1,748 matches
-
Tot ce trebuia să facă era să zică „La revedere“ și jocul era rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
beau cu tine, O’Toole, trebuie să-ți vorbesc. E ridicol! strigă O’Toole. PDoar, o să vorbim în timp ce bem. — între patru ochi, zise Virgil. Flann O’Toole își luă un aer de seriozitate prefăcută. îl tratează pe Virgil ca pe idiotul satului, se gândi Vultur-în-Zbor și se întrebă de ce acesta era rolul atribuit aici lui Virgil. Poate că, își dădu el cu presupusul, rolul ăsta nu-i fusese repartizat chiar la întâmplare. — Hmm, oftă O’Toole. E ceva serios, nu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu interes Puștiul De-Două-Ori. — Nu te băga, spuse O’Toole. Nevasta mea-i nevasta mea și n-o să permit nimănui să o insulte, pentru că, indirect, mă insultă și pe mine. E timpul ca domnul Jones să învețe bunele maniere. Nici măcar idioții nu-s scutiți de asta. Mâinile sale îi dădură drumul lui Virgil, care se clătină, se dădu un pas în spate și trase disperat aer în piept. Vultur-în-Zbor văzu dreapta lucioasă a cârciumarului încleștându-se și începându-și călătoria. Descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
creștere și dezvoltare fizică. Astfel încât, după atâtea secole, eu mai sunt încă însărcinată. încă. Poți să înțelegi cum mă simt, Vultur-în-Zbor? Ce înseamnă să porți în pântec o a doua viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-a găsit alinarea în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimicitor de periculos, spuse cu tristețe Virgil Jones. Virgil Jones își examină bătăturile, mișcându-și degetele de la picioare. Vultur-în-Zbor stătea în tăcere și urmărea păianjenul. în cele din urmă Virgil vorbi din nou. — Aici oamenii mă tratează ca pe-un idiot, spuse el, pentru că am trecut printr-o fază în care așa mă și purtam. Imediat după... neînțelegerea mea cu... Dimensiunile Interioare. Și cu Liv. Am alergat odată prin oraș cu mădularul atârnându-mi pe-afară. Mi-am vopsit nasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în schimb câte o cană cu ceai pentru mine și Joe. A urmat o bârfă pe cinste despre domnul Muldoon, alunecând subtil către generalități răutăcioase despre așa-zișii artiști cu pretenții (Joe a folosit aici un cuvânt mult mai spiritual). Idiotul ăsta a avut noroc că am fost eu aici, și nu Bill, a spus Joe. Să țipe în felul ăsta la tine. Bill l-ar fi dat afară de urechi pentru așa un limbaj. Bill ținea mult la tine. Afecțiunea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
totuși, era la computerul lui, în cămașă, bătând la tastatură fără chef. De cum m-a văzut, s-a întors spre mine cu scaunul. —Sam, ce mai faci? Îndreptându-se de spate, s-a ridicat și m-a pupat. — Credeam că idiotul de la poartă a greșit numele. Ce am făcut să merit o asemenea vizită? M-am așezat la biroul de lângă el, acum neocupat. Proprietarul avea acel gen de scaun ergonomic în care pe jumătate stai, pe jumătate îngenunchezi. M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fustă scurtă și perle, nu-i așa? — Astfel făcând întreaga poveste la fel de plauzibilă ca și cum ar fi spus că a fost atacat de Lady Di. Cred că era atât de nervos pe mine încât nu și-a dat seama cât de idiot îl făcea să pară faptul că fusese bătut de o fată într-un costum de in și cu tocuri. —Păi, tocmai. Părerea mea este că de aceea agenții imobiliari au insistat să facă plângere; voiau ca el să fie verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine În ultimul timp. — Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei În nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe-tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge Îi zîmbi. Julián se gîndi că zîmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine. — Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară În urmă biblioteca și se Îndreptară spre intrarea principală, mergînd Înspre grădini. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
timpul Într-un bol Orrefors, pe birou. —Dintre toți oamenii din țara asta, bine pregătiți pentru a discuta politică, care ar putea să analizeze sau să formuleze o opinie inteligentă asupra modului În care presa a influențat sau nu alegerile, idioții ăștia s-au apucat să-i ia interviu tocmai unuia de la New York Times? Locul ăla e mai Însângerat ca o friptură crudă, iar eu trebuie să stau aici și să ascult părerile lor pe tema asta? Păi, nu chiar, unchiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-ar fi adresat Într-un fel sau altul, dar el se mulțumi să rânjească și-și Îndreptă din nou atenția spre mapa care părea o cutie de chibrituri În mâinile sale mari. Păcat că era așa frumușel, dar toți idioții sunt frumoși. Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit să mă abțin să nu remarc. Încercam să nu frecventez locurile cu paznici și cordoane de catifea, dacă nu era absolut necesar. Moștenisem măcar un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ajutându-se cu gesturi și la un moment dat pupându-și degetele de parcă simplul gând la ce comandase era prea delicios ca să se abțină. Elisa și Skye Îl priveau cu adorație. Trecu la engleza lui cu accent fals, pentru noi, idioții monogloți. Am comandat trei sticle de Chianti pentru Început, dacă vi se pare potrivit. Până atunci, vreți apă minerală sau plată? Elisa se Întoarse spre mine și anunță: —Davide e din Sicilia. —A, da? Ce interesant, am spus eu. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa, În timp ce Davide saluta pe toată lumea pe o rază de șase metri. —Pe cine? Pe ratatul de la ușă. Pe cine? Pe idiotul care păzește ușa, spuse ea, suflând o cantitate de fum ce părea că-i depășește capacitatea plămânilor. — Mi s-a părut că-ți place de el, am spus, amintindu-mi cât de călduros Îl Îmbrățișase. Ce puteam să fac? Face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mi spuneam pe litere numele de familie, patru bărbați În costume comode, gen anii șaptezeci și o fată costumată În ceva ce semăna prea tare cu o uniformă de școlăriță Îmi ieșiră drept În față. —Romero, scumpule, dă cordonul ăla idiot la o parte, ca să nu mai stăm În frig, ordonă fata, atingând delicat cu mâna obrazul paznicului. Sigur, Sofia, intrați, gânguri el respectuos și am realizat că școlărița era Sofia Coppola. Cei din anturaj o urmară și-și prezentară omagiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mac plat, de cincizeci de centimetri, către grup, ca să ne bucurăm cu toții de fotografiile cu Philip și cu mine. Viața mea personală și cea profesională nu numai că ajunseseră să se intersecteze, dar deveniseră complet dependente una de alta. Orice idiot vedea că legătura mea cu Philip Îmi asigurase acceptarea În grup cu o promptitudine care-mi dădea dureri de cap. —Ei, chestia e că „cuplu“ e un cuvânt tare, am spus stângace. De ce nu Înțelege nimeni? Ei bine, orice ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scop. Asta până într-o zi, când n-am mai putut răbda și i-am raportat domnului locotenent Coasă. În ziua aceea, domnul locotenent m-a trimis pe mine, ca de obicei. Pe când „majurul” striga la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă a intrat domnul locotenent. „Eu am semnat, plutonier!” Când l-a văzut - cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu moartea, l-au târât până la Lagoon și l-au călcat cu o rablă. Chestie pasională, tipică pentru ei. Diaz i-o trăgea unei surori a cuiva, vărul altcuiva. Știi cum se cuplează și procreează mâncătorii ăștia de taco. Mongoloizi idioți, până la unul”. Mal oftă. „O mare eroare, locotenente. A fost chiar înainte de revolta costumelor zoot, când toată lumea era pornită pe mexicani. Dar un guvernator republican i-a grațiat pe copiii ăia, nu comuniștii”. Smith se uită la Loew. „Prietenul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De acolo își cumpără Mickey coșurile cu cadouri pentru judecătorii vânduți, așa c-o să facă tot posibilul ca unul din judecătorii ăia să se-ocupe de cazu’ tău. Părerea mea e că ești prea fraier ca să mai trăiești. Numai un idiot sparge o prăvălie de pe teritoriul lui Cohen. Ai de gând să stârnești un război? Crezi că Jack vrea ca Mickey să se ia de el pentru o spargere de trei lulele? Dudley îl înghionti pe Mal. Flăcăul e foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
circumstanțiale solide: Un certificat de la Școala de Geniu a Armatei Statelor Unite, emis în Camp Polk, Louisiana, în care se atesta faptul că numitul caporal Eugene Niles absolvise cu succes cursurile de mânuire a explozivelor în decembrie 1931 - ceea ce confirma că idiotul ăsta plasase bomba sub casa lui Mickey. Scrisori de la fosta soție a lui Niles, care îl acuzau că se cuplase cu prostituatele Brendei Allen. Citise stenogramele de la proces și înțelesese că soțul ei se destrăbălase în subsolurile criminale ale secției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e altfel decât e aici“. Strada este goală, dar Bobby nu prea pare în largul lui. Se simte duhoare de cărbune și se împiedică un pantof rămas în mijlocul străzii când ies de la Goa House. Acum, când mai toate rupiile acestui idiot beat se află în buzunarul său, Bobby vrea să scape de el. Imediat ce vor ajunge lângă hotelurile mari, se va debarasa de el. Dar n-a fost așa. Bridgeman se întreabă dacă munții de la Blighty sunt la fel ca munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter. Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă acuză c-am furat o hârtie de cinci lire din portmoneul lui Waller, murmură Gertler. — Noi nu te acuzăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la urechea mea și îmi șoptește: Mă tem că eunucul-șef Shim nu va face nimic în legătură cu asta. — De ce? — Regula este ca soțiile împăratului să fie slujite în acest fel. — Indiferent cine a inventat regula asta e cu siguranță un idiot. — Vai, nu, doamnă, să nu mai spuneți așa ceva! An-te-hai e șocat. Majestatea Sa Marea Împărăteasă e cea care a inventat regulile. Mi-o închipui pe Marea Împărăteasă șezând pe vasul ei de toaletă, asistată de servitoarele care umplu camera. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]