1,026 matches
-
teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un strigăt nebun mă despletesc să pot muri o singură dată în brațele durute de timp. Și ca un strigăt nebun mă domini în simpla formulă a iederii. 9 oct. 2008 RAZELE DE DRAGOSTE FLĂMÂNDE d-lui actor Ovidiu Cuncea De ce atâta liniște-n ochii de vis și simt umilință prin zile? De ce e atât de vânt pe universul prelins în dorința de mâine și-n cerul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta de cer, În care zaci cu sufletul de glastră. Din februarie un imens vulcan Ce te-a răpit și nstrăinat de-o lume, Rătăcitoare chipuri de smarald, Oglinzi de iederă și spume, O ploaie-n veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O viață tristă și haină, Pe un han de vise efemere. Un cer de stele îmi veghează în tăceri Mai plânge-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ar fi mers acum un pahar de la Bachus. — Zeul vinului și al veseliei la romani. La greci se numea Dionysos, afirmă Teofana. — Da! Era un tânăr frumos, așa ca mine, glumește Alexandru în râsetele tuturor. Purta un toiag înfășurat cu iederă sau cu viță de vie. Mi-a dat tata o sticlă cu vin roșu și n-am luat-o. Ce bine era dacă o luam, avem un vin foarte bun. Teofana scoate o cutie cu prăjituri și-l servește pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de rudenie aveam. Era un fel de verișoară a mamei, cu vreo douăzeci de ani mai mare ca ea, însă. Noi locuiam la bloc, Lea într o casă veche, în etern picaj. O dărăpănătură pe dinafară, dar una fabuloasă. Cu iederă încolăcită pe la toate caturile ferestrelor și un colț de grădină care mi-a infestat copilăria. Lea creștea plante exotice. Le aclimatiza. Găsea câte-o pagină, într-un album, cu un colț de grădină care-i plăcea, o rupea și recrea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De mâncare se atingea arareori și fără poftă, piețele colorate ale Parisului nu mai repre zentau o fascinație, ci o priveliște mo no cromă, deja înghesuită într-un trecut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
arab de secol VIII (sau IX?) de la Archivo de Indias. Despre cum făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie arabă alunecoasă ca o iederă otrăvitoare o hartă, ceva, niște apeducte, niște ca verne care, odată dezgropate, se dovediseră a fi un soi de Atlantidă urbană, un alt oraș, o Sevillie de sub Sevilla. Enormă. Perfect conservată, cu tunele îmbrăcate în mozaic și urme de palate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o cameră uscată, undeva, la căldură, printre foșnetele liniști toare și indiferente ale oamenilor și ale lucrurilor care, ei și ele, vor gândi și vor respira pentru mine. Prin apropiere, pe malul stâng al mlaștinii, se afla casa acoperită de iederă a domnului Sima; pe el îl cunoșteam oarecum, un fel de pensionar, îl interesau virtuțile plantelor medicinale, îl întâlneam uneori pe câmp, culegea flori albastre, ne și salutam, de aceea am bătut la poarta lui - vedeam cum stropii sar din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor mele, pe malul mlaștinii, spre casa acoperită cu iederă acum ruginie a domnului Sima. * La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se află un ciudat animal, un soi de tigru, pasăre, capră și elefant, capturat în jungla din Borneo. Animalul are
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-a turnat prin ’41 var peste ei. Ioan a vândut casa veche, cu zidurile ei de jumătate de metru, puteai să te-ntinzi pe pervaz cât era de lat, cu intrarea cu scări înalte pe care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
făcut. Luase o hotărâre irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana luminozitatea unei prințese. Grădina se scufundă în culori, cântec și mișcare. Toamna își lăsase urmele peste tot. Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine cromatică, îi dădea o senzație de superioritate. De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nici elefanții, în timp ce mergea ținând sub braț micuța geantă Gerson în care erau banii. L-am lăsat să ia un avans considerabil și după aceea l-am urmat. În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
secolul al XVI-lea, cu motive florale și zoomorfe. Relieful plat al mobilierului din timpul lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș de concepție geometrică este înlocuit în acest secol cu sculptură mai accentuată caracterizată prin vreji cu frunză de iederă și fructe de rodii șerpuind în jurul păsărilor. Și vița de vie apare în sculptura bisericească de pe catapetesme și icoanele împărătești, ca element decorativ. Frunzele și mlădițele împodobesc marginile icoanelor și ale bolților bisericilor, cât și icoana în sine, închipuindu-L
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
n-ai cum să eludezi data construcției, care este 1965, nu 1665. E o casă cu patru dormitoare, confortabilă, în stil faux-Victorian, din cărămizi roșii. Totuși, asta n-a împiedicat-o pe mama să investească în trandafiri cățărători, glicină și iederă, plantate și îngrijite ca să crească din abundență în jurul ușii și a ferestrelor într-un efort menit să o înfrumusețeze și s-o facă să arate mai autentică decât este în realitate. Când am ajuns acasă, nu era nimeni acolo. P.C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul Fuenterrabía - oleografie pe coperta Spaniei - cu ruinele acoperite de iederă ale castelului împăratului Carlos I, fiul Nebunei Castiliei și a Frumosului Burgundiei, primul Habsburg al Spaniei, odată cu care a intrat la noi - e vorba de Contrareformă - tragedia în care încă trăim. Bietul prinț Don Juan, ex-viitorul Don Juan al III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic s-ar duce să contemple cascada pe care o formează râul Nive și să audă cum apele acelea, care nicio clipă nu sunt aceleași, alcătuiesc un fel de zid. Și un zid care este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în stânga mea, de un fel de grădină împrejmuită cu gard de piatră. E o grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și, în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o pară crescând într-un copac. Mă plimb printre arborii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? Nemurire, se va zice. Este drept că vieața-ntreagă, Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. De-oiu muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gura-n gură și l-or duce mai departe PROG STOP {EminescuOpI 134} De a pururi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]