956 matches
-
foștii locuitori ai satului "Umă" (Хума - Huma) cu populație majoritar meglenoromână, care s-au mutat acolo. Meglenoromâna s-a păstrat bine până la începutul secolului al XX-lea, din cauza modului de viață rural tradițional, a izolării satelor. Lipsea aspectul scris al idiomului, dar și școlarizarea în limba oficială a stăpânirii otomane de atunci. Aceasta făcea ca în familii și în sate să se vorbească numai meglenoromâna. Doar bărbații care umblau la oraș erau bi- sau trilingvi și introduceau elemente străine în idiom
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
idiomului, dar și școlarizarea în limba oficială a stăpânirii otomane de atunci. Aceasta făcea ca în familii și în sate să se vorbească numai meglenoromâna. Doar bărbații care umblau la oraș erau bi- sau trilingvi și introduceau elemente străine în idiom. Evenimentele istorice și fenomenele sociale ulterioare au declanșat procesul pierderii idiomului, care continuă, în condițiile în care vorbitorii sunt școlarizați, dar în altă limbă decât cea maternă. La aceasta contribuie și lipsa prestigiului limbii materne în ochii vorbitorilor, mai ales
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
atunci. Aceasta făcea ca în familii și în sate să se vorbească numai meglenoromâna. Doar bărbații care umblau la oraș erau bi- sau trilingvi și introduceau elemente străine în idiom. Evenimentele istorice și fenomenele sociale ulterioare au declanșat procesul pierderii idiomului, care continuă, în condițiile în care vorbitorii sunt școlarizați, dar în altă limbă decât cea maternă. La aceasta contribuie și lipsa prestigiului limbii materne în ochii vorbitorilor, mai ales a tinerilor, care văd posibilitatea afirmării lor numai în limba majorității
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
localitate cu populație majoritar de origine meglenoromână din România, Ansamblul folcloric meglenoromân „Altona” și Asociația „Altona”, la care participă elevi de la Școala Gimnazială „Panait Cerna”. Aceste trei entități, precum și familiile se preocupă de cultivarea moștenirii culturale meglenoromâne. În orice caz, idiomul este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". Fiecare sat meglenoromân își are graiul său, care sunt grupate
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cuvinte moștenite din latină, și se îmbogățește cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren propriu, mai ales prin derivare. Din substrat se presupune că provin cuvinte comune cu albaneza, majoritatea existând și în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "năprǫ́tcă / năprătcă" „năpârcă” și "țap", altele nu, de exemplu "daș" „miel de casă, pentru copii”. Lexicul meglenoromân moștenit din latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână. În lista Swadesh a limbii meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari" (< „a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari" (< „a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "gol", "lupată", "deal", "drag". Cele ulterioare sunt din macedoneană, unele mai vechi, folosite în tot Meglenul, precum "tšitšă" „unchi”, "matšcă" „pisică”, "trăpiri" „a răbda, a suporta”, altele mai recente, folosite numai în actuala Republică Macedonia
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
din limba greacă, care sunt mai puține decât în aromână. Unele sunt mai vechi și generale, precum "acsen / ăcsen" „străin” și "piră" „flacără”, altele mai noi, folosite numai în Grecia: "fos" „lumină”, "decheoma" „dreptate” și "revmă" „curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în general comune cu cele din macedoneană: "baftšă" „grădină”, "isap" „socoteală”, "itš" „deloc”. Cele mai multe sufixe sunt de origine latină, fiind aplicate la cuvinte comune cu celelalte idiomuri romanice de est, altele la
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
revmă" „curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în general comune cu cele din macedoneană: "baftšă" „grădină”, "isap" „socoteală”, "itš" „deloc”. Cele mai multe sufixe sunt de origine latină, fiind aplicate la cuvinte comune cu celelalte idiomuri romanice de est, altele la cuvinte comune, dar fără derivatul respectiv în română, altele la împrumuturi ale meglenoromânei (exemplele sunt date în această ordine): Sufixele nelatine sunt preluate cu cuvinte împrumutate dintr-o anumită limbă, dar cele productive sunt aplicate
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
XIX-lea Bruxelles a cunoscut o dezvoltare industrială, care a dus la sporirea numărului locuitorilor de origine valonă. În același timp, localnicii erau obligați să vorbească franceza. Astfel, în secolul al XX-lea numărul francofonilor a depășit numărul vorbitorilor de idiomuri brusselare și flamande. Datorită industriei, orașul Bruxelles s-a extins și a acaparat unele comune din jurul său. Din această cauză și datorită conviețurii între populația originară flamandă și muncitorii valoni, noua populație mixtă a comunelor dimprejurul orașului a dezvoltat o
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
publică rezultatele cercetărilor de teren folcloristul și etnologul Traian Cantemir. După al Doilea Război Mondial, cercetările diminuează, dar nu încetează. Sunt de amintit Ion Coteanu, Emil Petrovici, Petru Neiescu, August Kovačec și Antony H. Hurren, pentru lucrările lor referitoare la idiomul istroromânilor, precum și Stelian Brezeanu, pentru contribuția la istoria lor. Începând cu anii 1990, publicațiile se înmulțesc. Printre autorii mai importanți sunt de citat August Kovačec, Elena Scărlătoiu, Richard Sârbu, Vasile Frățilă, Goran Filipi, Petru Neiescu și Antonio Dianich, care au
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
din Rijeka și în alte țări. Religia istroromânilor este catolică în rit latin, dar la origine se pare că a fost ortodoxă, deoarece Ascoli afirmă că în satul Sucodru biserica fusese cândva ortodoxă înainte de a deveni catolică. După majoritatea lingviștilor, idiomul vorbit de istroromâni este un dialect al limbii române, celelalte fiind cel dacoromân, cel aromân și cel meglenoromân, după Radu Flora este un grup de graiuri dacoromâne, iar după câțiva lingviști (Petar Skok, Alexandru Graur, Ion Coteanu) este o limbă
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
sprijin din partea autorităților croate pentru conservarea acestui bun cultural comun este și va fi extrem de apreciat de către România”. În anul 2000, la Pola (Croația) s-a organizat cel de-al III-lea simpozion internațional dedicat limbilor în contact, cu tema „Idiomul istroromân ieri, astăzi, mâine”, prima manifestare de mare amploare consacrată istroromânilor. La acesta au participat lingviști, istorici, etnologi, oameni de cultură și de presă din Croația, România și Italia, precum și persoane oficiale croate și române, ceea ce a creat speranța că
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
al greacăi comune este atic. Cu alte cuvinte, greaca Koine poate fi privită ca rezultatul amestecării celor trei dialecte grecești vechi cu cel atic. Gradul de importanță al elementelor lingvistice non-atice în Koine poate varia, în funcție de regiunea lumii elenistice. Astfel, idiomurile greacăi comune, vorbite în coloniile ioniene ale Asiei Minor și în Cipru, ar fi avut caracteristici ionice mai intense decât alte idiomuri. Greaca Koine literară a epocii elenistice se aseamănă cu atica atât de mult, încât este numită deseori "limbă
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
cel atic. Gradul de importanță al elementelor lingvistice non-atice în Koine poate varia, în funcție de regiunea lumii elenistice. Astfel, idiomurile greacăi comune, vorbite în coloniile ioniene ale Asiei Minor și în Cipru, ar fi avut caracteristici ionice mai intense decât alte idiomuri. Greaca Koine literară a epocii elenistice se aseamănă cu atica atât de mult, încât este numită deseori "limbă atică comună". Primii erudiți care au studiat greaca comună, atât în timpurile alexandriene, cât și în cele contemporane, au fost clasiciști al
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
greacăi atice pure, sau chiar unele glosare greco-latine din perioada romană, care au mai supraviețuit, e.g: În fine, o foarte importantă sursă de informații în legătură cu greaca comună este limba greacă modernă cu toate dialectele ei și cu forma și idiomurile ei comune, care au conservat majoritatea detaliilor orale lingvistice ale limbii antice, pe care le-a pierdut tradiția scrisă. De exemplu, dialectele pontic și capadocian au conservat pronunția veche a lui etc), în timp ce dialectul tsakonic a păstrat α în loc de η
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
lingvistice ale limbii antice, pe care le-a pierdut tradiția scrisă. De exemplu, dialectele pontic și capadocian au conservat pronunția veche a lui etc), în timp ce dialectul tsakonic a păstrat α în loc de η ( etc) și celelalte caracteristici locale ale dialectului laconic. Idiomurile părților sudice ale regiunilor în care se vorbea greaca (Dodecanes, Cipru etc), păstrează pronunția consoanelor duble (), în timp ce alții pronunță υ ca ου sau păstrează vechile forme duble ( etc). Fenomenele lingvistice ca cele de mai sus implică faptul că aceste caracteristici
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
trebuit să folosească poezia lor ebraică, în timp ce el dorea să-și scrie propria poezie. Torrey sublinia că Apocalipsa a fost scrisă la origini în aramaică. Tocmai de aceea traducerile grecești care ni s-au transmis au fost scrise într-un idiom atât de ciudat. Era vorba de o traducere literală care trebuia să respecte avertismentul din și anume că nu era permisă sub nicio formă coruperea textului. Conform lui Torrey, povestea spune că „A Patra Evanghelie a fost adusă la Efes
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
reprezentați de Forumul Democrat al Germanilor din România. Interesant de știut că vacile din rasa Brună de Maramureș provin din vacile brune aduse în 1881 de țipțeri, care au fost încrucișate cu Mocănițe și Sure de Stepă. Dialectul țipțer este idiomul vorbit de coloniștii germani care au populat teritoriile din zona Zips, respectiv și alte zone miniere din nordul regatului istoric ungar începând din secolul al XIII-lea și până în secolul al XIV-lea, ajungând ulterior (în secolul al XVII-lea
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
Marcello al Corso" (1682-63). Abordarea solemnă a lui Fontana, deși lipsită de inventivitatea uimitoare a predecesorilor din Roma, a exercitat o influență substanțială asupra arhitecturii baroce și prin însemnările prolifice și prin arhitecții pe care îi îndrumase care au răspândit idiomurile Baroce în Europa secolului al XVIII-lea. În acest secol capitala europeană a arhitecturii s-a mutat de la Roma la Paris. Stilul Rococo, care a înflorit în Roma după anii 1720, a fost influențat profund de ideiile lui Borromini. Cei
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
fi numai estimat, deoarece nu au niciun fel de statut oficial și nu sunt recenzați ca meglenoromâni. În orice caz, în urma unui proces de asimilare continuu, sunt deja foarte puțini, în total circa 8.800. Numărul celor care mai vorbesc idiomul meglenoromân este estimat numai pentru Grecia și Republica Macedonia, la 2.800 de persoane. i au fost și sunt cercetați de relativ puțini cercetători. Începutul cercetărilor care se referă la ei poate fi situat pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
sate din Meglen locuite de bulgari și de vlahi. Mai târziu, diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn, într-o relatare de călătorie din 1867, constată că este vorba de un grup etnic diferit de aromâni, dat fiind că idiomul lor nu este același cu al acestora din urmă. În continuare de meglenoromâni se ocupă mai ales lingviști, începând cu germanul Gustav Weigand. În urma unei călătorii în care trece și prin Meglen, el face o descriere etnografică a regiunii, pentru
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
acestora din urmă. În continuare de meglenoromâni se ocupă mai ales lingviști, începând cu germanul Gustav Weigand. În urma unei călătorii în care trece și prin Meglen, el face o descriere etnografică a regiunii, pentru prima oară o descriere lingvistică a idiomului meglenoromânilor, căruia îi dă denumirea „"Meglen"”, și publică pentru prima oară texte culese de la informatori locali. În secolul al XX-lea, mai mult cercetători români sunt cei care publică lucrări în domeniu. Cel mai însemnat este Theodor Capidan care publică
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
în ei urmașii fondatorilor Țaratului Vlaho-Bulgar așezați în Meglen. Istoricul ceh Konstantin Josef Jireček, care s-a ocupat de istoria slavilor, considera că sunt urmașii amestecului dintre români și pecenegi, opinie acceptată ulterior și de Weigand. Pe baza asemănărilor dintre idiomul meglenoromânilor cu cel al dacoromânilor, Ovid Densusianu considera că primii erau dacoromâni care au migrat la sud de Dunăre și s-au așezat printre aromâni. Nicolae Iorga era de părere că strămoșii lor au fost români sud-dunăreni luați prizonieri de
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
și s-au așezat printre aromâni. Nicolae Iorga era de părere că strămoșii lor au fost români sud-dunăreni luați prizonieri de împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul, care i-ar fi așezat în munții Rodopi. Fiind de acord că idiomul meglenoromân prezintă asemănări mai mari decât cel aromân cu idiomul dacoromân, dar insuficiente pentru a concluziona că meglenoromânii sunt la origine dacoromâni, Capidan susținea ideea că meglenoromânii au format un bloc comun cu aromânii în munții Balcani, apoi s-au
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]