14,500 matches
-
gândul de ieri, opt poeți te-au vestitcu versuri de ocna și verbul smintitte-au scris pe iluzii,rostire de hau,punând amintireasă-mi fie călău.Din mâna de ieri mi te-au smuls șapte furicălare pe umbră din zece păduri...Opt icoane de maicisi o mie de măristăvilare de fumunei singure zări.Din ce nu s-a mai scrisau rămas doar tăceriostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu...Voi bea negru din nori,... VI. ÎNTR-O CAMERĂ BEJ
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
anii mei se face hau Mi-e dor adânc de somnul tău, Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum. De părul tău mi-e blond abis, De ochii verzi mi-e verde val, Mi-e adâncire grea, de deal, icoana ta rămasă-n vis. Ca un nisip pereții tac, Sub casă ploile se frâng săpând izvor în ochiul stâng și mari, în timpul fără leac. Ploua cu tine peste seri, Azi te șoptesc, nu te mai strig La uși m-așteaptă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
scrum,În anii mei se face hăuMi-e dor adânc de somnul tău,Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum.De părul tău mi-e blond abis,De ochii verzi mi-e verde val,Mi-e adâncire grea, de deal,icoana ta rămasă-n vis.Ca un nisip pereții tac,Sub casă ploile se frângsăpând izvor în ochiul stângși mari, în timpul fără leac.Plouă cu tine peste seri,Azi te șoptesc, nu te mai strigLa uși m-așteaptă chei de frigsă-ncuie
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de brazi,nici putere să zboriși nici unde să cazi.Cum orașul, și el, e doar frunzăsub pas,... XXXIII. , de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015. TREC POTECI CU BUNICI Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne; Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne. În biserici sunt munți de uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Citește mai mult TREC POTECI CU BUNICISus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.În biserici sunt munți de uitări și de silăși mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.Pe la porțile vechi numai dorul mai vineși ne sfâșie mut
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
aducă în vizibilul nostru complicatele ei meandre) ca iluminare a Stării d’întîi. Aceea care „...este chiar o stare ontologică: imagine absolută, transcedentală. Dar nu ca Ființă exprimată în idei (ca în filosofia occidentală) și nici ca Mister (redat de Icoana divinului, ca în fenomenul religiosului în general) ci ca Enigmă.” (p.17.) Potrivit lui Amăriuței, dimensiunea specifică și singulară a filosofiei și poieticii eminesciene se deslușește în deschiderea luminatoare (Lichtung) asupra stării originare din lucruri. Ilustrative întru aceasta sunt versurile din
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
a numerosului public vorbește de la sine de pulsul acestei manifestări, menite să promoveze recentele cărți ale autorilor invitați. Debutul evenimentului a stat sub semnul colindului, oferit participanților de artiștii familiei Călin, Raluca și Roxana Bogătean, prezenți cu o expoziție de icoane pe lemn și pe sticlă de o mare sensibilitate. În cuvântul ce mi s-a dat, am prezentat cele mai noi cărți ale mele. Dintre ele, Lucian Blaga și ultima lui muză, având o prefață de Ovidiu Drimba, este un
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93535_a_94827]
-
bucovineni Rodica și Carol Puia. Călin Bogățean, cu soția și fetele lor, cea mare, Roxana - liceană, felicitată la eveniment de profesoara dirigintă, printr-un gest de mare delicatețe, au parcurs un drum artistic început în 2005 cu prima expoziție de icoane, prezentată la ziarul „Cuvântul liber”. Așa cum l-a prezentat Valentin Marica, pe autorul romanului Așa a fost să fie, Ilie Șandru are o biografie culturală în care fiece titlu este important. Crezul lui, având reper în cuvintele lui Ioan Gură
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93535_a_94827]
-
a numerosului public vorbește de la sine de pulsul acestei manifestări, menite să promoveze recentele cărți ale autorilor invitați. Debutul evenimentului a stat sub semnul colindului, oferit participanților de artiștii familiei Călin, Raluca și Roxana Bogătean, prezenți cu o expoziție de icoane pe lemn și pe sticlă de o mare sensibilitate. În cuvântul ce mi s-a dat, am prezentat cele mai noi cărți ale mele. Dintre ele, Lucian Blaga și ultima lui muză, având o prefață de Ovidiu Drimba, este un
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
bucovineni Rodica și Carol Puia. Călin Bogățean, cu soția și fetele lor, cea mare, Roxana - liceană, felicitată la eveniment de profesoara dirigintă, printr-un gest de mare delicatețe, au parcurs un drum artistic început în 2005 cu prima expoziție de icoane, prezentată la ziarul „Cuvântul liber”. Așa cum l-a prezentat Valentin Marica, pe autorul romanului Așa a fost să fie, Ilie Șandru are o biografie culturală în care fiece titlu este important. Crezul lui, având reper în cuvintele lui Ioan Gură
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
din timp de discuția noastră ce a decurs pe o notă filosofică de percepție a vieții, existenței și fericirii omului pe pământ, sosind cu un teanc de cărți ce atestă incontestabila afirmare ce-o poartă-n suflet ca pe o icoană sacră că, noi, cei născuți în Bucovina și Basarabia, cu rădăcini adânci în pământul străbun, suntem Români și nu „moldoveni”, precum încearcă să ne definească și să ne împartă unii răuvoitori. A venit, având cu el „Istoria românilor din Dacia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93590_a_94882]
-
viață, inclusiv prin nașterea sa. Ori, poate, îndeosebi, prin nașterea sa. A purtat cu sine și a dus, peste tot, pe Terra, Spiritus Loci. Așa cum o făcuseră, mai înainte, George ENESCU și Constantin BRÂNCUȘI. Luminată permanent de modelul și de icoana părinților săi, Maria și Nicolae -, Omul Leni, Actrița Pințea, Patriotul Homeag și-au urmat idealurile cu o voință de fier, s-au perfecționat și s-au autoperfecționat continuu, cu tenacitate de Inorog și tărie de Zimbru Carpatin, Zimbru întemeietor, heraldic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
în care l-am pus și de dl Vasile Bizovi. Să treceți mulțumirile mele și celor pe care poate i-am uitat, căci m-au tulburat unele discuții, iar spusele părintelui Dosoftei mi-au trezit amintiri uitate”. Uniți într-o icoană a pătimitului nostru meleag, noi, jurnaliștii de la „Zorile Bucovinei”, înălțăm spre cer smeritele mulțumiri starețului Mănăstirii Putna, pentru susținere la derularea acestui eveniment, precum și pentru izvorul nesecat al credinței veghetoare la candela lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru duhul
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
apelul la unitatea tuturor românilor. Suntem recunoscători Consulului General al României, Eleonora Moldovan, la care găsim înțelegere și cea mai generoasă mână de ajutor. Gratitudinea ni se îndreaptă către preoții Vasile Covalciuc și Vasile Paulencu, mai ales pentru prinosul duhovnicesc, icoanele dăruite de cucernicii părinți întărindu-ne în desăvârșirea rostului creștinesc și în urmarea chemării de slujitori ai cuvântului pe moșia ștefaniană. Maria TOACĂ Fotografii de Vasile Paladean și Nicolae Hauca
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
ale sacralității CETĂȚII, din antichitatea eroica, de semizei (Eschil, participant la epopeile de la Maraton și Salamina, sau Socrate, cel luptând, cu avânt semi-zeiesc, cu neîntrecuta bravura, în Potidea, Delion și Amphipolis... - amândoi având în suflet, ca scop al luptei lor, icoana Cetății Sfinte a Athenei... - care icoana, față de ultimul, s-a arătat extrem de nerecunoscătoare...!) - nu doar un devot al muzelor, ci, înainte de orice, un iubitor, până la mucenicie/martiriu, al CETĂȚII - adică, în lumea modernă: al României și al Neamului Românesc. Ca
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
de semizei (Eschil, participant la epopeile de la Maraton și Salamina, sau Socrate, cel luptând, cu avânt semi-zeiesc, cu neîntrecuta bravura, în Potidea, Delion și Amphipolis... - amândoi având în suflet, ca scop al luptei lor, icoana Cetății Sfinte a Athenei... - care icoana, față de ultimul, s-a arătat extrem de nerecunoscătoare...!) - nu doar un devot al muzelor, ci, înainte de orice, un iubitor, până la mucenicie/martiriu, al CETĂȚII - adică, în lumea modernă: al României și al Neamului Românesc. Ca urmare, dăm mărturie că Eminescu a
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
ale lui Eminescu au fost dăruite Academinei Române de către Titu Maiorescu și conțin 8000 de manuscrise. Va fi vizionat și filmul manuscriselor prezentate cu acest prilej pe de DVD-urile care însoțesc volumele. Galeria Spirituș (Director Viorica Colpacci) Expoziție de icoane pe sticlă create de copiii de la Biserica Sf. Pantelimon din București. Artiștii Viorica Colpacci și Mihai Caranica (sculptură), Despina Amăriuței, Ruxandra Dumitrescu, Garabet Salgian (pictură), Iana Bertea (grafică), Maria Tăzlăuanu (artă digitală), Dumitru Dumitrescu (artă decorativă).
Al XXI-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (164 de ani de la naşterea poetului) [Corola-blog/BlogPost/93715_a_95007]
-
neolitic. Pe mare, în fața localității, se află o insulă artificială pe care este construită o biserica, numită Sfânta Fecioară a Stâncilor. Istoricul acesteia este fabulous. Pe 22 iulie 1452, doi frați pescari găsesc pe o stancă, sub apa golfului, o icoană a Fecioarei cu pruncul Iisus în brațe. Considerată a fi un miracol, această întâmplare cere construirea unei biserici. Și localnicii se pun pe treaba, cărând la locul respectiv piatra necesară pentru realizarea unei insule, pe care să ridice biserica. Aduc
Muntenegru – o țară care știe ce vrea [Corola-blog/BlogPost/93730_a_95022]
-
de ambarcațiuni vechi, toate pline cu rocă, și insulița este gata. Iar în 1630 ridică și biserica. Pereții și tavanul sunt pictați de marele pictor baroc, Tripo Kokolja, iar altarul de marmură, făcut în 1796, este opera genovezului Antonio Capellano. Icoana Fecioarei, din sec.al XV-lea ce se află pe altar, este realizată de către Lovro Dobricevici. Insula și biserica ei sunt astăzi atracția numărul unu a zonei. Și merită să fie! Herceg Novi, cândva locul căpitanilor de nave și al
Muntenegru – o țară care știe ce vrea [Corola-blog/BlogPost/93730_a_95022]
-
țarină - ethos/etnos; român - raportarea la un topos strict delimitat, dar și o ordine valorică reprezentativă și o amprentă identitară. În acest sens, relevantă este mărturisirea lui Horia Bernea, artizanul muzeului revitalizat după 1990: „Am pus în centrul muzeului nostru „icoana” țăranului și în titlul său cuvântul țăran... Numele muzeului, simplu și direct, nu indică o sărăcire a domeniului, nici o derogare poetică de la ceea ce numim în mod obișnuit artă populară sau etnologie, el luminează cu precizie un nou „obiect”, omul tradițional
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
ocazii, conferințe și festivaluri, întâlniri cu etnologi și dezbateri publice, se găzduiesc expoziții itinerante etc. În scop educativ și recreativ, se derulează programe (ateliere) de învățare a meșteșugurilor tradiționale, de confecționare a unor obiecte specifice culturii populare, de l a icoane pe sticlă, la instrumente muzicale, de la obiecte de podoabă, la țesături. Astfel, muzeul reușește să atragă foarte bine vizitatori specializați sau nu, impunându-se prin calitate și valoare. Programele și proiectele, derulate cu o admirabilă frecvență și calitate aplicativă, au
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
de biserică, dispuse circular, împrejurul incintei și creând o atmosferă solemnă, de căutare a sinelui profund, religios. Verosimilul e întreținut și de permisiunea - unică în ansamblul muzeului - de a atinge exponatele. Tot aici surprinde amplasarea micilor obiecte cu semnificație religioasă (icoane, obiecte de cult etc.) mai sus de nivelul privirii, pentru ca vizitatorul să trăiască prin ele „sentimentul sacrului”, experimentând monumentalitatea care întregește dimensiunea spiritualizată a locului. Atrage însă atenția prezența, inedită aici, a unei cămăși țărănești, așezate în forma crucii și
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
privirii într-o altă sală de la parter. Peste tot s-a urmărit însă esențializarea simbolurilor constituite de fiecare obiect muezal, încadrarea într-o tipologie, fapt dovedit și de sala următoare, „Timpul”, care pare o reproducere a unei chilii de mănăstire: icoane, cărți religioase, fotografii de familie, piese minimale de mobilier, cru ci de lemn, toate sugerând asceza, transfigurarea produsă de spiritul profund religios. Urmând traseul din dreapta intrării, se ajunge la o altă sală cu simbolistică profundă - „Crucea - Pomul vieții”. Atenția este
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
simbolic - furca și oul. Acestora li se adugă troița achiziționată dintr-un sat din Argeș, a cărei poveste e reprodusă în ghidul virtual al muzeului. Desenele parietale din sală completează ansamblul, creând impresia de familiar. Mai departe, două incinte dedicate „Icoanelor” adăpostesc pictură religioasă naivă, în care se pot recunoaște elemente caracteristice reprezentărilor iconografice populare - trinitatea reprezentată zoomorf, antropomorfizarea entităților angelice, triunghul încadrând ochiul divin. „Trecerea spre sala Icoane, după cum spunea Horia Bernea, presupune o diminuare continuă a materialității: o fragilizare
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
sală completează ansamblul, creând impresia de familiar. Mai departe, două incinte dedicate „Icoanelor” adăpostesc pictură religioasă naivă, în care se pot recunoaște elemente caracteristice reprezentărilor iconografice populare - trinitatea reprezentată zoomorf, antropomorfizarea entităților angelice, triunghul încadrând ochiul divin. „Trecerea spre sala Icoane, după cum spunea Horia Bernea, presupune o diminuare continuă a materialității: o fragilizare a materialului, o descreștere a densității, definind un concept muzeal original” în peisajul românesc de specialitate. Periplul vizitatorului se încheie, la parterul clădirii, cu trecerea prin Școala satului
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]