962 matches
-
considerată legendară informația conform căreia Petru și Pavel i-ar fi consacrat episcopi pe Marcu și pe Luca. A trăit probabil 84 de ani. Nesigure însă sunt locul și felul morții. Ca loc e numită Boeția (cf. Nichifor Calixt, în "Historia ecclesiastica", 2,43; iar anticele Prologuri ale lui Acaciu și Patras vorbesc de martiriu. Este sărbătorit la 18 octombrie. Scriitorul - Numele lui Luca este atribuit la două opere din Noul Testament, dar acest lucru este pus la îndoială de istoricii moderni
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Stilul istoricului nu trebuie să aibă însă asprimea din tribunale și împunsăturile de idei obișnuite în forum. În general, trebuie să aibă în vedere că, prin exemplele, bune sau rele, pe care le oferă, istoria este o îndrumătoare a vieții (Historia magistra vitae). Nașterea studiului istoriei are loc în mileniul III î.e.n., datorându-se inventării scrisului, elaborării unui sistem calendaristic și apariției statelor și a unor structuri de putere, ce aveau interesul consemnării în scris a unor fapte esențiale pentru comunitate
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul vieții" din dialogul "De Oratore". Cicero ar fi dorit să scrie el însuși o istorie a timpurilor mai apropiate, dar, după cum singur o spune, i-au lipsit timpul și liniștea necesare unei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
pe goți cu geții, pe care îi consideră strămoșii goților, poporul său. Grégoire de Tours (538- 594) a fost istoric galo-roman și episcop de Tours, ce provenea din familie aristocratică galo-romană de rang senatorial. A scris lucrarea "Decem Libri Historiarum" - "Historia Francorum", o istorie a francilor de la Facerea Lumii până la apogeul regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor. Opera prezintă perioada de tranziție de la Antichitate la epoca medievală, în care sunt descrise societatea francă, organizarea bisericii, mentalitățile vremii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lucrare enciclopedică principală, reprezentând un inventar al cunoștințelor vremii, grupată în 20 de volume, cu 448 capitole (din care o mare parte au fost pierdute). Această lucrare a readus în atenția Occidentului operele lui Aristotel și ale altor greci, precum „Historia mundi” - cronică universală ce începe cu Facerea Lumii și se termină la anul 620. Tot el a mai scris și o istorie a goților, vandalilor și suevilor. Beda Venerabilul (672/673- 735), istoric și călugăr într-o mânăstire din Sunderland
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
anul 620. Tot el a mai scris și o istorie a goților, vandalilor și suevilor. Beda Venerabilul (672/673- 735), istoric și călugăr într-o mânăstire din Sunderland, provenind din familie nobilă și călugărit la 7 ani, a scris lucrarea "Historia ecclesiastica gentis Anglorum" ( Istoria ecleziastică a poporului englez, prezentând creștinarea anglo-saxonilor). Lucrarea, documentată și cultă, este compusă din 5 cărți de istorie a Angliei, de la Caesar la 731, insistând asupra perioadei 597-731. Opera lui Beda este compusă din lucrări cu
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
formase o importantă colonie armenească, iar în secolul al XVII-lea vin și se stabilesc la București și la Pitești armeni din Bulgaria, care se așezaseră acolo după căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena, 1859), explică existența elementului armean în Transilvania citându-l pe istoricul Ghevond, care afirmă că în secolul al VIII-lea armenii din oastea unei căpetenii hazare din Caucaz, numiți de acesta în posturi de comandă datorită vitejiei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
V-lea până la cucerirea ei de către normanzi în 1066. "Articole principale: Invaziile saxone, Bretania" Este destul de dificil de stabilit o cronologie corectă a evenimentelor dintre retragerea Romei din Britania, și întemeierea regatelor anglo-saxone. Geoffrey de Monmouth relatează în lucrarea sa, "Historia Regum Britanniae", plecarea trupelor romane din Anglia, dar mare parte din conținutul acesteia este catalogat de istorici ca simplă legendă. Rapoartele arheologice privind ultimele decenii ale stăpânirii romane demonstrează urme evidente ale decăderii în lumea urbană, monedele turnate după anul
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
Țara Hațegului. Astfel, zona era una dintre puținele variante pe care o armată invadatoare ar fi putut să le aleagă pentru a pătrunde în Transilvania și mai apoi către cetatea Sarmizegetusa. Numele este atestat de Dio Cassius în lucrarea sa „Historia Romana”, mai întâi în cartea LXVII (67), capitolul 10, care povestește campania romană din anul 87 d.Hr., când împăratul Domițian însoțit de generalul Tettius Iulianus pătrunde în Dacia și se confruntă cu armata lui Decebal, și mai apoi în
Tapae () [Corola-website/Science/303547_a_304876]
-
aprilie 238), cunoscut ca a fost împărat roman în perioada 235-238. este descris de contemporani ca primul împărat roman de origine barbară. El a fost de asemenea primul dintre "împărații-soldați". Cu el a început criza secolului III din Imperiul Roman. "„Historia Augusta”" precizează că Maximin era născut în Tracia sau Moesia, dintr-un tată got și o mamă alană. Dar originea gotă era puțin plauzibilă, întrucât goții s-au stabilit în Balcani, abia la sfârșitul secolului al III-lea. La fel
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
de ploaia de gloanțe cu care fusese înăbușită răscoala. Alte asemenea lucrări ale lui Băncilă au fost: "Înainte de 1907", "Execuția", "Recunoașterea", "Pâinea noastră cea de toate zilele", "Povestea răscoalelor", "La sfat", "Cap de țăran bătrân", "Sub escortă", "Înmormântarea", "După răscoale", "Historia". Alți pictori care și-au îndreptat atenția către această temă socială au fost: Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Ion Theodorescu Sion, Francisc Șirato, Apcar Baltazar. Răscoala din 1907 fost de asemenea sursa de inspirație și a unei statui monumentale care încă
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
aceea l-au arestat și l-au trimis în exil la Cherson Taurico (Crimeea de azi). În fața acestei situații, ca Biserica Romei și ceilalți creștini să nu rămână fără păstor, Papa Clement I „ a transmis ministerul sacru lui Evarist” (Eusebiu, "Historia ecclesiastica"). De precizat totuși că izvoarele antice nu concordă nici în ceea ce privește locul său în șirul papilor, nici în ceea ce privește datele pontificatului său. Se cunoaște că a fost ales în timpul celei de-a doua persecuție împotriva creștinilor, inițiată de Împăratului roman Domițian
Papa Evarist () [Corola-website/Science/303749_a_305078]
-
al revistei se numără academicieni, profesori din străinătate, profesori români cu reputatie și prestigiu recunoscute. Printre colaboratorii revistei se disting o serie de personalități de prestigiu ale culturii românești, precum și profesori și cercetători din străinătate. "Revista Studia Universitatis Petru Maior Historia" Primul număr al revistei Studia Universitatis "Petru Maior" seria Historia a fost tipărit în anul 2001, iar de atunci, cu regularitate, anual s-au editat următoarele 7 (șapte) apariții. Redactorul șef al revistei este prof. univ. dr. Vasile Dobrescu, director
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
cu reputatie și prestigiu recunoscute. Printre colaboratorii revistei se disting o serie de personalități de prestigiu ale culturii românești, precum și profesori și cercetători din străinătate. "Revista Studia Universitatis Petru Maior Historia" Primul număr al revistei Studia Universitatis "Petru Maior" seria Historia a fost tipărit în anul 2001, iar de atunci, cu regularitate, anual s-au editat următoarele 7 (șapte) apariții. Redactorul șef al revistei este prof. univ. dr. Vasile Dobrescu, director intermediar al Centrului de Cercetare "Istoria elitelor din România". In
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
transportoare de acid azotic din aluminiu. Prezintă o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat în obținerea altor metale precum Cr, Mn, Co, V din oxizi. Termenul "alumen," care este tradus în "alaun," apare în lucrarea lui Pliniu cel Bătrân, "Naturalis Historia", capitolul 15 al cărții 35, furnizând detalii despre acest metal. Deși diferite substanțe erau deosebite prin numele de "alumen", toate erau caracterizate de un anumit grad de astringenta, fiind utilizate în medicină sau că vopsele.. În anul 1760, un anumit
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
un punct important de trecere peste Loara. Potrivit lui Jordanes, regele alan Sangiban, al cărui teritoriu ca vasal includea și Aurelianum, a promis că va deschide porțile orașului ("Getica" 36.194f); acest asediu este confirmat de cronicile lui Gregoire din Tours ("Historia Francorum" 2.7), deși numele lui Sangiban nu este menționat. În ciuda promisiunilor lui Sangiban, populația orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
să asigure tronul pentru el însuși, înainte ca frații lui să-l preia. În caz contrar, ar rezulta război civil printre vizigoți. Thorismund a revenit rapid la Tolosa (azi Toulouse) și a devenit rege fără nici o rezistență. Grigorie de Tours ("Historia Francorum", 2.7) susține că Aetius a folosit aceeași stratagemă ca să-și respingă aliații săi, franci, și să colecteze prada de luptă pentru el însuși. Conștient de faptul că noul lider vizigot va încerca să lupte iarăși împotriva Romei, Flavius
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
un punct important de trecere peste Loara. Potrivit lui Jordanes, regele alan Sangiban, al cărui teritoriu ca vasal includea și Aurelianum, a promis că va deschide porțile orașului ("Getica" 36.194f); acest asediu este confirmat de cronicile lui Gregoire din Tours ("Historia Francorum" 2.7), deși numele lui Sangiban nu este menționat. În ciuda promisiunilor lui Sangiban, populația orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
să asigure tronul pentru el însuși, înainte ca frații lui să-l preia. În caz contrar, ar rezulta război civil printre vizigoți. Thorismund a revenit rapid la Tolosa (azi Toulouse) și a devenit rege fără nici o rezistență. Grigorie de Tours ("Historia Francorum", 2.7) susține că Aetius a folosit aceeași stratagemă ca să-și respingă aliații săi, franci, și să colecteze prada de luptă pentru el însuși. Conștient de faptul că noul lider vizigot va încerca să lupte iarăși împotriva Romei, Flavius
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
alții consideră că responsabil este Diavolul. Henry de Huntingdon a fost primul care a scris despre Stonehenge în jurul anului 1130, și mai apoi, Geoffrey de Monmouth a fost primul care a făcut asocieri fanteziste cu Merlin. Potrivit cărții lui Geoffrey, Historia Regum Britanniae, Merlin, folosindu-se de magie a luat cercul de la locul său original din Irlanda, din porunca lui Aurelius Ambrosius, pentru a servi ca loc de înmormântare pentru prinții Marii Britanii. În 1655, arhitectul John Webb, scriind în numele fostului său
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
probabil în Frigia. Părinții lui erau, conform "Historiei Augusta", Ulpia Gordiana și Maecius Marullus, senator. Istoricii de mai târziu au infirmat numele tatălui lui Gordian. Din partea mamei, este probabil ca Gordian să se înrudească cu clanul de plebei Sempronius. Tot "Historia Augusta" prezintă numele soței lui Gordian, Fabia Orestilla, care s-ar fi tras din împărații romani Antoninus Pius și Marcus Aurelius. Dar s-a dovedit că de fapt Fabia era descendentă din consulul Herodes Atticus. Cu soția sa, Gordian a
Gordian I () [Corola-website/Science/312154_a_313483]
-
Marcus Clodius Maximus (c.178 - 29 iulie 238), cunoscut sub numele de , a fost un împărat roman din anul celor șase împărați. El a domnit împreună cu Balbinus. "Historia Augusta" spune că Pupienus a fost un fiu de fierar, care și-a început cariera ca centurion și mai apoi a ajuns tribun militar și pretor. Alte surse îl arată pe Pupienus ca fiul adoptiv al Pescenniei Marcellina, și servind
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
conchistadorilor din familia Pizarro. Ulterior a revenit la Toledo, apoi, se pare, iarăși la Madrid, iar în anii 1632 - 1639 a locuit în Catalonia fiind, de data aceasta promovat în cadrul ordinului că "definidor general" și însărcinat cu scrierea cronicii acestuia, "Historia general de la Orden de la Merced". În 1639 a obținut de la papă Urban al VIII-lea titlul de magistru al ordinului În 1640 a fost din nou surghiunit pentru scurtă vreme la Cuenca. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut, însă
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
(lat. Historia Augusta) este o colecție târzie de biografii romane, în latină, ale Împăraților și ale unor apropiați ai acestora precum și ale unor uzurpatori din perioada 117 - 284. Se prezintă ca fiind un ansamblu de scrieri a șase autori diferiti, denumiți colectiv
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
los individuos, como entre las naciones, el respeto al derecho ajeno es la paz " , însemnând "Între națiuni, ca și între indivizi, respectarea drepturilor altora este pace," este încris pe stema statului Oaxaca. Pi-Suñer Llorens, Antonia. “ Hombre o Mito.” Revista de Historia y Ciencias Sociales (1988): 9-13.
Benito Juárez () [Corola-website/Science/312420_a_313749]