KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

precipitat și stângaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gândeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine și mă gândesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mare, plus directorul general și Încă alte șase persoane din conducere, cu toții puși la patru ace, În costume scumpe, Închise la culoare. — Gata ! șuieră Cyril spre bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămânem toate trei holbându-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mână are o servietă care pare foarte scumpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sâmbătă Într-o săptămână, compania noastră sărbătorește Ziua Angajaților În Familie. O șansă pentru noi toți să ne lăsăm pletele să fluture În vânt, să facem cunoștință cu familiile celorlalți, una peste asta, să ne simțim bine Împreună ! Toată lumea se holbează la el fără nici cea mai mică urmă de expresie. Până azi, ori de câte ori venea ziua asta, Paul Îi zicea doar Ziua Când Ne Futem Timpul Aiurea și spunea că mai bine Își scoate ochii singur cu andreaua decât să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
crezi că ai putea să vii puțin, să ne uităm Împreună pe niște cifre ? Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături. — Știi, spun pe un ton vesel și artificial, cred că nu pot azi. Katie se holbează la mine, surprinsă. — Dar trebuie să... trebuie neapărat să-ți arăt cifrele alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — Sunt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zâmbet chinuit, Încercând să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la planta lui Artemis, i-am spus că bikinii tanga mă cam incomodează... Mă opresc brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
La ședința departamentului nostru nu se servește absolut nimic. De fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămâne o clipă pe gânduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul câteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod al nostru. În ochii lui văd un licăr ciudat. Unul dintre noi venea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
naturală. Se duce la oglindă și dă de câteva ori din gene, Îngrijorată. Îți sar chiar atât de tare În ochi ? — Nu ! zic ca s-o liniștesc și-mi iau fardul de obraz. Când ridic din nou privirea, Lissy se holbează la umărul meu. — Ce-i aia ? — Ce anume ? spun nevinovată și ating inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cât străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cât străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă la covorul bej. N-o să casc ochii la vedete. N-o să mă holbez. N-o să... — Uită-te pe unde mergi ! Ups. Am fost atât de preocupată să merg cu ochii În pământ, că am dat drept peste Lissy. — Scuze, șoptesc. Unde să ne așezăm ? Nu-ndrăznesc să mă uit În jur după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ochii În pământ, că am dat drept peste Lissy. — Scuze, șoptesc. Unde să ne așezăm ? Nu-ndrăznesc să mă uit În jur după un scaun liber, ca, În cazul În care o văd pe Madonna, să nu creadă că mă holbez la ea. — Aici, spune Lissy, arătând spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fixează Îngrijorată, de parcă aș fi Steve McQueen când zice că vrea să sară gardul de sârmă ghimpată. Păi... OK. Dar ai grijă. Fii discretă. — Bine. Stai liniștită, o să am grijă. OK. Așa. O să arunc o privire rapidă, fără să mă holbez nici măcar un gram. Mă las mai bine În scaun, trag aer În piept adânc, după care Îmi las privirea să treacă iute peste Încăperea În care ne aflăm, observând cât de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cât se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scânteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat ? — Nu ! Tu ? mă holbez la ea, cât se poate de atentă. — Acum mult timp, spune ridicând cu aerul cel mai firesc din umeri. Și nu pot să spun c-a fost chiar... Îhm... ce-ar fi să Încercați s-o faceți Într-un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
uitați pe niște materiale despre nu știu ce caz, adaug. Fiindcă asta nu explică În nici un fel bufniturile alea ritmice. A ! spune Lissy, Încolțită. OK. Bine... ăă... Ia o gură de cafea și Îmi evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
adaug mai calmă. — Zice că te roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hârtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea, și inima Îmi bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mie de ani ! OK, duhnește a alcool de la cinci metri. Și, când mă uit spre partenerul ei, văd că nici acesta nu e Într-o stare mai bună. Cred că vă Înșelați, spun politicoasă. Nu sunt Rachel. — A ! Femeia se holbează mai bine la mine. Apoi privește spre Jack și pare că tocmai i-a căzut brusc fisa. A ! A, Înțeleg. Sigur că nu ești tu. Îmi face cu ochiul. Nu ! zic Îngrozită. Nu Înțelegeți. Chiar nu sunt Rachel. Sunt Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. Sunt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cunosc. De fapt, Îți dorești foarte tare... — Ba nu mă cunoști deloc ! strig enervată, Înainte de a mă putea opri. Jack, da, poate că știi câteva lucruri absolut aleatorii despre mine. Dar asta nu Înseamnă că mă cunoști ! — Poftim ? Jack se holbează la mine. Dacă mă cunoșteai, spun cu glas tremurător, ți-ai fi dat seama că, atunci când ies cu cineva În oraș, Îmi place ca persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
așa, un feeling extrem de clar. De parcă În camera mea ar fi fost cineva. — Ai lăsat fereastra deschisă ? spune Lissy. Fiindcă am citit de curând un articol, despre cum hoții trimit maimuțe În casele oamenilor, să fure diverse. — Maimuțe? spune Jemima holbându-se la ea. — Așa se pare. Antrenate de hoți. Jemima se uită perplexă de la Lissy la mine, și fac mari eforturi să-mi păstrez seriozitatea. — Oricum, zic iute, pentru a schimba subiectul. Dacă vrei să știi, te-ai Înșelat foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ceva de pe jos. Glasurile le coboară și mai tare, și acum chiar că nu mai aud absolut nimic. După care Jack se Îndreaptă țintă spre mine. — Emma... Îmi cer mii de scuze. Dar trebuie neapărat să plec. — Să pleci ? Mă holbez la el necăjită. Acum ? — Va trebui să plec pentru câteva zile. Îmi pare rău. Se așază lângă mine, pe bancă. Dar... e destul de important. — A. Am Înțeles. — Sven ți-a chemat o mașină să te ducă acasă. Foarte... drăguț din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
feliuțe, aruncând Întruna priviri de control asupra mulțimii. Unde naiba o fi Jack ? — M-am prins, spune Connor brusc, și, În clipa În care ridic privirea, Îl văd fixându-mă victorios. E vorba de Paul, nu-i așa ? — Poftim? Mă holbez uluită la el, abținându-mă cu greu să nu izbucnesc În râs. Nu, nu e Paul! De unde până unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitându-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În timp ce Jack dă mâna cu tipul În blazer și pornește spre noi. Purtați-vă ca Înainte... O, Doamne. Am vorbit cu pereții. În clipa În care Jack se apropie de noi, familia mea stă În poziție de drepți și se holbează la el Într-o tăcere plină de respect. — Bună, zic câte pot de firesc, după care le arunc alor mei o privire de control. — Păi... Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stânjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Într-un râs copios și-mi Îngrop fața În mâini. Îmi vine să intru-n pământ de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că-mi stă inima. Mă holbez la ecran, și mi-e atât de frică Încât uit să respir. Oare ce răspuns o să dea ? — E foarte senzuală, spune Jack imediat și toți ochii se fixează instantaneu asupra mea. Vorbim despre o fată extrem de modernă, care nu pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]