1,300 matches
-
exuberant, plin de vitalitate, de armonie, în codru ( Dorința) sau aproape de jalea buciumului și plânsul apelor (Sara pe deal). Atrăgătoare sunt "codrul de verdeață", "ochi de pădure", "trestia cea lină" (Floare albastră). Într-o natură terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la Dumnezeu, străbate timpul și spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre universalitate: "Fiind foarte român, Eminescu e universal" (T. Arghezi). Sara pe deal Sara pe deal face parte din prima fază a poeziei erotice eminesciene, cea a aspirației spre iubirea absolută și este un poem al dorului de dragoste, o idilă care prezintă idealizat iubirea. Ea este și un pastel care înfățișează un tablou din natură unde are loc visul eminescian asupra "iubirii dureros de dulce". Folosind tehnica paralelismului, poetul interferează planul natural cu cel erotic, starea naturii cu starea de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
constituie aspirația poetului pentru o dragoste ideală, ridicată la nivel cosmic, universal, precizându-se timpul și spațiul: "sara", "pe deal". Poezia este alcătuită din șase strofe; primele patru cuprind elemente de pastel, iar ultimele două se constituie într-o frumoasă idilă, în care planul erotic se amplifică treptat și are loc un transfer metaforic între planul natural și cel uman. Sara pe deal reprezintă un moment al așteptării fericirii, al creșterii tensiunii emoționale, până când pastelul se contopește cu idila: Clopotul vechi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o frumoasă idilă, în care planul erotic se amplifică treptat și are loc un transfer metaforic între planul natural și cel uman. Sara pe deal reprezintă un moment al așteptării fericirii, al creșterii tensiunii emoționale, până când pastelul se contopește cu idila: Clopotul vechi împle cu glasul lui sara/ Sufletul meu arde-n iubire ca para". În primele două strofe, planul uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mod strălucit tema erotică și tema timpului. Dorința Poezia Dorința face parte din tema iubirii și a naturii, proiectând aspirația iubirii în plan imaginar. E o aspirație spre ideal, utilizând tehnica paralelismului, în relevarea naturii și dragostei. Dorința este o idilă care are loc în mijlocul naturii. Aspirând spre o dragoste ideală, în armonia naturii feerice, poetul se inițiază în patosul iubirii. Titlul poeziei sugerează o iubire posibilă, neîmplinită, aspirația spre un sentiment ideal, un vis de dragoste. Alcătuită din șase catrene
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să-l ridic"), verbe la indicativ, timpul viitor ("șede-vei", "vom fi", "or să-ți cadă"): Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz". Din idilă nu lipsește teiul, simbol al iubirii eminesciene, iar iubita, antrenată într-un posibil joc al iubirii, are "fruntea albă" și "părul galben", este atrăgătoare, tandră, șăgalnică: Lăsând pradă gurii mele/ Ale tale buze dulci..." Osmoza natură-dragoste reliefează trăirea unui posibil
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut cu spațiul vremelniciei, temporalul cu atemporalul, două idealuri extreme, între viață și moarte, între geniu și omul comun. În tabloul al doilea se încheagă o idilă obișnuită între două ființe aparținând aceleiași lumi. Fata se individualizează prin numele Cătălina și este atrasă în mrejele iubirii de Cătălin, tânăr cu nume asemănător, reprezentând aceeași speță omenească. El este "viclean copil de casă", "băiat din flori și de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lume unde nu poate reprezenta unicitatea și o învață pe Cătălina meșteșugul iubirii după modelul vânătorului, prin gesturi tandre, mângâietoare. Întruchipând calitățile omului mediocru, Cătălin stabilește cu repeziciune legături sentimentale în lumea sa și oferă o altă ipostază a iubirii. Idila Cătălin-Cătălina e ca un joc amăgitor în care tânărul recurge la tehnica prinderii păsărilor în evul mediu: "Cum vânătoru-ntinde -n crâng/ La păsărele lațul/ Când ți-oi întinde brațul stâng/ Să mă cuprinzi cu brațul". El este alintat, fără idealuri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exprimarea directă a gândurilor și sentimentelor poetului); genul epic (subiectul narativ al basmului); genul dramatic (existența personajelor, dialoguri, drama omului obișnuit, drama omului de geniu neînțeles de societate). Alături de genuri literare, interpreții au scos în evidență și câteva specii literare: idila pastorală (dragostea dintre Cătălin și Cătălina); meditația filosofică (drumul cunoașterii); elegia (omul obișnuit care nu poate accede spre idei superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trata cu indiferență. Când prietenul său, Culai, îi propune să meargă în existența idilică de la țară, are o tresărire de orgoliu și se hotărăște s-o cucerească pe fiica boierului, și să iasă din lumea închisă a sinelui. Aflând despre idila lui Andrei cu Ioana, Matei Boiu-Dorcani îl consideră pe tânăr "un student întârziat", "un vânător de zestre". Unele personaje se află în dilemă. Ioana oscilează între dragostea adevărată a lui Andrei, unul dintre angajați și dragostea convențională a aristocratului Bazil
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romanul cuprinde trei părți semnificative: masa, prispa, secerișul "precedat de o pregătire aproape mistică, sub puterea unei mari exaltări a plecării la câmp" (Eugen Simion). Prozatorul recurge la decuparea de situații și momente sugestive din micul univers rural: familia Moromeților, "idila" lui Birică și a Polinei, a bolii lui Boțoghină, a răzvrătirii lui Țugurlan. Având un talent al amănuntului revelator, Marin Preda evidențiază ura copiilor mai mari față de mama vitregă, lovitura împotriva familiei. Achim pleacă la București cu oile sub pretextul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un timp mitic românesc, atunci când oamenii se conduceau după legi nescrise. Fiecare povestire are un subiect diferit de al celorlalte, fiecare povestitor are modul său specific de a relata întâmplarea, fiecare povestire este o specie literară: snoavă (Iapa lui Vodă); idilă (Fântâna dintre plopi); aventură (Cealaltă Ancuță); legendă (Județ al sărmanilor); reportaj (Negustor lipscan); portret prin narațiune (Orb sărac). În Hanu Ancuței întâlnim tehnica literară povestire în povestire sau povestirea în ramă (Sergiu Pavel Dan); iar după alți exegeți "povestirea cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să se supună ritualului statornicit: "Noi, aici, de când țin eu minte, încă de pe vremea Ancuței celei de demult, am luat obicei să întemeiem sfaturi și să ne îndeletnicim cu vin din Țara-de-Jos". Fântâna dintre plopi Fântâna dintre plopi este o idilă dintre Neculai Isac, un căpitan de mazili, și țigăncușa Marga. Protagonistul avea "obrazul smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase", iar ochiul drept stătea "stâns și închis". După ce îl cinsti cu o ulcică de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a doua etapă, de proiect, acestea vor să descopere ceea ce nu sunt încă. Imaginația este cea care le dă posibilitatea să-și proiecteze la nesfârșit ipostaze dezirabile. Astfel, Emanuel era mai ales paralizat de imaginația lui precisă: vedea în gând idila lor de mult consumată, urmărea atitudini exacte de dragoste între ei, ce nu existaseră încă niciodată, avea brusc vechi amintiri de lucruri ce încă nici nu se întâmplaseră, scene vii ce-i furau pasionat atenția și înfășurau atmosfera prezentă în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
exercitat decât în Berck. Referitor la aceasta, Silvian Iosifescu, afirma că Mimarea normalului în perioadele de relativ echilibru, când operația sau pansamentele nu-i fixează pe bolnavi de gutiere se extinde la relațiile sociale, la mondenități și flirturi... Reuniunile mondene, idilele înjghebate sunt întrerupte de către un fapt care accentuează fie tragicul, fie ,,caricaturalul negru" de a se comporta ca și ,,lumea celorlalți". Bolnavii sărbătoresc carnavalul, se costumează. Enumerarea îmbină fără insistență carnavalescul cu clinicul. Un tânăr ,,cu genunchi operat și fix
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
psihologia lor în piesele ce le creează. Se impune a fi amintită concepția sa cu privire la valorificarea pe planul literaturii culte a creației populare. De la începutul carierei sale s-a declarat pentru inspirația folclorică într-o recenzie a ediției Baladelor si idilelor din 1893 când subliniază sursa populară a acestora. Semnificative în ceea ce privește inspirația folclorică sunt paginile literaturii române moderne, articolul Poeții noștri și poezia populară, articolul Rătăciri literare. El consideră că ideea inspirației folclorice era impusă la mijlocul secolului al XIX-lea de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
gineceu, menit să perpetueze memoria virtuoasei și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de o gloată de creștini întărâtați de evlaviosul dar intransigentul viitor sfânt Chiril. Eco profită de misterioasa idilă Baudolino-fecioara cu licorn, spre a așterne un fel de evanghelie filosofică a Zeului ("o voință fără scop"), încercând, cu peruasive probe stilistice, să-l definească, prin gura ypatiei, pe înțelesul receptivului Baudolino. De la acea altitudine spirituală se nasc pagini de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei vieți din trivial, dezgust și mercantilism hidos. Trăind exclusiv în lumea unui romancier ce fusese sursa de inspirație a vărului ei Robert de a-i face curte, așa cum Paolo îi smulsese un sărut Francescăi citindu-i aventurile cavalerului Lancelot. Idila cuplului dantesc, cu știutul deznodământ fatal, nu se va repeta în acel mediu al pasiunilor ghilotinate, ceea ce nu înseamnă că Marie Louise nu speră să-și întâlnească iubitul, dincolo de moarte, în lumea diafană a iubirii fără moarte, citindu-l pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
abil artizan al combinațiilor heterotextuale, reușind să păstreze dreapta cumpănă între rețeaua de citate, derutante și relatarea realistă, tradițională. Astfel cartea lui Lodge funcționează fără cusur, agreabil, neostentativ, acreditând tema gravă a ratării sau a șansei propriei vieți. Dușman al idilei și melodramei ieftine, Lodge excelează în tratamentul caustic și chiar caricatural al portretelor și fizionomiilor. Nu ezită să facă fișe psihosociale, induce umorul negru cu naturalețea dialoghistului încercat, cultivă climaxul sardonic, rictusul critic fiind o manieră firească de lucru. Nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pentru autor de a face un tur de forță comparatist și stilistic prin care poeticul se ia la întrecere cu parodicul tandru. Bravura muzicală demonstrată de îndrăgostitul Gabriel îl recomandă ca solist într-un turneu nord-american. Aflați încă în toiul idilei (în timp ce Luc și Chrystèle erau în mezalianță), Iulia și Gabriel celebrau banalitatea vieții ca pe ceva irepetabil și fermecător, ea fiind irezistibilă inclusiv prin umorul involuntar al contaminărilor lingvistice pe care le face (tricotées pentru très cotées, la bouche pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu câțiva ani. Ruptura va fi definitivă, ca și în cazul lui Luc. Alertă, fluentă, captivantă, scriitura lui Bruckner excelează prin descrierea acelor imponderabile senzații ale îndrăgostirii ce include urgențe psiho-afective și preludii de senzualitate, fie că e vorba de idila în peisaj marin sau în decor agroturistic, fie că ies la iveală chinurile și neajunsurile dragostei. Expert în portretizarea personajelor feminine, autorul stăruie cu eficiență stilistică asupra detaliilor trupești, recurgând la un vast repertoriu de metafore și comparații, aproape poetice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a veacului XX, în romanul lui Leandru descindem în veacul al XVII-lea, pe vremea când stăpânirea turcească bătea la porțile Vienei. Protagonistul, un târgoveț călător, suflet de artist și gânditor năzdrăvan, își folosește darul clarviziunii pentru a se dedica idilei inițiatice și năzdrăvanei Despina. Convins că "atingerea e totuși posibilă", i se sustrage călugărindu-se și făgăduindu-se astfel castității, inspirate lui și întrevăzute în iconografia Maicii cu Pruncul. Acest Leandru al vremurilor baroce, devenit monahul Irinej, se face pribeag
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la această răscruce, naratorul se decide să ia taurul de coarne și să afle versiunea adevărată a biografiei profesorului Petros. Intrând în rolul de investigator în directă confruntare cu subiectul interpelat, obține exclusivitatea unor detalii intime, cum ar fi singura idilă amoroasă din viața unchiului său, pe-atunci student al Universității din Berlin, cu frumoasa Isolda (care va muri sub bombele aruncate asupra orașului Dresda) sau succesul răsunător al lucrării sale de doctorat privind rezolvarea ecuațiilor diferențiale ("Metoda Papachristos") ce va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
exploatează cu rezultate dintre cele mai profitabile estetic în ultimul său volum, pădurea metalurgică. Din această perspectivă, cartea poate fi citită ca istoria aclimatizării deloc forțate, deloc fortuite, sensibile și sensibilizatoare, cu erosul conjugal; așezate într-o linie descinzând din idilele maritale ale lui Arghezi și ajungând până la (să spunem) studiile de amor conjugal ale lui Radu Vancu, ultimele poeme ale Radu Andriescu recompun liric jurnalul fericirii domestice alături de zeița Miruna (atenție, "nu o regină/ a morcovilor, ci una a cărților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]