1,242 matches
-
de radio "Europa Liberă" cu sentimentul că în felul acesta comit un act de rezistență, se opun regimului. Cei mai mulți se tîrau prin viață pur și simplu. Renunțaseră de mult să-și mai pună întrebări despre ceea ce li se întîmplă. Ticălosul, idealistul, lingușitorul, fanaticul, cinicul, generosul, lașul, revoltatul, contemplativul, filozoful, artistul, activistul, securistul, deținutul politic, principialul, resemnatul, învinsul, toți au avut locul lor în visul urît care a durat mai bine de jumătate de secol și din care ne bucurăm să credem
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
ca neoconservatorii să semene tot mai mult cu liberalii, așa expli-cîndu-se astăzi nașterea unor corcituri cu iz de caricatură mondenă: partidele liberal-conservatoare. În genere un liberal e un pragmatic convins că mîntuirea vine de la economie, în vreme ce un conservator este un idealist naiv cultivînd himera tradiției, cei doi neîntîlnindu-se decît sub forma disprețului pe care îl nutresc unul pe seama altuia. A-i pune în aceași barcă înseamnă a-i destina naufragiului sigur, așezîndu-i în pluta lui Gericault. Ce impresionează la Gottfried e
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
niveluri de semnificație, stratificare ce legitimează, pe de o parte mai multe interpretări, iar pe de alta le contrazice pe toate. În prim plan este adus cazul lui Horia Cantacuzino, personaj dostoievskian și camilpetrescian, deopotrivă, cu o presupusă descendență nobiliară, idealist cu puternice propensiuni autodestructive, incapabil să accepte realitatea și victimă, în ultimă instanță a acestei realități și a propriei imaginații. La începutul romanului, luăm cunoștință de dimensiunile cazului respectiv prin intermediul confesiunilor Ruxandrei, fosta iubită a lui Horia, aflată acum în
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
ca să nu-l chinuim cu distanța, la aceea din Havana (poate cu doar cincizeci de dolari, că e mai cald și întreținerea costă mai pușin!) Astfel de Gică-contra nici măcar n-ar trebui pomeniți, pentru că programul lor nu e atât de idealist pe cât pare: dacă el n-ar fi ranforsat de burse grase și poziții sociale solide, să fim siguri că și-ar vedea calm de treabă, nepescuind cu un cinism egal cu al celor pe care-i combat în apele tulburi
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
și credeam în ei. A fost și Mircea Martin, și Manolescu, ei erau numai asistenți. Mircea Martin era pur și simplu extraordinar. Foarte serios, integru, exact așa cum e și azi. Dar de fapt noi toți eram mult mai serioși, mai idealiști, mai altruiști decât cei de astăzi. Dar față de cei de alaltăieri, față de Rosetti, de pildă? Mi-amintesc că plecasem de acasă și m-am dus la domnul Rosetti, care era decan. Era un adevărat domn, în sfârșit, cu anumite lașități
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
nu credea cu toată ființa ei în realitatea ficțiunilor romantice pe care le-a devorat? Să revenim la dorința cu pricina, pe care Llosa o atribuie cititorului. Cred că punctul lui de vedere, destul de răspândit, de altfel, e un pic idealist și tinde să înnobileze profesia scriitorului prin exagerarea rostului literaturii în viața oamenilor. Ar fi prea frumos ca să fie și adevărat că ficțiunile „sunt scrise și citite pentru ca oamenii să trăiască viețile pe care nu se resemnează să nu le
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
e o realitate palpabilă de istorie literară (scrisoarea deschisă adresată lui E. Lovinescu, alte atitudini programatice din revistă, poeziile - îndeosebi baladele -, eseurile, critica literară și celelalte opțiuni estetice exprimate, de pildă pentru artele minore), pe când euphorionismul e un proiect ambiguu, idealist, posibil a fi aproximat, nu definit clar și nici concretizat prin "documentele" unei creații literare publicate într-o revistă sau în volume. Retrospectiv, el poate fi reconstituit din scrisorile lui Radu Stanca și I. Negoițescu, publicate în volumul Un roman
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
nu putea fi învinuit de reducția la poetic. Absența unui prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din marile neliniști ale cerchiștilor. Compensația în epicul și dramaticul baladescului era una parțială, dar semnificativă pentru convergența genurilor literare. Idealist în creație, printr-o utopică sinteză germanică între clasicismul goethean romantismul schillerian, spontan și fluid în manifestările artistice ale juventuții, Cercul Literar de la Sibiu a tins, într-un mod destul de pragmatic și de riguros, niciodată realizat datorită vicisitudinilor istoriei, spre
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
mi-am îndesat vată în urechi și am pus, dată de asemenea la maximum, Simfonia a 5-a de Beethoven. După zece minute, s-a produs o linișe de catedrală în tot blocul și am putut astfel să mă odihnesc...”. Idealist și încăpățînat (ca destui alți intelectuali “neînregimentați” care continuă să nu abandoneze corabia în derivă și, pe alocuri chiar luînd apă, a României contemporane), mă voi adresa pentru soluționarea acestei probleme cetățenești mai departe guvernului, președinției, justiției interne și, probabil
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
Chișinău, la 14 octombrie 1937: "Exact în aceeași situație se află tineretul nostru basarabean. Majoritatea bătrânilor s-a coborât în mocirla cluburilor, de unde n-au mai încercat să se ridice. Acolo se bălăcesc și acolo compromit numele Basarabiei. Iar tineretul idealist, care dorește alți oameni decât acei pe care îi zărește astăzi numai pe la cluburi, este persecutat sau atras în cursă și politicianizat. Tineretul curat și doritor să rămână neîntinat la intrigile clubului - continuă preotul gazetar -, este urât și chiar persecutat
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
cel în care mă aflam, portul Constanța, care adăpostea speranțele, ale personajelor Hemcea, Șandru etc., apoi stepa nesfîrșită, ilustrînd, de asemenea, nețărmurirea în care se desfășoară existențele noastre. Am încercat să evoc în Hwaja-al-Wasiti iluzia înțelepciunii orientale, în Hemcea iluzia idealistului, în Șandru iluzia aventurierului brutal, în Cristina, iluzia dragostei curate într-un mediu josnic. Nu am bănuit cînd am scris Blocada că eu însumi am să încerc să plec către Occident, nu căpitan de vapor ca Hemcea, nici contrabandist, ca
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
se ,explica", de-a se disculpa sub unghiul unei etici, care, vorba lui T. Maiorescu, nu e în chestie. Luăm notă dar mărturisim că fără mare interes de raporturile d-sale cu Partidul totalitar (,După aderarea mea de student nevoiaș, idealist, în 1945, în doi-trei - cum notam - ani îmi dădusem seama de greșeala făcută. Numai că, în acest caz, nu exista demisie. Nu puteai să te retragi... Cel mult dacă erai dat afară. ș...ț Și-atunci, îmi veni ideea să
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
culturi și popoare. Din punctul meu de vedere naționalismul este unul din cele mai primejdioase și mai mari piedici pentru ca proiectul integrării europene să reușească, un proiect al unei Europe care pentru mine este cel mai important și cel mai idealist pe care l-a generat cultura democratică. MS: Ați afirmat cîndva că naționalismul este cultura incultului. Totuși, în România, dar cred că și în Peru și în alte state în curs de dezvoltare, se crede că poate exista un naționalism
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
începuturile liberalismului românesc, de la 1848 (C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu) pînă tîrziu în interbelicul secolului, acum, trecut. Ceea ce nu-i puțin lucru. Printre creatorii liberalismului românesc, cărora li se datorează punerea fundamentelor României moderne, C.A. Rosetti a fost idealistul credincios convingerilor generoase de la început. Ion C. Brătianu, mai ales în lunga sa guvernare de 12 ani (1876-1888) a devenit pragmatic și a practicat compromisul (dar a făurit România modernă!) intrînd în ireconciliabil conflict cu Rosetti mai ales în contenciosul
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
insuportabilul, cu condiția să ai suficientă putere ca, prin ideal, să te iluzionezi pe tine însuți. Idealul este ca o proiecție fictivă fără de care adaptarea și progresul în lume nu ar fi cu putință. În această privință, orice om este idealist, chiar și cel care se scutură de oroare numai la simpla auzire a numelui de ,idealism". Ficțiunea idealului, spune Drăghicescu, atunci cînd este trăită cu o minimă consecvență, dă oricărui om o elementară și obligatorie viziune asupra lumii. Intensitatea cu
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
culturală, a devorării de cărți (ați evocat-o în convorbirile noastre), exista și o fervoare a prieteniei. Se poate spune că prietenia și solidaritatea erau valori tari în timpul regimului comunist, pentru a ajunge, după Revoluție, valori „slabe”, bune numai pentru idealiști întîrziați? Și, pe de altă parte, cum se desfășura „tehnic” o masă organizată, cu tot dichisul, în penuria totală a deceniului nouă? Dragă domnule Dan C. Mihăilescu, ne-am văzut în ultimii ani la mai multe petreceri ale unor prieteni
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
de poezia cuvintelor, e impresionată mai ales de umanitatea din spatele constructelor, de dincolo de expresivitate, de forța scriitorilor de a vorbi literar despre lucruri fundamentale fără emfază (vezi reproșurile aduse Aurei Christi, de pildă, căreia îi admiră proiectul literar ambițios și idealist, dar îi propune împlinirea lui prin coborîrea mai frecventă în concret, prin distanța necesară față de propriile aspirații, ceva umor și autoironie). Exhibarea eului, prin modul filosofic de a se apropia/depărta de cărți și de autori, nu e narcisiacă, vrea
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
prudent, hotărît să respecte clauza și să colaboreze doar parțial și contra cost cu ziaristul justițiar - se transformă într-un individ care vrea să spună, cu orice risc, tot adevărul. Loser-ul pragmatic (există și așa ceva) se transformă într-un loser idealist. Omul îngrozit, la început, numai la gîndul că ar putea pierde asigurarea medicală, cînd are o fetiță bolnavă de astm, își va pierde, în ritm accelerat, casa, familia, liniștea; viața lui va deveni un coșmar, pe drumul spre adevăr (în
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al doilea rînd, Eminescu este un idealist. în moralitatea lui înaltă și abstrasă, românului îi place să se contemple ca Narcis în apa izvorului. Caragiale este realist. Oglinda pe care el ne-o pune sub ochi, în piese, ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
apus junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul de lider de opinie literară îl va lua
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
de drum", eliminați și chiar persecutați când jenantul rol temporar nu mai prezenta interes pentru partid. Să mai amintim cazul nefericit al lui G. Călinescu, dat afară din postul de profesor universitar la Facultatea de Litere, ca un element "nociv" (idealist, estetizant, formalist și chiar antisemit), după ce servise regimul "democrat popular" cu o bogată publicistică angajată, ce ni se pare astăzi aiuritoare? Comunismul îi privește cu superioritate și dispreț pe intelectuali, o spusese, știm, Paul Zarifopol. în compensație, societatea actuală ar
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
a văzut multe și știe multe..."; "se îmbrăca după ultima modă londoneză, se parfuma cu cele mai scumpe produse pariziene, vorbea cu accent voit străin, își făcea corespondența pe o hârtie ultrafină..." Un elogiu îi aduce I. Peltz generosului și idealistului editor Benvenisti care a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat cu cărțile lui Lovinescu, pentru că purtau dedicații de mare apreciere la adresa lui. Desigur, nu este uitat Liviu Rebreanu, cu înfățișarea lui impunătoare și părul ca spicul de grâu, cu
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
limbă -, nu mai vrem urmași, nu mai credem în Dumnezeu, în stat, în aproapele nostru. Ne-a cuprins o apatie generală, al cărei sfîrșit nu îndrăznește nimeni să-l anticipe de teamă că ar putea fi imediat taxat drept nebun idealist ori politician demagog. Dar ce ni se întîmplă de fapt? Ce așteptăm să se petreacă? Sîntem în preajma drumului cel bun? Sau undeva, aiurea, pe o cărare bătută în tot acest răstimp și care se-nfundă curînd? Ce-i de făcut
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
carte a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței. Mircea Iorgulescu dovedește că implicarea lui Panait Istrati în mișcarea socialistă a depășit nivelul a ceea ce îndeobște se numește un compagnon de route. Viitorul scriitor avea o reală vocație politică, iar climatul romantic, idealist, generos, al anilor de început ai socialismului, a constituit pentru el o tentație irezistibilă. Scrie Mircea Iorgulescu: „Nu erau numeroși; nici n-ar fi fost însă nevoie; era chiar mai bine, cu atît mai bine; întotdeauna cei aleși sînt puțini
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
ca Henri Barbusse, impresiile sale după vizita în Uniunea Sovietică. De unde campania de demolare declanșată împotriva omului Istrati (acuzat că ar fi agent al Siguranței) și a operei sale. În realitate, scriitorul nu a fost agentul nimănui. A fost un idealist incorigibil și mai presus de toate, un om obișnuit să spună întotdeauna cu voce tare ceea ce crede. Un „inadaptat” din stirpea lui Hamlet, așa cum îl vede Mircea Iorgulescu: „...despre Istrati se va spune exact ceea ce zicea regele Claudius, regele sperjur
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]