4,284 matches
-
în stil neobizantin. În pronaos sunt pictate portretele votive ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu și al jupânesei sale, Safta, alături de primii ctitori, cărora le-au fost redate doar capetele. Tot atunci, pe cheltuilala marelui ban a fost ridicată biserica cu hramul "Sfintii Apostoli Petru și Pavel" din cimitirul mănăstirii. Alte renovări și reparații au fost efectuate la între anii 1913-1914 prin grija Mitropolitului-Primat al României, Dr. Konon Arămescu Donici, precum și sub păstoriea Patriarhilor Iustin Moisescu (1977-1986) și Teoctist Arăpașu (1986-2007). O
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
bisericii mănăstirii este o adevărată operă de artă sacră a sculptorului Karl Stork, realizată în stil brâncoveneasc, împodobită cu o fină broderie de sculptură în lemn de tei. Remarcabilă este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum și icoana de hram, în relief, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ambele ferecate în argint aurit. Mănăstirea are și un muzeu remarcabil, cu multe obiecte scumpe de cult din metale prețioase, broderii, icoane, și cărți vechi religioase de mare însemnătate. Lectură suplimentară
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii 1781-1785, o mică sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea unei biserici de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Lângă biserică, s-au clădit și chilii în care s-au stabilit mai multe călugărițe, fondându-se astfel Schitul Văratec. Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta s-a născut
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de pomenire a fost aleasă data de 16 august. Proclamarea solemnă a canonizării celor nouă sfinți nemțeni a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț, și a fost celebrată de către patriarhul Daniel. La 16 august 2008, de sărbătoarea hramului Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", la Mănăstirea Văratec a avut loc slujba de proclamare locală a canonizării Cuviosului Iosif, fondator și duhovnic al mănăstirii. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, care a citit actul
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
s-a pictat o pisanie deasupra ușii de intrare în pronaos. Această pisanie este scrisă în limba română cu alfabet latin și conține următorul text: ""La anul 1808 sau zidit aç(e)astă sf(â)ntă biserica, çe sa praznuește hramul Adormirea Maicei Domnului prin ostinelile sfin. sale a pre cuvi. părintelui Iosif dohovnicul și a starițăi Olimbiedii, iar cei întăi ctitori au fost maicile din acest locașu. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elencu Paladi, cari au danuit 4
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față" a fost construită în perioada 1845-1847, prin strădania stareței Eufrosina Lazu, fiind sfințită la 2 noiembrie 1847. Construcția acestei biserici a avut loc ca urmare a extinderii așezării mănăstirești spre sud și sud-vest. Hramul lăcașului de cult este Schimbarea la Față, sărbătorită în fiecare an la 6 august. Pe zidul sudic al edificiului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Această s. bisărică sau făcut cu cheltueala făcătorilor de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
biserica Sân Salvador. Potrivit tradiției, biserica, închinata inițial Sfanțului Dimitrie de la Tesalonic (izvorâtorul de mir), a fost ctitorita în 840 și a avut de la inceput prerogative parohiale. Edificiul a fost renovat în 1170, cu acest prilej schimbându-i-se și hramul. Sân Bartolomeo a devenit biserică comunității germane din Veneția, al cărei cartier comercial se află în apropiere, la Fondaco dei Tedeschi. Din documentele, totuși, reiese faptul că atribuțiile parohiale au fost dobândite treptat, putându-se spune că au fost obținute
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
, comuna Bucureșci, județul Hunedoara a fost construită în anul 1780. Are hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Biserica a fost construită în anul 1780 din bârne de stejar. Bârnele din pereți au fost cioplite din bardă, lăsând între ele multe spații libere care au necesitat tencuirea pereților în exterior
Biserica de lemn din Rovina () [Corola-website/Science/316855_a_318184]
-
unde locuitorii se puteau retrage în vremuri de restriște. De asemenea, la 6 km de Bădeni, la Râpa Strâmbului a fost identificată o întinsă așezare Cucuteni. Teritoriul satului Bădeni aparținea boierului Cantacuzino-Pașcanu, care este și ctitorul bisericii din Bădeni, cu hramul „Buna Vestire”(construită în perioada 1845-1849). Biserica are formă de corabie, este zidită din piatră (zidul are grosimea de 80 cm), iar de-a lungul timpului a avut printre duhovnici pe preoții: Pralea Ilie, care a fost duhovnicul locuitorilor din
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
și numirea la conducerea acestei eparhii a IPS Vladimir. PS Petru a fost numit ca vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, cu titlul de "Episcop de Hâncu" și i s-a stabilit reședința la Mănăstirea de maici cu hramul în cinstea "Sfintei Cuvioase Parascheva" (Hâncu) . Pe 7 octombrie 2007, la Mănăstirea Hâncu sub președinția Episcopului Petru a fost organizată prima conferință teologică din Moldova cu tema „Avortul necunoscut”. Conferința a avut drept scop sublinierea gravității avortului, în condițiile existenței
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Hâncu. La 30 septembrie 2008, de sărbătoarea Sfintelor Mucenițe Vera, Nadejda, Liubovi și mama lor Sofia, Episcopul Petru de Hâncu, Vicar al Mitropoliei Chișinăului a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Casa Copilului „Preafericitul Iosif” din municipiul Chișinău al cărui hram se prăznuiește în această zi. Pe parcursul a 13 ani de activitate, Casa Copilului „Preafericitul Iosif” s-a aflat în grija Episcopului Petru - directorul acesteia și a călugărițelor de la Mănăstirea Hâncu. În acești ani, măicuțele și duhovnicul lor au făcut tot
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
toponime: “Besericoi” și “Dealul Bisericii” cea ce dovedește că în acele locuri au existat în negura timpurilor biserici. Această biserică este menționată în statistica episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768) din anul 1755 cu mențiunea “biserică de lemn veche cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.” și conform Hărții iosefine din anul 1783 era situată nu departe de locul actualei biserici. Despre modul cum a dispărut această biserică nu se știe, fie a ars, fie a fost demolată de către enoriași
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
a sfintelor uși. Pe ușile împărătești este pictată Bunavestire și chipurile regilor David și Solomon. De o parte și de alta se află icoanele Mântuitorului și ale Maicii Domnului. În dreapta ușilor diaconești este icoana Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil, vechiul hram al bisericii, iar în stânga icoana Sf. Ierarh Nicolae. De o parte și de alta a acestor icoane se ală pictați în stânga Sf.Simeon Pustnicul iar în dreapta Sf. Parascheva. Naosul are deasupra un tavan boltit semicircular. Aici sunt pictați încadrați în
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
Crișului Alb, în Depresiunea Gurahonț, pe partea dreaptă a Crișului Alb, la o distanță de 100 km față de municipiul Arad, Parohia Dieci este atestata documentar în anul 1692. La momentul respectiv se constituia dintr-o simplă biserică de lemn cu hramul "Bunăvestire", așezată pe "Dâmbul de la Caznari". Prima atestare documentara a localității Dieci datează din anul 1613. Economia este una predominant agrara, cu ambele sectoare componente bine dezvoltate. Cea mai importantă resursă exploatabila a subsolului este andezitul - rocă magmatica deosebit de întrebuințata
Dieci, Arad () [Corola-website/Science/300290_a_301619]
-
bisericii a fost finalizată de pr. paroh Jósef Kledzik (1939-1942). Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 20 octombrie 1940 de către Anton Sebesteny, paroh de Dornești și decan de Rădăuți, împreună cu preoții din Bucovina. Cu acest prilej a primit hramul Coborârea Duhului Sfânt (sărbătorită la 50 zile de la sărbătoarea Paștilor). În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți în unele cazuri) în Germania, multe comunități romano-catolice din Bucovina au fost depopulate. În
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
era de 2 (0+2), reprezentând 0,49% din populație . În prezent, satul are 406 locuitori, preponderent ucraineni. În anul 2002, satul a fost racordat la rețeaua de gaz metan. În 2006, s-a construit în sat o biserică cu hramul "Sf. Nicolae" . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Slobozia-Varticăuți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Slobozia-Varticăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315922_a_317251]
-
Pietroasa. Prima atestare documentară a Poieniului datează din anii 1514-1516, când este amintit sub numele de "Pleyen" și era proprietatea lui George de Brandemburg. Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1790 și pictată în 1812, ce poartă hramul "Cuvioasa Paraschiva". Poienul este totodată un punct terminal pentru zona montană a județului Timiș și un punct de plecare pentru diverse drumeții în Munții Poiana Ruscă. Aici se găsește o tabără școlară. Tot aici se mai găsește și o moară
Poieni, Timiș () [Corola-website/Science/301389_a_302718]
-
, comuna Călinești, județul Argeș, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre și luminator nealterate, elemente decorative de interes, inscripții cu datare, și iconostas pictat. Biserica este înscrisă pe
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
paroh în Bălnaca în 4 noiembrie, anul 1793, prin protopopul Vadului Teodor Borșan. » 2.) Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie - tipărită în vremea lui Francisc al II-lea în tipografia lui Ioan Bart. « -Anul 1825 eu preot Coste Flore m-am preoțit, Hramul Sfinților Voivozi Mihail și Gavril care se află în satul Bălnaca.- Arătare cum s-au îndăluit sușigul carele au ținut șase ani și așe au fost de cumplit cât au pierit trei părți din oameni de foame și mureau oamenii
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
și osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica. A mai zidit o biserică în satul Doicești, Dâmbovița, în 1706. Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, închinată mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale, Mănăstirea Horezu (sau „"Hurezi"”), cu hramul Sfinții împărați Constantin și Elena
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, închinată mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale, Mănăstirea Horezu (sau „"Hurezi"”), cu hramul Sfinții împărați Constantin și Elena. Printre alte biserici și mănăstiri ctitorite sau refăcute de Brâncoveanu sunt Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi. Anvergura averii lui Constantin Brâncoveanu a făcut impresie încă din
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Bugariu, Pavel Martinovici. În 1872 vine ca preot Pavel Condan, originar din sat. După dânsul vine ca preot Liubomir Nestorovici (din 1883 până în 1906), care, cu contribuțiile enoriașilor din sat, pe locul bisericii vechi ridică actuala biserică. Această biserică, cu hramul Sf. M. M. Dimitrie, s-a sfințit în anul 1896 (de către episcopul Ioan Mețianu). Este construită după proiectul ing. Paul Rozvan, din România. Are următoarele dimensiuni: lățimea interioară 9 m. ; lungimea interioară 18, 5; grosimea zidurilor 1 m; înălțimea interioară
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
Novotny, Timișoara N. 784". Pe cel mijlociu și pe cel mare, care au fost cumpărate de la "Livarna Zvona" din Maribor, scrie: S-a turnat acest clopot la anul de la Hristos 1929 pentru Sf. Biserică ort. rom. din Sărcia Română, cu hramul Sf. M. M. Dimitrie, spre binele lui Dumnezeu și drept credincioșilor creștini". Clopotul mic are 35 kg, cel mijlociu 600, iar cel mare 1, 000 kg În anul 1914 vine la Sărcia ca preot Gherasim Andru, care slujește această biserică
Biserica ortodoxă română din Sărcia-Sutjeska () [Corola-website/Science/317264_a_318593]
-
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” este o mănăstire ortodoxă din România, construită în perioada 1514-1522 în orașul Suceava. Ea se află situată pe Strada Ion Vodă Viteazul nr. 2, pe drumul spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Biserica mănăstirii are hramurile "Sfântul Gheorghe" (sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie) și "Sfântul Ioan cel Nou" (sărbătorit în fiecare an pe 24 iunie). Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reședință a
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
1504-1517), fiul lui Ștefan cel Mare, a început în anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrală mitropolitană. Voievodul a trecut la cele veșnice în anul 1517, biserica fiind ridicată numai până la nivelul ferestrelor. Construcția noii biserici cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință (prăznuit în fiecare an la 23 aprilie), a fost finalizată în anul 1522 de fiul lui Bogdan, Ștefăniță Vodă (1517-1527). Meșterii care au construit biserica sunt necunoscuți. Pe peretele de nord al pridvorului
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]