concretizat noțiunea de dharma prin crearea unui sistem comprehensiv de reguli sociale și morale pentru fiecare grup și diviziune a acestuia (caste, conduc]tori etc.) în cadrul sistemului social hindus, precizând și o serie de datorii universale care îngreuneaz] respectarea celor de mai sus. Nișele vocaționale, datoriile, normele, chiar și pedepsele sunt dispuse diferit; de asemenea, rolurile și cerințele din diferitele etape ale ciclului vieții variaz] pentru fiecare grup în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Karmei, meritul sau virtutea trebuie recompensat], iar lipsa ei - pedepsit]. Deci, meritul sau lipsa acestuia, cumulat într-o viat], ar putea foarte bine continuă s] determine capacit]țile, temperamentul și circumstanțele unui individ într-o alt] viat]. În general, gândirea hindus] adopt] ideea unei teorii mai substanțiale a renașterii, adic] ceva anume, cum ar fi „sufletul”, duce cu el potențialul latent (karma) a tot ceea ce constituie persoană. Totuși, unii filosofi hinduși, cum ar fi Shankara (secolul al VIII-lea d.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
circumstanțele unui individ într-o alt] viat]. În general, gândirea hindus] adopt] ideea unei teorii mai substanțiale a renașterii, adic] ceva anume, cum ar fi „sufletul”, duce cu el potențialul latent (karma) a tot ceea ce constituie persoană. Totuși, unii filosofi hinduși, cum ar fi Shankara (secolul al VIII-lea d.Hr.), resping ideea unui eu permanent care s] susțin] identitatea eului individual, atman, prin realitatea ultim], Brahman; prin urmare, ceea ce migreaz], de fapt, este un eu iluzoriu, care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
greu de f]cut. Într-adev]r, aceast] libertate este plasat] a patra și este scopul cel mai greu de atins în schema celor patru sfârșituri deontologice ale purusharthas, adic] „lucruri c]utate de ființele umane”. Purushartha (scopuri umane). Potrivit credinței hinduse, exist] patru c]ut]ri cu valoare intrinsec] pe parcursul vieții, si anume: artha, interesele materiale; kama, pl]cerea și împlinirea afectiv]; dharma, din nou, obligațiile sociale și individuale; și moksha, eliberarea. Fiecare poate sau nu s] vin] în continuarea celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]