13,415 matches
-
privește sursa veniturilor din gospodăria românilor. Procentul cel mai înalt, 48 la sută, îl reprezintă cel al "pensiilor de stat".... În aceste condiții, cred că direcționarea spre P.D.S.R. nu are de-a face decât în mică măsură cu politicul și ideologicul - într-un cuvânt, cu "stânga". P.D.S.R.-ul (și sindromul său, Ion Iliescu) nu sunt o stare de spirit sau o opțiune rațională. Ci o boală ce-a infectat un întreg popor. O boală tristă și incurabilă.
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
dosar, analizîndu-i semnificațiile? Cred că răspunsul este afirmativ. Acest dosar românesc al lui Cioran (și publicistica și, mai ales, cartea Schimbarea la față a României din 1936), se constituie în piese esențiale în procesul necesar de reconstituire a tabloului disputelor ideologice din anii treizeci, cartea din 1936 fiind, aici, chiar unul dintre actele fundamentale. D-na Marta Petreu are dreptate. Cioran tînărul "a fost, din generația '27, primul reprezentant important care s-a lăsat sedus de extrema dreaptă; i-au urmat
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
Tratat de descompunere. Opera sa în românește o abhoră (în 1990), reeditînd Schimbarea la față, elimină întreg capitolul patru, în celelalte operînd modificări pînă la desfigurarea cărții) și, totuși, rămîne ca un document esențial, cum spuneam, pentru reconstituirea tabloului înfruntărilor ideologice din anii treizeci, cu deosebire al segmentului ideologiei politice a extremei drepte. De aceea, tocmai, e binevenită învățata carte a d-nei Marta Petreu, care va rămîne, de acum încolo, un moment important în bibliografia temei. Marta Petreu, Un trecut deocheat
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
mare bătaie de cap: ar fi suficient să renunțăm la ierarhia oficială și să adoptăm ierarhia neoficială. Din nefericire, ierarhia oficială nu este complet mincinoasă, iar ierarhia neoficială nu este întrutotul corectă. Unii scriitori importanți, care au făcut anumite concesii ideologice sau au reușit, cu abilitate, să rămână în relații bune cu autoritățile, fără să-și schimbe modul de-a scrie, au fost recunoscuți ca scriitori importanți de regimul comunist. Ar fi o greșeală să li se nege valoarea numai pentru că
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
captivitatea acelui fenomen pervers și degradant numit Cîntarea României. Elogiul ipocrit al ,,puterii de creație a poporului", localizarea acesteia în oricare altă parte, însă în nici un caz în spațiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic și ideologic, muncii de creație calificate și sistematice, clamarea unicității, a programului genetic irepetabil și transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă astăzi și cîteva
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
mă număr printre admiratorii necondiționați ai acestor romane, trebuie să admit că ele sînt originale și puternice, atît ca imaginație, cît și ca scriitură. Problema mea, în legătură cu Saramago, este alta. Scriitorul portughez este departe de a trezi, prin opțiunile sale ideologice și politice, simpatia spontană a cititorului român contemporan. înainte de toate chiar prin faptul că el este, de patruzeci de ani, membru al unui partid profund detestat în România, acela comunist. S-a înscris în 1959, așadar după ce Hrușciov denunțase crimele
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
la fel. Erau "echinoxiști", chiar dacă nu toți făceau parte din redacție, erau în grupul clujean de autori tineri care se revendicau estetic de la modernitatea europeană, de la modernismul târziu, crescut dintr-o cultură bine asimilată, într-o vreme dură, a dictaturii ideologice ceaușiste. Din spiritul riguros al Echinoxului s-a născut și revista Vatra (unde Alexandru Cistelecan, Virgil Podoabă, Aurel Pantea fac o excelentă echipă de foști și pereni "echinoxiști") și Familia unde Ion Simuț, Ioan Moldovan și Traian Ștef continuă principiile
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Zaciu, experiența literară câștigată, treptat, odată cu cea a vieții imediate, contrazicându-ne, deseori, ea, viața, proiecțiile ideale, contrariindu-ne cu pragmatismul său. La Steaua am intrat ca fericit corector în 1971, în ultimele luni ale anului când începea iar presiunea ideologică. Un noroc să faci parte din redacția lui Aurel Rău. Alături de colegi mai vârstnici, de ținută: Aurel Gurghianu, Virgil Ardeleanu, Leonida Neamțu. Doar că după un an și jumătate, eram trecut, împreună cu un alt "echinoxist", Aurel Șorobetea, pe o jumătate
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
i-a alfabetizat întru realismul socialist. O spune singur: ""Păcat că în această țară nu există oameni ca George Călinescu sau Tudor Arghezi, care să știe să scrie adevărată poezie patriotică socialistă". M-am uitat la respectivul șef al secției ideologice și am spus: "Păcat. Cei pe care i-ai amintit nu au făcut altceva decît să învețe de la mine cum se face această treabă, că nu a făcut-o altcineva înaintea mea"". Își recunoaște Beniuc vreo vină? Cîtuși de puțin
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
așa cum i se cerea unui nomenclaturist. În timp ce Beniuc funcționa în calitate de consilier al Ambasadei României la Moscova, Zaharia Stancu călătorește într-acolo spre a obține un exemplar din Statutul scriitorilor sovietici și spre a se lăuda apoi astfel, încît șeful său ideologic să se pronunțe în felul următor: "am avut un reprezentant ani de zile la Moscova, dar niciodată n-a reușit să ne facă rost de un statut al Uniunii Scriitorilor Sovietici, a fost destul ca o singură dată să meargă
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
scriitor interbelic n-a fost cu adevărat susținut, pus în valoare de către fostul diriguitor al Uniunii Scriitorilor? Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
fost oare autorul Cîntecelor de pierzanie, în perioada 1945-1965, un instrument docil al partidului și al statului în "mașinăria de îndrumare" a literaturii sau doar un simplu "administrator al literaturii"? Cu astuție, Mihai Beniuc încearcă a ascunde scopul de înrobire ideologică a scriitorilor, pedalînd pe ajutoarele materiale pe care le-a acordat acestora. Dar cine se scuză se acuză: Dincolo de efectul său principal - șireata evitare a păcatului privind ipostaza de îndrumător politic al literaturii -, concentrarea pe chestiunile materialicești ale Uniunii Scriitorilor
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
ni s-a părut mai mult decît surprinzătoare cotitura d-sale de după 1989, cînd a părăsit aproape abrupt studiile de teorie literară și comparatistice, îndreptîndu-se spre comentariul politic-ideologic, brusc înstrăinat de ce lăsa în urmă: În timp ce eu aveam preocupări de actualitate ideologică, care m-au situat într-o parte a spectrului politic ideologic actual, din urmă veneau în mod imprevizibil traducerile din străinătate, comentariile la cărțile vechi de comparatistică și teoria literaturii, interesante și ele în felul lor, dar care nu mă
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
de după 1989, cînd a părăsit aproape abrupt studiile de teorie literară și comparatistice, îndreptîndu-se spre comentariul politic-ideologic, brusc înstrăinat de ce lăsa în urmă: În timp ce eu aveam preocupări de actualitate ideologică, care m-au situat într-o parte a spectrului politic ideologic actual, din urmă veneau în mod imprevizibil traducerile din străinătate, comentariile la cărțile vechi de comparatistică și teoria literaturii, interesante și ele în felul lor, dar care nu mă mai exprimau. Astfel apărea un decalaj sensibil de preocupări. Este o
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
literaturii, în fragilitatea căruia trebuie descoperită chiar rezitența sa, rămîne un mister. Mai mult decît atît, receptarea literaturii, indiferent dacă este vorba despre o receptare globală sau despre una fragmentară, e dependentă de factori extrem de diferiți, care țin de contextul ideologic și cultural, de sensibilitatea și cultura, de tradiția și forța fiecăruia de a rezista conformisului. Firește că a invoca aceste argumente, extrem de importante în înțelegerea literaturii ca fenomen, poate părea nu subversiv, ci, dimpotrivă, evazionist. În bună măsură, a revizui
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
făcute, non-existente, neîmplinite, în stare pur abstractă... Eros și Politica văzute de L.B. și de P.G. Primul, venal, moale, stricat, aprig la câștig, un demon al simțurilor... Al doilea: șchiop, veșnic asudat, excelent dialectician și care ar fi un "demon ideologic" excepțional. Aceste două forțe îl vor lua rând pe rând în primire pe chinuitul autor... care autor, în lipsă de altceva, găsește și el o maximă, are și el o maximă personală, nemaiîntâlnită - Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
Tezele din iulie aceasta au fost: o încercare a liderului PCR de a obține controlul complet și efectiv asupra artei și culturii, prin transformarea lor deplină în instrumente de propagandă. Jumătate dintre cele 17 teze se referă la întărirea rolului ideologic al PCR și jumătate, la măsurile care trebuie adoptate în învățămînt, educație, literatură, film, teatru etc. pentru ca nici o creație să nu se mai abată de la linia ideologică stabilită. Rămîne desigur întrebarea de ce și de ce în acel moment N.C. a venit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
instrumente de propagandă. Jumătate dintre cele 17 teze se referă la întărirea rolului ideologic al PCR și jumătate, la măsurile care trebuie adoptate în învățămînt, educație, literatură, film, teatru etc. pentru ca nici o creație să nu se mai abată de la linia ideologică stabilită. Rămîne desigur întrebarea de ce și de ce în acel moment N.C. a venit cu ideea unei "revoluții culturale" în România, cum a fost numit (evident, nu public, și nu în țară) evenimentul, după modelul revoluției culturale din China lui Mao
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
politice și populare antidogmatice. Dacă e să folosim analiza lui Milorad Djilas, tehnocrații, de care depindea succesul industrializării statelor comuniste, au trebuit să cedeze locul ideocraților, fără de care sistemul comunist amenința să se prefacă într-unul capitalist. Garanți ai purității ideologice, aceștia din urmă au văzut venindu-le rîndul. Tezele din iulie '71 au reflectat cotitura de la tehnocrație la ideocrație în România comunistă: ele au fost un fel de Contrareformă în sînul religiei marxist-leniniste. Reforma lui Dej își trăise traiul, așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei zile de mîine". Prin disputa Prostului satului național cu îngerul ideologic, sau scenele-discuții la care participă Eulalie, răzbat fapte, reacții la evenimentele reale, dar, în reprezentări amar-comice. Lumea artistică nu mai este o periferie: "cînd marea s-a retras/ în urechea internă a pămîntului/ au ieșit la iveală patru-cinci mese cu
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
p. 477); "Metodele de oprimare s-au nuanțat până la subtilitate, până la un sistem complicat de mecanisme colective care ne țin conectați, fără putință de scăpare, la toate firele posibile ale unei uriașe centrale de unde suntem dirijați automat prin simple 'impulsuri' ideologice. Robotizarea noastră poate fi dusă însă și mai departe, adică spre o robotizare 'multilaterală'." (aprilie 1980, p. 549); " Tot mai rară până și puterea de a face haz de necaz; necazul e atât de incredibil încât îți vine cel mult
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
să fie admisă în rândul țărilor civilizate. Prin vot democratic, o populație disperată și dezorientată, rasă pe creier de Ceaușescu exact cât să-i ofere lui Iliescu șansa unei materii cenușii virgine, tocmai potrivită pentru a-și planta propriile aberații ideologice, menține la putere putregaiul secretat de-o jumătate de secol de idiotizare forțată. Firește că de aici decurg toate problemele insolubile ale țării: o economie în derivă, inflație galopantă, sărăcie endemică, imoralitate generalizată, violență și disperare. Și, mai ales, cangrena
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
ideologiile diferite. Matei Călinescu le-a consacrat un foarte sugestiv articol în numărul din vara asta al Apostrofului clujean: Generația '27. Ideologie și prietenie. O întrebare se cuvine totuși pusă: care ar fi limitele în care prieteniile fac suportabile opozițiile ideologice? De vreme ce, uneori, opozițiile ideologice i-au transformat pe foștii prieteni în adversari pe viață și pe moarte, trebuie să constatăm dacă nu a fost depășită o limită, dincolo de care ideile îi despart pe oameni. Dar, înainte de aceasta, m-aș întreba
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
le-a consacrat un foarte sugestiv articol în numărul din vara asta al Apostrofului clujean: Generația '27. Ideologie și prietenie. O întrebare se cuvine totuși pusă: care ar fi limitele în care prieteniile fac suportabile opozițiile ideologice? De vreme ce, uneori, opozițiile ideologice i-au transformat pe foștii prieteni în adversari pe viață și pe moarte, trebuie să constatăm dacă nu a fost depășită o limită, dincolo de care ideile îi despart pe oameni. Dar, înainte de aceasta, m-aș întreba și în ce constă
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
antisemită și xenofobă a mai marelui său. Putem înțelege și savantele consilii oferite junelui hoge de către mai vîrstnicul istoric și vice de Senat pentru buna alcătuire a ediției. Putem înțelege și că editorul nu vrea să facă bani de pe urma insanităților ideologice ale lui Vadim, evaluînd cartea la jumătate kilul de telemea de oaie și la 250 de grame de mușchi de porc. Ceea ce nu putem înțelege e chestia cu egida Academiei Române. Asta chiar ne-a lovit în moalele capului. Cronicarul nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]