3,664 matches
-
izolarea avangărzii revoluționare, Lenin și apoi Stalin au dezvoltat o strategie de alianță care a luat forma ideologică, politică și organizațională a „fronturilor” - unit, unic, popular, național sau al păcii. Această strategie a fost o constantă a istoriei Internaționalei Comuniste (IC) iar apoi a mișcării comuniste internaționale. „Frontul”, în care comuniștii se străduiesc să-și asigure controlul, punându-l în slujba propriilor lor obiective, este cadrul în care ei încheie alianțe cu forțe mai largi decât cele ale partidelor comuniste și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Diferitele sale denumiri trimit la niște strategii clar identificate. Frontul unic urmărește să federeze, pe plan național și internațional, eforturile clasei muncitoare*, eventual unită cu „țăranii”. Prin existența și a altor partide care se reclamă de la aceeași bază sociologică - social-democrația* -, IC distinge două situații. Frontul unic „la bază” comandă unitatea de acțiune numai cu militanții socialiști sau sindicaliști și implică denunțarea trădării de către conducătorii lor a idealurilor muncitorești; Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate în mod
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amintit. Politica Frontului unic în occident, PC sunt invitate, din 1921-1922, să adapteze la realitățile naționale politica de repliere inaugurată de Lenin* odată cu NEP* și confirmată prin eșecul revoluției germane din octombrie 1923. Abia depășit momentul despărțirii de socialiști, secțiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania unde social-democrația a fost asociată cu represiunea contra insurecției spartakiste din 1919 de la Berlin. Partidul Comunist Francez, emisarii IC îi impun această linie, pe care secretarul partidului, Albert Treint, o definește astfel: PCF
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin eșecul revoluției germane din octombrie 1923. Abia depășit momentul despărțirii de socialiști, secțiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania unde social-democrația a fost asociată cu represiunea contra insurecției spartakiste din 1919 de la Berlin. Partidul Comunist Francez, emisarii IC îi impun această linie, pe care secretarul partidului, Albert Treint, o definește astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe care o jumulește”. Frontul unic are o dimensiune internațională. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o definește astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe care o jumulește”. Frontul unic are o dimensiune internațională. în aprilie 1922, o conferință îi reunește la Berlin pe reprezentanții IC, ai Internaționalei a II-a, precum și pe cei ai Internaționalei a doua și jumătate, cel mult o formă de recunoaștere reciprocă și care, intervenind la capătul unei perioade de confruntări adesea sângeroase, încetățenește ideea de bloc între frați momentan dușmani
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lansează în 1928 primul plan cincinal*, după care începe colectivizarea*. în această situație de atacuri violente ale puterii contra clasei muncitoare și a țărănimii din URSS, el agită spectrul unei imaginare coaliții internaționale antisovietice, decretează sfârșitul „stabilizării” capitaliste și precipită IC în politica „clasă contra clasă”, caracterizată prin iminența revoluției, printr-o solidaritate întărită cu URSS și printr-un riguros atac contra social-democrației. șansele Frontului unic se reduc astfel la formula unificării pornite „de jos”. Politica Frontului Popular Odată cu accederea la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
SFIO încheie, pentru prima dată, un pact de unitate de acțiune pe baza antifascismului, care se concretizează prin retrageri reciproce ale unor candidați la cel de-al doilea tur al alegerilor, în favoarea candidatului cel mai bine plasat. Trecând peste consemnul IC, pe 24 octombrie, Thorez invită Partidul Radical să se alăture celor două partide muncitorești, în sânul unui „Front popular al libertății, al muncii și al păcii”. PCF promite să integreze în programul său revendicările funcționarilor, ale lucrătorilor din administrație și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Spania, unde Frente Popular câștigă alegerile din februarie 1936, în Franța, unde câștigă alegerile din mai 1936 și, în sfârșit, în Chile, în 1938. Totuși, Frontul Popular încă nu autorizează participarea comuniștilor la un guvern „burghez”. în mai 1936, IC se opune oricărei participări la guvernul lui Lîon Blum a PCF care trebuie să se mulțumească cu „ministerul maselor”. Dar, odată cu izbucnirea războiului din Spania*, în iulie 1936, și luând notă de ajutorul dat lui Franco de Mussolini și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui Anschluss; iar în Spania, în 1937-1938, miniștri comuniști participă la guvernare. Anschluss-ul fiind până la urmă realizat, în martie 1938, Thorez propune să se treacă de la Frontul Francez la Frontul Național - expresie rezervată până atunci extremei dreapta - și cere de la IC permisiunea de a participa la un guvern condus de Lîon Blum, deschis și dreptei republicane. Răspunsul, negativ, precizează că numai războiul ar justifica o asemenea decizie. După acordurile de la München, în septembrie 1938, și după punerea în cauză a câștigurilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se regăsesc pe linia uniunilor „de la bază”, condamnarea de către Stalin a antifascismului provocând respingerea comuniștilor de către toate forțele de stânga, cu atât mai mult de către radicali sau de dreapta. în majoritatea țărilor, PC sunt mai izolate decât au fost vreodată, IC revenind la teoria pregătirii imediate a revoluției socialiste, pe care înfrângerea Franței n-o modifică deloc. La sărbătoarea de 1 mai 1941, Stalin, chiar dacă este puțin doritor să arate cu degetul spre Hitler, înclină politica IC în favoarea luptei contra oprimării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decât au fost vreodată, IC revenind la teoria pregătirii imediate a revoluției socialiste, pe care înfrângerea Franței n-o modifică deloc. La sărbătoarea de 1 mai 1941, Stalin, chiar dacă este puțin doritor să arate cu degetul spre Hitler, înclină politica IC în favoarea luptei contra oprimării naționale. Pe 15 mai, PCF inaugurează o politică a Frontului național pentru libertatea și pentru independența Franței, amânând pentru o etapă ulterioară răsturnarea capitalismului, dar reclamând un guvern al poporului „fără exploatatori”; baza acestuia ar fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu Polonia sau pe polonezii din URSS, adică un total de 144.000 de arestați, din care 110.000 sunt executați, inclusiv cea mai mare parte a conducătorilor și a cadrelor PC polonez, dizolvat în mod oficial de către Internaționala Comunistă* (IC) în august 1938, sub pretextul infiltrării lui de către poliția poloneză. în realitate, Stalin pregătește terenul pentru cazul în care ar cădea de acord cu Germania nazistă în privința împărțirii Poloniei. Ordinul operațional nr. 00593, din 20 septembrie 1937, îi vizează pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numele a mai mult de 44.000 de membri ai PCUS* și ai aparatului de stat, dintre care 39.000 sunt executați și alții deportați. „Vechea gardă” bolșevică a Revoluției din Octombrie* a fost atunci exterminată aproape în întregime, în timp ce IC - acest „cuib de spioni” spunea Stalin -, este și ea decimată. în vara anului 1938, ajungând la concluzia că țara este dezorganizată în mod periculos, Stalin consideră că a venit timpul să oprească masacrul. Pe 21 august, Ejov este mutat și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armistițiu sau cu o pace, războiul contra burgheziei nu se poate sfârși decât odată cu eradicarea spiritului „burghez” care persistă în fiecare om. în vara anului 1920, cele „21 de condiții” impuse grupărilor socialiste care doresc să adere la Internațională Comunistă* (IC) subliniază că „în aproape toate țările din Europa* și din America, lupta de clasă intră în perioada războiului civil” și că lumea trăiește „într-o epocă a războiului civil înverșunat”. IC devine o vastă întreprindere de subversiune internațională al cărei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grupărilor socialiste care doresc să adere la Internațională Comunistă* (IC) subliniază că „în aproape toate țările din Europa* și din America, lupta de clasă intră în perioada războiului civil” și că lumea trăiește „într-o epocă a războiului civil înverșunat”. IC devine o vastă întreprindere de subversiune internațională al cărei sanctuar este URSS*. și dacă comuniștii nu sunt, în acest moment, singurii care nutresc ideea războiului civil, ei sunt aceia care-i afirmă cel mai răspicat necesitatea istorică și care se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
duce la instaurarea în Asturii a unei puteri revoluționare rapid reprimate. Succesul Frontului Popular și pronunciamiento militar La alegerile legislative din 16 februarie 1936, coaliția republicani/socialiști triumfă sub egida politicii de Front Popular*, inaugurată în 1935 de către Internaționala Comunistă* (IC); evenimentul favorizează o creștere rapidă a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS* și susținător al unei republici democratice învăluite într-un climat de violențe politice și sociale. Războiul civil* spaniol începe pe 17 iulie 1936 cu pronunciamento-ul armatei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tabăra republicană și care trec prin Franța, transformată de PCF* în placă turnontă a recrutării. Foarte curând, Brigăzile constituie o armată condusă de cadre comuniste internaționale sub ordinele lui Andrî Marty - lider al PCF și membru al Comitetului Executiv al IC - și controlată îndeaproape de Moscova. Pe 15 octombrie, URSS începe să livreze arme taberei republicane, întărind astfel prestigiul PCE care, în contextul anarhiei din epocă, apare cu fiece zi ce trece ca reprezentând tot mai mult o forță organizată, solidă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
juridic (tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga și comuniste impulsionează teroarea, dându-i o dimensiune anticlericală. în acest context, datorită dinamismului și disciplinei lor, beneficiind de formidabilul prestigiu al URSS, sfătuiți îndeaproape și conduși direct de trimișii IC - îndeosebi Palmiro Togliatti și Victorio Codovilla -, comuniștii câștigă zi de zi teren în fața socialiștilor. Urmând linia celui de-al VII-lea Congres al IC - antifascism, apărarea democrației* și unitatea stângii -, ei impun unificarea Tineretului socialist și comunist sub conducerea fostului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și disciplinei lor, beneficiind de formidabilul prestigiu al URSS, sfătuiți îndeaproape și conduși direct de trimișii IC - îndeosebi Palmiro Togliatti și Victorio Codovilla -, comuniștii câștigă zi de zi teren în fața socialiștilor. Urmând linia celui de-al VII-lea Congres al IC - antifascism, apărarea democrației* și unitatea stângii -, ei impun unificarea Tineretului socialist și comunist sub conducerea fostului socialist Santiago Carrillo, care devine în acel moment unul din conducătorii istorici ai PCE, împreună cu Dolores Ibarruri, mai cunoscută sub numele Pasionaria. Ei încearcă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
N-or mai pluti nori negri-n vânt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt! Refren INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ UN PARTID COMUNIST MONDIAL Simbol al proiectului mondial al lui Lenin și al solidarității muncitorești și revoluționare internaționale, Internaționala comunistă (IC) a devenit în decursul anilor un instrument în mâinile conducătorilor sovietici, care le-a permis să intervină în întreaga lume prin intermediul partidelor comuniste, simple secții naționale ale IC, și formării, între 1920 și 1939, a unei generații de cadre comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al lui Lenin și al solidarității muncitorești și revoluționare internaționale, Internaționala comunistă (IC) a devenit în decursul anilor un instrument în mâinile conducătorilor sovietici, care le-a permis să intervină în întreaga lume prin intermediul partidelor comuniste, simple secții naționale ale IC, și formării, între 1920 și 1939, a unei generații de cadre comuniste staliniste care a asigurat, până în anii 1970, stabilitatea mișcării în dimensiunea ei mondială. Crearea Internaționalei Comuniste - sau Internaționala a III-a, sau Komintern - se înscrie în tradiția de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început prin Revoluția din Octombrie*. Pe 2 martie 1919, la Kremlin, are loc congresul de înființare a IC, în prezența a nouă revoluționari veniți din străinătate. Troțki* îi redactează „Manifestul”, în care el subliniază relația de filiație cu Internaționala I-a a lui Marx* și obiectivul fundamental: să termine odată cu lumea burgheză pentru a o înlocui cu dictatura
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în care el subliniază relația de filiație cu Internaționala I-a a lui Marx* și obiectivul fundamental: să termine odată cu lumea burgheză pentru a o înlocui cu dictatura proletariatului, formă a democrației* „muncitorești” superioară celei a burgheziei. înființarea efectivă a IC nu are loc decât odată cu cel de-al II-lea Congres al ei, ținut la Petrograd și apoi la Moscova, de pe 9 iulie până pe 7 august 1920, în chiar zilele când Armata Roșie* înainta spre Varșovia, suscitând mari speranțe într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
veniți din 37 de țări. Ideea este de a crea un partid revoluționar mondial, al cărui Comitet Executiv (CEIC) ar conduce activitățile fiecărei secții naționale și ar menține coeziunea ansamblului expulzând partidele, grupurile sau indivizii care ar contraveni directivelor sale. IC formulează 21 de condiții de admitere, destinate să provoace ruptura ideologică și politică cu social-democrația*, să provoace sciziuni în interiorul acesteia care să ducă la formarea unor fracțiuni comuniste, embrioni ai viitoarelor partide comuniste care să accepte modelul de organizare* bolșevic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politică cu social-democrația*, să provoace sciziuni în interiorul acesteia care să ducă la formarea unor fracțiuni comuniste, embrioni ai viitoarelor partide comuniste care să accepte modelul de organizare* bolșevic - disciplina de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare masivă a organizațiilor adverse. IC consideră într-adevăr că în țările din Europa și din America, „lupta de clasă intră într-o perioadă de război civil*”. Organizarea și funcționarea Internaționalei Foarte curând, centrul direcției se deplasează dinspre CEIC înspre un Secretariat care, cu începere din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]