858 matches
-
la expediția nereușită din Galipoli. Tot în 1915, din motive de boală a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit vreme de 50 ani, aproape până la sfârșitul vieții. A lucrat în cursul anilor ca profesor, ziarist și redactor de gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
a stabilit vreme de 50 ani, aproape până la sfârșitul vieții. A lucrat în cursul anilor ca profesor, ziarist și redactor de gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În anul 1927 a făcut o călătorie în Palestina, precum și la Bălti, care intrase în componență României, si in
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Bălti, care intrase în componență României, si in URSS. Schimbările în viață evreimii locale din locurile natale, inclusiv reprimarea culturii evreiești în „Țară Socialismului” l-au surprins neplăcut.. A activat din SUA ca președinte al Ligii pentru apărarea drepturilor limbii idiș în Palestina. În Israel creațiile sale au fost traduse în ebraică de Eliyahu Meitus, Shimshon Meltzer, Israel Zmora, Dov Sadan și Uriel Ofek. În anul 1970 Auerbach a emigrat a doua oară în Israel, si s-a stabilit la Țel
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. Nepotul său este scenaristul, dramaturgul și traducătorul israelian Daniel Lapin. (născut în Canada în 1959) A scris eseuri, memorii, critică literară. De asemenea a tradus în idiș creații din literatura rusă, precum „Sulamita” de Aleksandr Kuprin și poemul „Cei doisprezece” de Aleksandr Blok. Bălti, Basarabia - Cartea memoriala a evreilor din Bălti, Basarabia Leib Kuperstein - „Efraim Auerbach”, paginile 456-463, „Bălti în poezia lui Efraim Auerbach” pagina 463-465
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
sub numele „Kibutz Galuyot”). Vase militare britanice au acostat vaporul cu emigranți ilegali și i-au trimis pe aceștia în tabere de detenție în Cipru. Acolo a fost remarcată de Itzhak Paner, conducătorul unei trupe de teatru amator în limba idiș,care a convins-o sa se asocieze ansmablului, mai întâi ca figurantă. De atunci, povestea mai târziu actrița, s-a molipsit de microbul teatrului. În februarie 1949, după întemeierea Statului Israel, Miriam și familia ei au putut în sfârșit să
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
timp într-o tabără de imigranți la Binyamina. Ulterior, cu ajutorului unui împrumut de la o rudă, au cumpărat o mică locuință la Jebalia-Givat Haaliyá, la Jaffa. Miriam Zohar a fost la început invitată să joace la un teatru în limba idiș condus de Yaakov Mansdorf. Acolo ea a fost remarcată de doi actori de frunte de la Teatrul ebraic Habima, Tzvi Fridland și Shimon Finkel, în vreme ce juca în „Mirandolina” de Carlo Goldoni și pe baza recomandarii lor, în 1951 a fost primită
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
a plecat de la Habima, Miriam Zohar a început o lungă colaborare cu Teatrul Beit Lessin, unde a cooperat cu dramaturgul și regizorul Shmuel Hasfari. Ea poate fi văzută și în producții de cinema și televiziune, precum și în spectacole în limba idiș ale Teatrului Idișpil din Tel Aviv. în 2004 a jucat in filmul „Dinastia Schwartz”. Miriam Zohar a fost căsătorită de doua ori:odată în tabără în Cipru, cu un bărbat numit Szmukler, căsătorie care nu durat puțin, între altele din cauza
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
opinia critică israeliană și în cea din Occident” (Sebastian Costin, 1992) s-a născut în anul 1929 la Rădăuți ca fiu al lui Josef Pagis (1904-1982) și Juliska Judith, născută Ausländer. Tatăl era originar din Chișinău, Basarabia și stăpânea limbile idiș, rusă și română. Mama sa a crescut în cultura germană-austriacă care domina în mediul evreiesc din Rădăuți. În anul 1934 tatăl a plecat singur în Palestina pentru a pregăti emigrarea familiei acolo.La câteva luni după aceea a murit deodată
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
sau Gher (în limba idiș:גערער חסידים - Gherer Hassídim, în ebraică חסידי גור Hassidei Gur reprezintă în cadrul populației evreiești foarte evlavioase, un curent hasidic însemnat (Hassidut Gur sau „Gherer Hassidus”)care a luat ființă și a trăit în Polonia până la Holocaust și care este în
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
luat ființă și a trăit în Polonia până la Holocaust și care este în zilele noastre cel mai mare curent hasidic ultraortodox („haredit”) din Statul Israel, având centrul la Ierusalim. El se numește Gur sau Gher după localitatea Góra Kalwaria (în idiș „Gher”) situată la 30 km sud-est de Varșovia în Polonia, unde a activat la sfârșitul vieții sale fondatorul acestui curent sau curți hasidice, rabinul Itzhak Meir Alter. La finele secolului al XIX-lea circa jumătate din locuitorii Gorei Kalwaria erau
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
10 000-12 000 familii. După moartea țadikului din Koțk, Menachem Mendel Morgenstern, în anul 1859, marea majoritate a adepților săi au ales pe cumnatul și discipolul său cel mai apropiat, Itzhak Meir Alter, ca noul lor rabin (rebbe, în limba idiș).În acea vreme rabinul Itzhak Meir Alter sau Rothenberg (1799-1866) locuia la Varșovia, unde conducea principala casă de rugăciune (Shtibel) a hasidimilor Kotzk pe strada Zelazna. La scurt timp după ce a consimțit să-i conducă pe adepții rabinului din Koțk
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
clasa de regie a Școlii de Arte Populare Ploiești. În decembrie 1989 a venit la Teatrul Evreiesc de Stat din București, unde a fost regizor și director până a murit. Aici s-a dedicat promovării culturii și teatrului în limba idiș, organizând și conducând 29 de turnee internaționale ale acestui teatru, în care a colaborat cu mari actori și regizori ai teatrelor din România, din SUA și din Germania. Principalul său proiect, ca director al Teatrului Evreiesc de Stat, a fost
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
în care a colaborat cu mari actori și regizori ai teatrelor din România, din SUA și din Germania. Principalul său proiect, ca director al Teatrului Evreiesc de Stat, a fost „Integrala Șalom Alehem”, în cadrul căreia operele marelui clasic al literaturii idiș au fost transformate în musicaluri pe melodii folclorice evreiești, printre ele, în primul rând, spectacolele de mare succes „Vânzătorii de haloimes” și „Romanul unui om de afaceri”. Cele mai multe din aceste spectacole au fost regizate chiar de el. A mai regizat
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
de Arte și Design din Cluj-Napoca și alte instituții de învățământ superior. Direcția de cercetare urmată de programul institutului vizează descoperirea, inventarierea, microfilmarea și cercetarea tuturor documentelor de arhivă referitoare la evreii din România precum și a cărților evreiești în ebraică, idiș, română, germană, latină sau maghiară existente în arhivele și bibliotecile din România. Până la ora actuală câteva zeci de mii de documente de acest gen au fost prelucrate la arhivele statului din Satu-Mare, Oradea, Arad, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc, Iași, Suceava
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
și contemporană, istoria evreilor din diaspora, istoria evreilor din România, holocaust, antisemitism, politică, sionism, religie, iudaism, cultură și civilizație, filosofie, literatură, artă, biografii, memorii, corespondență, publicistică, bibliografii, materiale de referință. Publicațiile sunt în limba engleză, română, maghiară, germană, franceză, ebraică, idiș și sunt aranjate pe domenii, cu acces liber la raft. Colecțiile bibliotecii cuprind 4000 de cărți, 300 volume de periodice, 400 de extrase (documente audio-vizuale, albume, planșe, mape cu materiale și hărți despre holocaust și Israel). Catalogul online al bibliotecii
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
nici literele ebraice, a învățat această limbă mai întâi în kibuțul Beit Alfa și apoi la scoala - „ulpan” - pentru noi imigranți Etzion la Ierusalim. Ajungând la o excelentă stăpânire a ebraicei, în anii 1959-1963 el a studiat limba și literatura idiș și ebraica la Universitatea Ebraica din Ierusalim În primii pași în Israel a întâlnit Winkler încurajarea și sprijinul lui Dov Sadan, al lui Ezra Fleischer. Deja în timpul studenției a început să scrie poezii și în limba ebraica. Winkler a lucrat
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
a fost vicepreședinte al Uniunii Asociațiilor Scriitorilor din Israel timp de 12 ani și unul din fondatorii și președinte ai Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, maghiară, olandeză, sârbă, slovacă, idiș, chineză. A scris trei antologii traduse în ebraică, rusă și arabă. În anul 1985 a scris o piesă publicata în ebraică sub titlul „Kohó shel arafel” (Puterea ceței). Carmel a fost coautor al volumului de interviuri "Pacea și-a ucis
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
Clară Lemlich, care a vorbit despre condițiile în care munceau ea și colegele ei, si a apelat la încetarea vorbelor vane și la declanșarea unei greve în întreaga industrie. Mulțimea a reacționat cu entuziasm și după ce a jurat în limba idiș după exemplul lui Lemlich, în spiritul jurământului tradițional evreiesc, „Dacă am să trădez cauza, să mi se usuce mâna asta pe care o ridic acum”, a votat pentru grevă generală. Circa 20,000 din cele 32,000 de muncitori din
International Ladies' Garment Workers' Union () [Corola-website/Science/335807_a_337136]
-
a părăsit Uniunea Sovietică pentru un turneu peste hotare, inclusiv în Statele Unite.O parte din actori în frunte cu Nahum Tzemah au decis să ramână la New York, unde producțiile teatrului, incluzând și versiuni ebraice ale unor piese din tradiția teatrală idiș, s-au bucurat de succes. Altă parte a actorilor s-a mutat în anul 1928 în Palestina, sub mandat britanic. Instalat la Tel Aviv, ansamblul Habima a invitat pe regizorul sovietic Aleksei Dikii să ajute la reușita câtorva spectacole. Dikii
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
Aceasta perioadă a consacrat ansamblul ca teatru național ebraic cu repertoriu și scene permanente în Tel Aviv. Imaginea actriței Hana Rovina în rolul lui Lea'le în producția istorică a Habimei cu piesa „Dibuk” de S.Ansky (în traducerea din idiș de Haim Nahman Bialik) a devenit „iconul” cultural al teatrului evreiesc și israelian. În anul 1945 a fost construit edificiul teatrului, care a găzduit spectacole încă înainte de a fi finisat. În 1958 teatrul a fost onorat cu Premiul de Stat
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
(în ebraică:גארי ברתיני, numele la naștere în transcripție din idiș "Șloime Golergant" , 1 mai 1927- 17 martie 2005) a fost un dirijor și compozitor israelian de muzică cultă, originar din România (Basarabia) A fost una din personalitățile cu cea mai mare influență în viața muzicală din Israel , ca fondator și
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
Shlomo sau Shloime Golergant în satul pe atunci evreiesc Briceva,pe malul râului Răut, în Basarabia, azi în raionul Dondușeni din Republica Moldova. Tatăl său, Kalman-Aharon Golergant, era cunoscut sub numele de K.A.Bertini, ca poet de limbă ebraică și idiș ,traducător, pedagog și activist sionist care a tradus, între altele, creații literare și de teatru din rusă (de exemplu, de Leonid Andreev), idiș (Avraham Suțkever, H.Leivick și română în ebraică, și din ebraică în idiș. Mama sa, Berta Golergant
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
său, Kalman-Aharon Golergant, era cunoscut sub numele de K.A.Bertini, ca poet de limbă ebraică și idiș ,traducător, pedagog și activist sionist care a tradus, între altele, creații literare și de teatru din rusă (de exemplu, de Leonid Andreev), idiș (Avraham Suțkever, H.Leivick și română în ebraică, și din ebraică în idiș. Mama sa, Berta Golergant, născută Lecht, era medic. Pseudonimul tatălui (pe care l-a moștenit și fiul), Bertini, este numele sub care acesta a semnat poeziile dedicate
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
de limbă ebraică și idiș ,traducător, pedagog și activist sionist care a tradus, între altele, creații literare și de teatru din rusă (de exemplu, de Leonid Andreev), idiș (Avraham Suțkever, H.Leivick și română în ebraică, și din ebraică în idiș. Mama sa, Berta Golergant, născută Lecht, era medic. Pseudonimul tatălui (pe care l-a moștenit și fiul), Bertini, este numele sub care acesta a semnat poeziile dedicate soției, Berta. Familia a trăit cea mai mare parte a anilor prebelici la
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
să aibă un număr de studenți, proporțional cel puțin cu procentul pe care-l ocupă în populația SUA (12,4%). Statisticile oficiale menționează că în 1930, în România, trăiau 756.930 evrei, marea majoritate, de origine așkenază vorbitori de limbă idiș). Nicolae Iorga precizează că până la 1600 nu a fost nici urmă de evrei așkenazi în țările române. Cu mici excepții, situația a rămas neschimbată și în următoarele două secole. La începutul sec. 19, în 1820, în vechiul regat de-abia
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]