930 matches
-
putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători în vorbele pașei însă acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii, sunt măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei, este adus în fața lui Ahmed - Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri. Transformarea Timișoarei în capitală de vilayet otoman, sub
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
asupra orașului. Preluând Constantinopolul, Mehmed avea să dețină cheia rutelor comerciale dintre est și vest, Constantinopolul importând mirodenii din India. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, avea 10.000 de soldați, Mehmed avea 150 000 de soldați și ieniceri cu care a transportat pe uscat 70 de corăbii, ocolind fortificațiile dinspre mare ale Constantinopolului, pentru a ataca prin surprindere. Apărați de ziduri solide lungi de 4 kilometri cu înălțime de 100 de metri, bizantinii au rezistat 54 de zile
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
timp de patruzeci zile, capitulând și ocupată de otomani pe 1 iunie 1455. Evenimentul a fost descris de Konstantin Mihailović (română: Konstantin Mihailovici) din Ostrovica aproape de Novo Brdo, fiind prins de otomani alături de alți 300 de băieți pentru a deveni ieniceri. Toți oficialii sârbi de grad înalt au fost executați cu căderea cetății, băieții tineri au fost capturați pentru a servi Imperiul Otoman, și aproape 700 de fete și tinere au fost luat de soții pentru comandanții otomani . Novo Brdo și
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunțare, ieșite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri sintactice învechite: 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
în favoarea șahului Abbas cel Mare. Osman ÎI a domnit că sultan din 1618 până în 1622,dovedindu-se un tanar sultan sever și pasionat de tirul cu arcul.Rebeliunile din Anatolia și Kurdistan erau semne clare ale dezbinării interne ale imperiului.Ienicerii deveniseră un puternic stat în interiorul statului,dar în 1622,după ce l-au asasinat pe sultanul Osman al II-lea,care încercase să le limiteze puterea,fratele acestuia,Murad al IV-lea, a înfrânt dominația lor prin pedepse aplicate cu cruzime
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
-lea din Palatul Topkapî din Istanbul.Laleaua a fost un motiv principal și în poezie sau pictură. În urmă eșecurilor militare,în 1730 s-a încheiat perioadă lalelei și s-a ajuns la detronarea lui Ahmed III și reinstaurearea domniei ienicerilor,care au recâștigat nordul Șerbiei și Oltenia între 1736 și 1739.Odată cu semnarea pactului militar cu Austria,din 1741,principatul inamic devine Rusia,cu ambițiile ei expansioniste.Alianta otomanilor cu Prusia în 1761 a continuat până în Primul Război Mondial.In
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ori femei rapițe din campaniile militare. Haremul era un proces de instruire a femeilor. Ascensiunea pe treptele mai înalte ale ierarhiei din cadrul haremului se făcea pe baza meritelor fizice și intelectuale, ca și băieții care erau instruiți pentru a deveni ieniceri. Femeile novice erau Acemi,iar când avansau, deveneau însoțitoare și în final, ajungeau Usta-maestre. Puteau astfel să capteze atenția sultanului. Sultanul își alegea iubite pasagere din rândul femeilor Usta, ori deveneau kass odalik-concubine. Concubină cea mai înaltă în rang era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
divanului, cu funcții administrative, dar îngrădite. Nu avea autoritate în harem. Nu lua decizii în privința vieții private a sultanului. Nu lua măsuri financiare dacă nu se consultă cu defterdarul (funcționar care lucra în domeniul finanțelor) și nu putea să comande ienicerii. În cadrul divanului, Marele Muftiu avea doar rol de invitat, insă avea același rang că cel al Marelui Vizir. Divanul îl invită pe acesta pentru a-și prezenta ideile privind problemele juridico-religioase. Din divan mai făceau parte 2-3 viziri ai cupolei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
prin sistemul " devsirme" (tributul în sânge), instruiți să lupte, iar 30-40 dintre acestia făceau parte din garda sultanului. Sultanul își putea alege câțiva din anturajul său pentru a deveni Marele Vizir. Băieții erau evaluați și instruiți, iar cei mai buni ieniceri formau cavaleria personală a sultanului. Armata otomană era compusă din timarioți și armata permanentă. Berat-i humayun (diplomă imperiala) era utilizată pentru a investi o persoană într-o funcție. Domnii Țărilor Române care primeau astfel de diplomă erau priviți că
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de legi speciale. De asemenea acest privilegiu nu era transmisibil. Structura armatei în perioada clasică era alcătuită din armată de uscat, compusă din cavalerie ( spahii timarioți din provinci, spahii de Poartă, akîngii - trupe de prădători sau trupe de graniță), infanterie ( ienicerii, gebegii, tunarii și căruțașii tunurilor) și artilerie. În domeniul naval, se utilizau galere otomane. Cavaleria: Infanteria Ienicerii făceau parte din trupele de Poartă, alături de tunari și cavaleria spahiilor de Poartă. Aceștia au apărut sub Murad I, fiind prizonieri de război
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
din armată de uscat, compusă din cavalerie ( spahii timarioți din provinci, spahii de Poartă, akîngii - trupe de prădători sau trupe de graniță), infanterie ( ienicerii, gebegii, tunarii și căruțașii tunurilor) și artilerie. În domeniul naval, se utilizau galere otomane. Cavaleria: Infanteria Ienicerii făceau parte din trupele de Poartă, alături de tunari și cavaleria spahiilor de Poartă. Aceștia au apărut sub Murad I, fiind prizonieri de război (proveneau din mediu nemusulman). Așîkpașazade este printre primii cronicari care relatează înființarea ienicerimii. Toți ienicerii făceau parte
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Cavaleria: Infanteria Ienicerii făceau parte din trupele de Poartă, alături de tunari și cavaleria spahiilor de Poartă. Aceștia au apărut sub Murad I, fiind prizonieri de război (proveneau din mediu nemusulman). Așîkpașazade este printre primii cronicari care relatează înființarea ienicerimii. Toți ienicerii făceau parte dintr-un ordin sufit, Bektași. Aceștia erau organizați din mai multe corpuri, iar conducătorul suprem al lor era Aga. Dotarea ienicerilor era variată: săbii, buzdugane, arcuri, arme de foc. Funcțiile ienicerilor erau zdrobirea trupelor ianimice, rezistentă la atac
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
prizonieri de război (proveneau din mediu nemusulman). Așîkpașazade este printre primii cronicari care relatează înființarea ienicerimii. Toți ienicerii făceau parte dintr-un ordin sufit, Bektași. Aceștia erau organizați din mai multe corpuri, iar conducătorul suprem al lor era Aga. Dotarea ienicerilor era variată: săbii, buzdugane, arcuri, arme de foc. Funcțiile ienicerilor erau zdrobirea trupelor ianimice, rezistentă la atac inamic prin disciplină de fier și prin echipament potrivit, păzirea fortărețelor. În urma acțiunilor, aceștia erau avansați pe linie administrativă ( până la funcția de mare
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
primii cronicari care relatează înființarea ienicerimii. Toți ienicerii făceau parte dintr-un ordin sufit, Bektași. Aceștia erau organizați din mai multe corpuri, iar conducătorul suprem al lor era Aga. Dotarea ienicerilor era variată: săbii, buzdugane, arcuri, arme de foc. Funcțiile ienicerilor erau zdrobirea trupelor ianimice, rezistentă la atac inamic prin disciplină de fier și prin echipament potrivit, păzirea fortărețelor. În urma acțiunilor, aceștia erau avansați pe linie administrativă ( până la funcția de mare vizir) sau li se acordă un timar. Otomanii nu cunoșteau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în alegerea sultanului. În sec XV-XVI, ienicerii și ulemalele aveau un rol decisiv în cadrul acestui proces, iar din sec. XVII, palatul imperial avea rolul fundamental. Fraticidul a fost legiferat de Mehmed ÎI în Kanunname-i Al-i Osman. Nu s-a aplicat în mod constant, însă se aplică
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pe tronul Țărilor Române. Puteau fi schimbați după ce intrau într-o alianța antiotomană sau dacă dădeau semne de nesupunere față de sultan. Mulți pretendenți sau dregători turci își cumpărau tronul domnesc pe sume mari de bani.Domnitorii aveau gărzi personale de ieniceri, iar teritoriile române au fost desprinse și administrate direct de turci, ca regiunea Brăilei sau Tighinei, sau de tătari în sudul Basarabiei. Turcii au impus monopolul în achiziționarea de produse. După domnia lui Vlad Țepeș și a lui Radu cel
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Omadele au drepturi și datorii specifice. Sunt scutite de anumite dări și obligații precum corvoadele în „timaruri”, moșiile demnitarilor turci, sau de „tributul sângelui” "derșürmek"/παιδομάζωμα (obligația pentru familiile creștine de a da armatei otomane un băiat pentru a deveni ienicer). Omadele au dreptul de pășunat, de morărit și de negociat cu principatele române și cu Imperiul Austriac, beneficiază de un grad de autonomie politică locală, iar organizarea militară a vlahilor din Tesalia este menținută. În schimb, ca și musulmanii și
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
timp sau ajung să îi iubească pe răpitori și să se identifice cu ei. Sindromul poate fi explicat din punctul de vedere al evoluționismului. În istorie au existat și există multe practici care au implicat răpirea femeilor sau copiilor (vezi ienicerii turci care proveneau din copiii răpiți sau practica răpirii femeilor pentru a deveni soțiile răpitorilor). Femeile răpite care nu acceptau noul statut, care încercau să fugă sau nu cooperau erau omorâte, încarcerate sau pedepsite drastic. Pe de altă parte, femeile
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au hotărât să aștepte sfârșitul luptelor
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
un rezultat neconcludent, iar tratatul de pace de la Hotin a reflectat această situație. Rzeczpospolita a reușit să obțină recunoașterea graniței pe Nistru, iar turcilor li s-a recunoscut influența asupra Moldovei. Osman al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
graniței pe Nistru, iar turcilor li s-a recunoscut influența asupra Moldovei. Osman al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a fost detronat și ucis pe 20 mai.
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a fost detronat și ucis pe 20 mai.
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
calități de comandant, și, la început, în pofida unei superiorități îndoite în forțe, turcii au suferit mari pierderi. Soarta bătăliei a fost hotărâtă de nesăbuința cavalerilor francezi, care nu învățaseră nimic nici chiar după Crecy și Poitiers. Risipind voinicește șirurile de ieniceri, aceștia, în ciuda apelurilor disperate ale lui Sigismund, care încerca să-i facă să se întoarcă, s-au avântat înainte, socotind bătălia câștigată, au descălecat și s-au pomenit față în față cu cavaleria odihnită a dușmanului, în număr de 15
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
dovedit vitejia în luptă în timpul asaltului Issaccei. Zece dintre cazacii care au participat la această luptă au fost decorați cu „Crucea Sfântului Gheorghe”. Cazacii care au refuzat să-l urmeze pe Gladki au avut o soartă tragică. Sultanul a cerut ienicerilor să distrugă Siciul și să masacreze populația. Chiar și cazacii care erau mobilizați la Silistra au fost dezarmați și trimiși la muncă în regiuni izolate ale Turciei. După terminarea războiului, Imperiul Rus a obținut controlul aspra unor întinse teritorii din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
păgâne (Cruciadele Nordice pentru catolicizarea statelor păgâne baltice) sau pentru stoparea expansiunii otomane (Cruciadele Târzii) . În anul 1453 Constantinopolul, centrul ortodoxismului și capitala Imperiului Bizantin, a fost cucerit de către sultanul otoman Mahomed al II-lea și de armata sa de ieniceri musulmani, punând capăt culturii bizantine. Astfel, Biserica Greacă ajunge într-un declin, retrăgându-se în teritoriile actuale ale Greciei, iar Patriarhia Constantinopolului rămânând fără nicio influență și putere. Ulterior, Constantinopolul este redenumit Istanbul, iar , fie convertite în moscheei, cum este
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]