1,233 matches
-
pot fi identificate aceste fapte? Cred c] o poziție pe care a adoptat-o Ross, si pe care au atacat-o pe bun] dreptate criticii lui, face mai dificil r]spunsul la aceast] întrebare. El a acceptat p]rerea lui Hume potrivit c]reia percepțiile nu pot fi o surs] independent] a motivației. Hume a sustinut c] motivele noastre (rațiunile pentru a acționa) sunt percepțiile și dorințele noastre. Percepțiile sunt reprezent]ri inerte despre lume și e de înțeles c] ele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-o Ross, si pe care au atacat-o pe bun] dreptate criticii lui, face mai dificil r]spunsul la aceast] întrebare. El a acceptat p]rerea lui Hume potrivit c]reia percepțiile nu pot fi o surs] independent] a motivației. Hume a sustinut c] motivele noastre (rațiunile pentru a acționa) sunt percepțiile și dorințele noastre. Percepțiile sunt reprezent]ri inerte despre lume și e de înțeles c] ele nu pot fi cele care ne fac s] action]m. Dorințele sunt cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] ne rețin] de la a acționa în acel fel. F]r] doar și poate, a accepta c] acțiunea este greșit] înseamn] tocmai s] ai grij] că ea s] nu fie f]cut]. Dar, în acest caz, potrivit p]rerilor lui Hume despre motivație și diferența dintre percepție și dorinț], o judecat] moral] trebuie s] fie vreo form] de dorinț] (sau, si mai general spus, vreo form] de „atitudine-pro”) mai degrab] decât o form] de percepție, cum credeau intuiționiștii, pentru c] dorințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eclipseze intuiționismul (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”). Atitudinile morale se aseam]n] mai mult cu percepțiile sau cu dorințele?; această eră controversă dintre cognitiviști și noncognitiviști; intuiționiștii apar drept cognitiviști în aceast] abordare și, prin urmare, drept externaliști (potrivit imaginii lui Hume). Convingerea c] faptele morale sunt st]ri inerte ale lumii morale pe care cineva le poate observa într-un fel care nu are nici o leg]tur] direct] cu alegerea cuiva de a acționa, i-a pus și mai mult în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai mult legat] de externalismul lui Ross decât de afirmația lui c] exist] fapte morale (pe care o putem numi realismul s]u; vezi capitolul 35, „Realismul”). Ar fi fost mai bine ca Ross s] nu fi acceptat explicația lui Hume asupra motivației și explicația pe care aceasta o d] despre rolurile diferite ale percepției și dorinței. Mai recent, scriitori aparținând tradiției intuiționiste, cum ar fi Thomas Nagel și John McDowell, l-au contrazis în acest punct pe Hume, susținând c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
explicația lui Hume asupra motivației și explicația pe care aceasta o d] despre rolurile diferite ale percepției și dorinței. Mai recent, scriitori aparținând tradiției intuiționiste, cum ar fi Thomas Nagel și John McDowell, l-au contrazis în acest punct pe Hume, susținând c] nu este nevoie de o dorinț] pentru a determina o acțiune; uneori e suficient] doar percepția pentru a acționa. De obicei, ei sunt de acord c] povestea este așa cum o spune Hume. Vreau o portocal] (dorinț]) și percepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au contrazis în acest punct pe Hume, susținând c] nu este nevoie de o dorinț] pentru a determina o acțiune; uneori e suficient] doar percepția pentru a acționa. De obicei, ei sunt de acord c] povestea este așa cum o spune Hume. Vreau o portocal] (dorinț]) și percepțiile mele care sunt inerte prin natura lor, canalizeaz] dorința în așa fel încât s] m] duc] mai degrab] într-o direcție (spre mas]) decât într-o altă. Dar lucrurile nu se întâmpl] mereu așa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în felul lor. Aceast] perspectiv] este una internalist] și din aceast] cauz] este în general preferat] externalismului lui Ross. Externalismul nu a fost niciodat] plauzibil și, întrucât a ap]rut că un rezultat direct al aplic]rii p]rerilor lui Hume despre motivație la p]rerile lui Ross despre etic], ameliorarea viziunii lui Ross presupune renunțarea la explicațiile lui Hume despre percepție și dorinț]. Mi se pare c] aceast] mișcare ofer] și un r]spuns mai ușor la întrebarea cum ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Externalismul nu a fost niciodat] plauzibil și, întrucât a ap]rut că un rezultat direct al aplic]rii p]rerilor lui Hume despre motivație la p]rerile lui Ross despre etic], ameliorarea viziunii lui Ross presupune renunțarea la explicațiile lui Hume despre percepție și dorinț]. Mi se pare c] aceast] mișcare ofer] și un r]spuns mai ușor la întrebarea cum ajungem s] recunoaștem faptele morale. Cand, în acord cu Hume, am considerat inerte aceste fapte, nu aveam decât dou] explicații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etic], ameliorarea viziunii lui Ross presupune renunțarea la explicațiile lui Hume despre percepție și dorinț]. Mi se pare c] aceast] mișcare ofer] și un r]spuns mai ușor la întrebarea cum ajungem s] recunoaștem faptele morale. Cand, în acord cu Hume, am considerat inerte aceste fapte, nu aveam decât dou] explicații posibile despre cum ajungem s] le cunoaștem - prin simțuri sau prin rațiune. Dar acum le lu]m altfel în considerare, si anume ca motive pentru a acționa. Pe aceast] bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Prichard și în continuare s] vedem cum ar putea proceda cineva pentru a sc]pa de ele, privind la ceea ce s-a întamplat între timp în filosofia moral]. Cel mai discutabil punct este ideea potrivit c]reia posibil ca Hume s] se fi înșelat în privința motivației, încât doar un grup de percepții pot fi de ajuns pentru a determina o acțiune. Întrucât tradiția noncognitivist] a ajuns în acest punct datorit] perspectivei lui Hume nu ne putem aștepta s] existe un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este ideea potrivit c]reia posibil ca Hume s] se fi înșelat în privința motivației, încât doar un grup de percepții pot fi de ajuns pentru a determina o acțiune. Întrucât tradiția noncognitivist] a ajuns în acest punct datorit] perspectivei lui Hume nu ne putem aștepta s] existe un consens larg asupra problemei. Urm]toarea discuție se refer] la aplicarea crucial] a perspectivei lui Hume. Nici un grup de percepții nu este suficient pentru a ne motiva el singur (a determina o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ajuns pentru a determina o acțiune. Întrucât tradiția noncognitivist] a ajuns în acest punct datorit] perspectivei lui Hume nu ne putem aștepta s] existe un consens larg asupra problemei. Urm]toarea discuție se refer] la aplicarea crucial] a perspectivei lui Hume. Nici un grup de percepții nu este suficient pentru a ne motiva el singur (a determina o acțiune). Dar dac] ad]ug]m grupului de percepții o atitudine moral], avem un alt grup care ne poate motiva. Astfel, atitudinea moral] trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m grupului de percepții o atitudine moral], avem un alt grup care ne poate motiva. Astfel, atitudinea moral] trebuie s] fie sau cel puțin s] conțin] în esenț] o dorinț] - probabil, dorința general altruist] pentru bun]starea celorlalți (pe care Hume o numește „simpatie natural]”). Rezult] astfel c] nu pot exista fapte morale. Percepțiile țintesc spre fapte, dar dorințele nu. Dac] judec]țile morale ar exprimă percepții, am putea presupune c] trebuie s] existe unele fapte morale spre care s] ținteasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
McDowell arăt] c] lumea nu este inert] din punct de vedere motivațional. O modalitate de a exprima aceast] concepție ar fi s] pretindem c] percepțiile singure pot fi suficiente pentru a motiva și c] ele nu sunt inerte așa cum susținea Hume. O altă ar fi s] spunem c] lumea este mai bogat] decât își imagineaz] știință. Lumea fizic] este inert] din punct de vedere motivațional, dar pentru noi lumea nu este cea fizic] și lumea noastr] nu este atat de limitat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
momentul de fâț] inc] nu au eliminat complet problemele care i-au urm]riț pe predecesorii lor. Referințe Blackburn, S.: 'Errors and the phenomenology of value', Morality and Objectivity, ed. Ț. Honderich (London: Routledge and Kegan Paul, 1985), pp. 1-22. Hume, D.: A Treatise of Human Nature (1738); ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978), mai ales Book ÎI, Part 3, Section 3. McDowell, J.: 'Values and secondary qualities', Morality and Objectivity, ed. Ț. Honderich (London: Routledge and Kegan Paul, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta se plânge c] moraliștii „conținu] de ceva vreme pe calea obișnuit] a raționamentului” c]utând „dovezi” ale „existenței lui Dumnezeu” sau f]când „observații asupra acțiunilor oamenilor”, „când, dintr-o dat], sunt surprins s] aflu c] în locul asocierilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum aceste formul]ri exprim] o relație sau o afirmație nou] care trebuie observat] sau explicat]; trebuie, de asemenea, oferit] o explicație pentru ceea ce pare cu totul de neconceput, adic] deducerea acestei noi relații din altele total diferite de ea” (Hume, 1738, Cartea a treia, Partea întâi). Acest pasaj este adesea redus la sloganul „nici un trebuie - nu deriv] din - este” și e venerat că „Legea lui Hume”. Se consider] c] face minuni - indic] distincția fundamental] dintre fapte și valori, demonstreaz] noncognitivismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
totul de neconceput, adic] deducerea acestei noi relații din altele total diferite de ea” (Hume, 1738, Cartea a treia, Partea întâi). Acest pasaj este adesea redus la sloganul „nici un trebuie - nu deriv] din - este” și e venerat că „Legea lui Hume”. Se consider] c] face minuni - indic] distincția fundamental] dintre fapte și valori, demonstreaz] noncognitivismul și (mai ales) respinge naturalismul. (Ultima presupunere este una ciudat], deoarece Hume era naturalist.) De fapt, aceast] Lege nu face nimic din cele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la sloganul „nici un trebuie - nu deriv] din - este” și e venerat că „Legea lui Hume”. Se consider] c] face minuni - indic] distincția fundamental] dintre fapte și valori, demonstreaz] noncognitivismul și (mai ales) respinge naturalismul. (Ultima presupunere este una ciudat], deoarece Hume era naturalist.) De fapt, aceast] Lege nu face nimic din cele de mai sus, deoarece Hume insist] asupra unei chestiuni logice simple. O concluzie care conține un trebuie s] nu poate (logic) s] derive din premise care nu conțin un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consider] c] face minuni - indic] distincția fundamental] dintre fapte și valori, demonstreaz] noncognitivismul și (mai ales) respinge naturalismul. (Ultima presupunere este una ciudat], deoarece Hume era naturalist.) De fapt, aceast] Lege nu face nimic din cele de mai sus, deoarece Hume insist] asupra unei chestiuni logice simple. O concluzie care conține un trebuie s] nu poate (logic) s] derive din premise care nu conțin un alt trebuie s]. (La fel se întâmpl] și în cazul celorlalte cuvinte morale.) Logică este conservatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le lipsesc sinonimele sau parafrazele naturaliste sau amorale - cel puțin sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc necesar că naturaliștii s] dep]șeasc] argumentele lui Moore și Hume susținând c] acel trebuie moral și binele predicativ (trebuie al lui Hume și binele al lui Moore) sunt lipsite de sens. (Este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc necesar că naturaliștii s] dep]șeasc] argumentele lui Moore și Hume susținând c] acel trebuie moral și binele predicativ (trebuie al lui Hume și binele al lui Moore) sunt lipsite de sens. (Este ceea ce încearc] s] fac] Anscombe în Modern moral philosophy [Filosofia moral] modern]] și Geach în Good and evil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc necesar că naturaliștii s] dep]șeasc] argumentele lui Moore și Hume susținând c] acel trebuie moral și binele predicativ (trebuie al lui Hume și binele al lui Moore) sunt lipsite de sens. (Este ceea ce încearc] s] fac] Anscombe în Modern moral philosophy [Filosofia moral] modern]] și Geach în Good and evil [Binele și r]ul]. Atât timp cât argumentele lui Hume și ale lui Moore
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
predicativ (trebuie al lui Hume și binele al lui Moore) sunt lipsite de sens. (Este ceea ce încearc] s] fac] Anscombe în Modern moral philosophy [Filosofia moral] modern]] și Geach în Good and evil [Binele și r]ul]. Atât timp cât argumentele lui Hume și ale lui Moore sunt valide, ele sunt compatibile cu naturalismul. Deoarece încerc]rile formale de a demonta naturalismul au eșuat, el r]mane o opțiune viabil]. iv. Variante ale naturalismului Închei cu o privire de ansamblu asupra curentelor principale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]