1,071 matches
-
catene montane. Alte forme de relief includ inguste zone litorale și câteva zone depresionare axate pe cursul unor râuri, din care cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei. Țara poate fi împărțită în zece regiuniși subregiuni: Meseta Centrală, Cordiliera Cantabrică, zona Iberică, Munții Pirinei, zona Penibetică, Câmpia Andaluziei, Bazinul râului Ebro, câmpiile litorale, Insulele Baleare și Insulele Canare. Aceste regiuni se regăsesc de obicei grupate în patru mari zone: Meseta Centrală asociată cu munții care o mărginesc și străbat, alte zone montane, zonele
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Centrală și Câmpia Andaluziei, Munții Toledo și Sierra de Guadalupe nu prezintă un abstacol în calea liniilor de transport și comunicație. Cele două masive sunt separate de Cordiliera Centrală de către cel râul cu cel mai lung curs din întreaga peninsulă Iberică, Tago. Zonele montane ce mărginesc Meseta Centrală sunt formate din: Sierra Morena, Cordiliera Cantabrică și Munții Iberici. Sierra Morena, care formează limita de sud a Mesetei Centrale se unește către est cu Munții Iberici, iar către vest se prelungește până în
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
de transport și comunicație. Cele două masive sunt separate de Cordiliera Centrală de către cel râul cu cel mai lung curs din întreaga peninsulă Iberică, Tago. Zonele montane ce mărginesc Meseta Centrală sunt formate din: Sierra Morena, Cordiliera Cantabrică și Munții Iberici. Sierra Morena, care formează limita de sud a Mesetei Centrale se unește către est cu Munții Iberici, iar către vest se prelungește până în Portugalia. În partea de sud este mărginită de valea râului Guadalquivir, iar înspre nord se întinde până la
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
mai lung curs din întreaga peninsulă Iberică, Tago. Zonele montane ce mărginesc Meseta Centrală sunt formate din: Sierra Morena, Cordiliera Cantabrică și Munții Iberici. Sierra Morena, care formează limita de sud a Mesetei Centrale se unește către est cu Munții Iberici, iar către vest se prelungește până în Portugalia. În partea de sud este mărginită de valea râului Guadalquivir, iar înspre nord se întinde până la râul Guadiana, care și separa Sierra Morena de Cordiliera Centrală. În ciuda altitudinii reduse, care rareori depășește 1
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
cel mai înalt fiind Pico de Aneto, 3.404m). Cordiliera Penibetică se întinde dinspre cea mai sudică parte a Spaniei peninsulare către nord est, mergând paralel cu zona de coastă, până când se unesc cu cea mai sudică parte a Munților Iberici, în apropierea râului Jucar. Sierra Nevada, parte a Cordilierei Penibetice și care se întinde la sud de Granada, are și cel mai înalt vârf de pe teritoriul întregii peninsule Iberice: Vf. Mulhacen, 3.479m. Alte vârfuri din regiune trec de asemenea
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
coastă, până când se unesc cu cea mai sudică parte a Munților Iberici, în apropierea râului Jucar. Sierra Nevada, parte a Cordilierei Penibetice și care se întinde la sud de Granada, are și cel mai înalt vârf de pe teritoriul întregii peninsule Iberice: Vf. Mulhacen, 3.479m. Alte vârfuri din regiune trec de asemenea de 3.000m. Cea mai importantă dintre acestea este Câmpia Andaluziei, în partea de sud vest, bazinul râului Ebro (Câmpia Aragonului) în nord est, precum și numeroase fâșii, de-o
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
iar în sud de Cordiliera Penibetică, îngustându-se mult către est, unde cele două lanțuri montane se unesc. Bazinul râului Ebro, sau Câmpia Aragonului este format din valea râului Ebro și este străjuit în trei părți de siteme montane: Munții Iberici către sud și vest și Pirinei către nord și nord est. Este de menționat faptul că numeroase alte zone joase, depresionare, se găsesc pe cursurile râurilor Tago și Guadiana. Zona litorală se prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
au obârșia în munții ce mărginesc sau străbat Meseta Centrală curg spre vest de-a lungul podișului și străbat Portugalia pentru a se vărsa în oceanul Atlantic. O excepție semnificativă o constituie râul cu cel mai mare debit din peninsula Iberică și anume Ebro, care se varsă în marea Mediterană după ce străbate vest-est câmpia Aragonului. Râurile din partea de nord a țării și care izvorăsc din Cordiliera Cantabrică sunt scurte și tumultuoase, debușând în golful Biscaia sau oceanul Atlantic, generând un relief
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
fost jucat încă din antichitate în multe alte părți ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda și nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se păstrează urmele sale în peninsula iberică pentru ca în secolul al XIV-lea să se răspândească în întreaga Europă, existând semne că a fost jucat adesea la curțile regale ale diferitelor țări europene. În secolele care au urmat probabil țintarul a fost cel mai popular joc de
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]
-
Islam, bătălia a pregătit stabilirea fundațiilor Imperiului Carolingian și a dominației france asupra Europei timp de un secol. Bătălia a avut loc după douăzeci de ani de cuceriri Umayyade în Europa, începând cu invazia regatelor creștine ale vizigoților din peninsula Iberică în 711 și continuând în teritoriile france din Galia, foste provincii ale Imperiului Roman. Campaniile militare ale Umayyazilor au ajuns până înspre nord în Aquitania și Burgundia, incluzând o bătălie mare la Bordeaux și un raid la Autun. Unii istorici
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Campaniile militare ale Umayyazilor au ajuns până înspre nord în Aquitania și Burgundia, incluzând o bătălie mare la Bordeaux și un raid la Autun. Unii istorici susțin că victoria lui Martel a oprit avansul forțelor Umayyade spre nord din peninsula Iberică și a salvat religia creștină în Europa în timpul unei perioade când Islamul și-a impus dominația asupra resturilor Imperiilor Roman și Persan. Alții susțin că bătălia înseamnă doar respingerea unui raid și nu a fost un eveniment marcant. Locul exact
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
și Ali) a luat sfârșit. Califatul Umayyad era la vremea aceea (posibil) pricipala putere militară a lumii. Califatul a fost extins mult în timpul Umayyazilor. Armatele musulmane au cucerit Africa de Nord și Persia spre sfârșitul anilor 600, mărind granițele imperiului de la peninsula Iberică în vest, la Pakistanul de astăzi în est. Imperiul Islamic al Umayyazilor a fost un domeniu vast care cuprindea mai multe nații. Umayyazii au distrus cele două mari puteri precedente, Imperiul Sassanid, pe care l-a absorbit complet, și Imperiul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
lupta împotriva hoardelor de barbari de la hotare, ce de exemplu ferocii Saxoni, și oponenți interni ca Eudes, ducele Aquitaniei. Trupele umayyazilor, sub conducerea lui Al-Samh ibn Malik, guvernatorul-general al provinciei al-Andalus, au invadat Septimania în 719, după ce au năvălit peninsula Iberică. Începând din anul 720, Al-Samh și-a organizat capitala la Narbonne, numită de mauri "Arbūna". Odată ce portul Narbonne a fost asigurat, umayyazii au atacat și cucerit cu repeziciune orașele slab apărate Alet, Béziers, Agde, Lodève, Maguelonne și Nîmes, aflate sub
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
paleozoicului timpuriu" (ca. înainte cu 300 milioane de ani) ca urmare a coliziunii continentelor de odinioară. Abia în "terțiar" (înainte cu 65 milioane până la ca. 1,8 milioane de ani) s-a format restul munților Atlas împreună cu munții din penisula Iberică, fiind munți de încrețireAceste mișcări tectonice au generat și strâmtoarea Gibraltar Munții Pirinei ca și Munții AlpiAbia în perioada "quaternară" se desprinde continentul African de cel European. Munții ceilalți africani s-au format cu mult înaintea munților Atlas și anume
Munții Atlas () [Corola-website/Science/305594_a_306923]
-
care s-au pensionat sau cei care lucrează la distanță(de la propriul domiciliu). Populații substanțiale descind din coloniștii spanioli și imigranți existenți în alte părți ale lunii, îndeosebi în America Latină. Începând cu finele secolului XV, un număr mare de coloniști iberici s-au așezat pe teritoriul Americii Latine, iar în prezent cei mai mulți latino-americani albi (aproximativ 1/3 din totalul populației) au origine spaniolă sau portugheză. În secolul XVI, aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat, îndeosebi spre Peru și Mexico. Aceștia
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
și decese). Sunt foarte reprezentative studiile asupra mortalității infantile, însă fără componenta spațiala, sunt importante de asemenea și studiile despre natalitate ale lui Ros Gimeno, cu tendințe pronataliste. Acesta a fost unul dintre precursorii studiului asupra geografiei populației în Peninsula Iberică. Perpina are de asemenea o contribuție asupra studiilor privitoare la distribuția populației. În anii '50 primează studiile regionale derivate din geografia regională, ce au caracter descriptiv și explicativ, realizate de autori precum Jose Manuel Casas Torres și Manuel de Teran
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
teritorii împinși de triburile uzilor, fiind și chemați de bulgari. Fiind presați de pecenegi, ungurii s-au stabilit în Câmpia Panonică între anii 895-896, de unde au întreprins expediții în Europa centrală și vestică. Au ajuns până la coasta Atlantică, în peninsula Iberică și în sudul peninsulei italice, fiind stimulați de principii creștini care se aflau în război cu vecinii lor, fie de bogații. Ungurii erau rapizi și cruzi în expedițiile lor, cronicari fiind determinați să-i numească "flagelul lui Dumnezeu". După 934
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Nou fondată localitate spaniolă a avut cinci denumiri până acum: "Aburrá de los Yamesíes", "Sân Lorenzo de Aburrá"," Sân Lorenzo de Aná", "Valle de San Bartolomé", "Villa de la Candelaria de Medellín" și Medellín. Numele contemporan e dat în onoarea orașului iberic Medellin, situat în Extremadura spaniolă. Numele a fost atribuit de către conquistadori că Gaspar de Rodas, originari din Badajoz. Contele Pedro Portocarrero y Luna, Presedintele Consilului Indiilor Vestice ("Consejo de Indias"), a cerut Monarhiei permisiunea de a numi noufondata localitate în
Medellín () [Corola-website/Science/306470_a_307799]
-
găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un "exarch", iar în 585, în sfârșit a semnat un acord favorabil cu lombarzii. În timpul pontificatului Papei Pelagius vizigoții, eretici ariani din Peninsula Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo, au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de supremație papală. Pontificatul
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
cu momentul retragerii lui Aurelian din Dacia. După anul 200 s-au împărțit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondat mai târziu state succesive puternice în Imperiul Roman, în peninsula Italică și în peninsula Iberică. După Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Textul lui Iordanes nu este considerat izvor istoric de încredere, fiind menit să creeze un trecut glorios pentru noua clasă conducătoare. Ei s-au
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
cu moartea împăratului în Bătălia de la Adrianopol. Vizigoții sub Alaric I au jefuit Roma în 410. Honorius le-a oferit vizigoților Aquitania, unde i-au înfrânt pe vandali, și în 475 ei deja stăpâneau cea mai mare parte a peninsulei Iberice. În cele din urmă, ei au ocupat Spania, înființând acolo un regat având capitala la Toledo, unde s-au menținut multă vreme sub Theodoric I și Theodoric II, până când sunt înfrânți și supuși de arabi (711). Între timp, ostrogoții s-
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
portughezii au capturat Ceuta și până în 1999 când Portugalia a predat Chinei orașul Macao. Coliniile Imperiului Portughez au fost Brazilia, Mozambic, Angola, Guineea Bissau, Capul Verde. Originile Imperiului portugez și a Portugaliei, în general, sunt plasate în timpul Reconquistei: recucerirea treptată peninsulei Iberice de către regatele creștine de la maurii musulmani. În 1139, după stabilirea ca un regat separat, Portugalia și-a completat recuceririle prin ocuparea Algarve, regiunea de sud a statului iberic, în 1249. Însă, independența sa continua să fie amenințată de regatul vecin
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
și a Portugaliei, în general, sunt plasate în timpul Reconquistei: recucerirea treptată peninsulei Iberice de către regatele creștine de la maurii musulmani. În 1139, după stabilirea ca un regat separat, Portugalia și-a completat recuceririle prin ocuparea Algarve, regiunea de sud a statului iberic, în 1249. Însă, independența sa continua să fie amenințată de regatul vecin, Castilia, până în 1411, la semnarea tratatului de la Ayllón. După ce și-a rezolvat problemele legate de independență, Portugalia și-a întors atenția peste mări și spre o expediție militară
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
aborda declinul economic din Portugalia. În 1415, Ceuta, port situat strategic în Africa de Nord musulmană, și unul dintre porturile terminale ale aurului trans-sahariană. Cucerirea a fost un succes militar, și a marcat unul dintre primii pași în extinderea portugheză în afara Peninsulei Iberice, dar s-a dovedit a fi costisitoare pentru a-o apăra împotriva forțelor musulmane. Portughezii nu au putut să-l folosească ca bază pentru extinderea în continuare în interiorul Africii, precum și caravanele trans-sahariane și-au schimbat rutele pentru a ocoli Ceuta
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
romanice subordonate, care erau mai numeroase și civil superioare. Pe de altă parte, dispariția goticii a fost cauzată și de plecarea goților din Italia și de izolarea geografică a goților migratori de alte populații germanice. Limba a supraviețuit în Peninsula Iberică (Spania modernă și Portugalia) până în secolul al VIII-lea. Potrivit autorului franc Walahfrid Strabo (Walahfried), gotica ar fi fost vorbită în continuare și la începutul secolului al IX-lea în ținuturi dinspre cursul inferior al Dunării și în regiuni montane
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]