1,549 matches
-
cerneală încă proaspătă: "Draga mea Jeanne, astăzi e Crăciunul ..." Deasupra, caligrafiată cu grijă, se găsea ultima versiune a frazei. "Citiți", a spus Grand. Și Rieux a citit: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Bois..." \ O fi bine așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU EU. CUVÂNTUL FRUMOASĂ, ĂSTA E CEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sunat, iar Augusta i-a deschis imediat, îl aștepta, probabil, în dosul ușii. El a întrebat râzând: „A plecat leguma?” Adică eu. „A plecat, i-a zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am răbdare”. Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sunt ocnaș de ocazie. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicându-i: «Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine». Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trage Înapoi mergînd cu spatele, Împotriva voinței sale, ca un osîndit. Următoarea găselniță! Uau! — Mi-ai alungat admiratorul, o tachinează Milena. Lasă că găsim Încă și mai mulți acolo de unde venim noi. Tiffany o Împunge cu umărul. SÎnt ca două iepe pursînge. Wakefield n-ar vrea să le vadă plecînd În galop, dar are reală nevoie de o oră singur, să-și pregătească discursul. Se face tîrziu. Cere voie să plece din separeu, dar Susan nu se mișcă. — O să stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pierde. Are dinți, dar nu te mușcă Și nici nu se ține-n cușcă; Să vă spun eu adevărul: El îți descâlcește părul. Floare roșie ca macii, Cum se cheamă fiul vacii? Frunză verde coaja cepei, Cum se cheamă fiul iepei? Foaie verde foaia soii, Cum se cheamă fiul oii? Cu ea și-a găsit beleaua Doamna care-aduce neaua: Haina albă ea și-o pierde Și îmbracă una verde. Seamănă cu o paradă De belșug și de lumină; Omul pare o
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a întrebat. - Pentru așa ceva sunt de-ajuns visele și închipuirea. A te iubi cu o femeie e cu totul altceva. Ca experiență de viață era la nivelul unui băiat, și nu mă-nțelegea întru totul. - Tu ești călărețul, și ea, iapa; te urci pe ea, alergi, cobori și îți vezi de drum, a stăruit el. - Cine ți-a spus lucrul ăsta, Rotari? - Gundo, mi-a răspuns. - Și cum e cu ce mi-ai povestit despre sclava Clotilde? Oricum, sfatul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de serviciu a doamnei Fioravanti nu mai fu găsită În ziua aceea. a nouăsprezecea oră La fluierul arbitrului, iapa aruncă o privire ucigătoare adversarelor În tricouri albe - brațe atârnate și genunchi flexați dincolo de plasă, Într-o așteptare tensionată. Aruncă mingea, sări și o lovi cu toată puterea, cu palma deschisă. Mingea coboară neașteptat dincolo de linia de trei metri. Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fetele cu tricouri albe se adunară În cerc, umăr la umăr, strigând - către podea sau poate pentru a se Îmbărbăta: — Luptă! Luptă! Luptă și vom reuși. Dintre ele, Valentina era cea mai mlădie, iar la zdruncinăturile acelea marțiale se clătină. Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
AS Esquilino. O echipă mică născută pe terenul de ciment al oratoriului Bisericii San Vito. Dar era pepiniera echipei Universității, care juca În seria B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate că Jonas Îi zâmbi, dar era prea departe și nu reuși să-l vadă. Miria o mai așteptă câteva clipe În mijlocul terenului, apoi luă geanta și intră la vestiare - acolo colegele cântau excitate și triumfătoare, căci le Învinseră pe iepele de la Polisportiva Virgilio, inamice de-o viață, niciodată Înfrânte. Sub dușuri aveau să facă glume și să cânte imnuri de luptă. Fetele de la AS Esquilino așteptau o victorie de luni de zile: erau ultimele din grupă, aproape de retrogradare. Valentinei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă jalnică. Lea și-a ținut gura până când Rahela a terminat. Apoi, cu tot calmul din lume, și-a făcut sora măgăriță și i-a tras o palmă mai întâi pe un obraz, apoi încă una pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cunoașterii gnoseologice, este reamintită etapa cunoașterii la care ajunsese: “tot bogatu i minteos și tânărul frumos”. Dănilă mai prinsese acum la minte. În etapa descrierii motivului probelor inițiatice, Dănilă valorifică întreaga experiență de viață. În prima probă, cea în care iapa trebuia purtată în spate în timp ce era înconjurat de trei ori iazul, Dănilă face diferența între cantitate și calitate, păcălindu-l pe drac: “Măi Michiduță! Dar eu te credeam mai tare decât ești! Așa-i că tu ai luat iapa în
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
care iapa trebuia purtată în spate în timp ce era înconjurat de trei ori iazul, Dănilă face diferența între cantitate și calitate, păcălindu-l pe drac: “Măi Michiduță! Dar eu te credeam mai tare decât ești! Așa-i că tu ai luat iapa în spate? Însă eu ți-oi lua-o numai între picioare”. În a doua și a treia probă, dracul este pus în situația de a nu putea distinge între categoriile spațiale aproape și departe și cele aparținând logicii, adevărat și
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din nou categoriile temporale și spațiale pentru ilustrarea ieșirii din planul ficțional, ireal, realizându-se, printro
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și Dumnezeu mai știe ce! — Aligatori care se înmulțesc în mlaștinile teatrului Cross, observai eu. Așa putem să vedem dacă publicitatea e întotdeauna bună, indiferent de subiect. — Nu văd nimic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de forțe... spuse doamna, ascunzîndu-și, cu grijă, brânciul de senzualitate ce i se dăduse. Orice încarnare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vers alb. Devenise cea mai vânată persoană din București, poezia îi acapara clipă de clipă. Emanația lirică îi scăpase de sub control. 353 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deilor cu care se împinciorongește. Și cu care se joacă de-a iapa și armăsarii, pe la voi, prin cartier?!..." - Ce blestemat!! Câtă bădărănie!... Dar dacă tu l-ai crezut că eu aș fi din același aluat cu al tău și-al Cristinei, treaba ta!... - "...Eu n-aș zice cumva că ăsta nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eugen Barbu GROAPA Cuprins Nuntă............................... Iepe de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când i se uscară lacrimile, intră, uitând ușa dată de perete. Se auzeau greierii, țârâind tare și ascuțit. Femeia se așeză pe marginea patului, obosită. Stere îi simți mâna pe cearșaf. Nu spunea nimic, ca și când n-ar fi fost acolo... Iepe de șișic Vara pleca. era adâncă și verde. Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza măselariței începea să îngălbenească. Gheorghe știa răcoarea asta care-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
duși alături, cu picioarele strânse sub ei. Vmtulețul dimineții se juca în firele negre de păr de pe pieptul puternic al lui Bozoncea. De cu ziuă, Florea le spuse că în noaptea aia trebuiau să vină la groapă niște căruțași cu iepe de șișic, să le dea în călă"eală la armăsarii unuia, moș Leu, de păzea într-un bordei averea primăriei de la rampa de gunoaie. Treaba se făcea pe șest, să^nu afle statul și să-i puie la impozite. Caii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu-i vedea nici pasărea, prin inima locului pustiu. Ăl tânăr, pentru că era mai sprinten, trebuia să lege iepele la un loc și, 55 când o da Stăpânul semn, să se urce în cârca uneia și să le mâie spre câmpul Cuțaridei, la drumul Dudeștiului, peste maidane, cu Gheorghe de ajutor. Ceilalți rămâneau în treabă, dacă s-ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]