1,031 matches
-
spunând sau auzind ceva nou” (Fapte 17, 21), părintele Sofronie s-a făcut asemănător apostolului Pavel, coborând cu zel și smerenie în areopagul filozofilor și al cărturarilor. Astfel, el n-a plecat mai departe fără ucenici. Unul dintre aceștia este ieromonahul Zaharia Zaharou, duhovnic foarte căutat al mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul și autor al unei excepționale teze de doctorat despre teologia arhimandritului Sofronie, susținută cu succes la Universitatea din Tesalonic (sub îndrumarea profesorului G. Mantzaridis). Traducerea în românește a lucrării părintelui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în românește a lucrării părintelui Zaharia ne oferă prilejul de a zăbovi asupra temelor centrale care alcătuiesc arhitectura viziunii teologice a arhimandritului Sofronie - recunoscut deja în numeroase medii bisericești ca un părinte sfânt, păstrător și înnoitor al predaniei apostolice. Studiul ieromonahului Zaharia Zaharou, intitulat Hristos, calea vieții noastre, este o reușită sinteză a întregii teologii dogmatice și ascetice pe care starețul Sofronie (cum îl denumește autorul, în sensul duhovnicesc al grecescului geron) ne-a lăsat-o moștenire. Deși redactată ca teză
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Zizioulas, arhimandritul Sofronie nu opune într-un stil existențialist „natura umană” vs „persoana”. Pentru Sofronie Saharov, natura umană restaurată prin har nu mai trăiește sub dictatura necesității, ci a pășit deja în sfera eshatologică a libertății. În excelentul rezumat al ieromonahului Zaharia aflăm că principiul ipostatic este „darul lui Dumnezeu către făptura rațională prin care aceasta își înstăpânește firea”2, ajungând astfel la „libera determinare de sine (eleutheros autoprosdiorismos)”. Primirea acestui dar poate fi verificată: atunci când atinge pragul de jos al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deceniu de la mutarea sa către cele veșnice, părintele Sofronie ne vorbește prin gura inspirată a unui discipol înzestrat nu doar „cu cuvânt, ci și întru putere” (I Tesaloniceni 1, 5). Datorită limpezimii exprimării și a relativei autonomii a capitolelor cărții ieromonahului Zaharia, aceasta va atrage, cu siguranță, interesul cititorilor deja captivați de frumusețea învățăturilor cuviosului Siluan și de aerul rarefiat al teologiei monastice transmise de către starețul Sofronie noilor generații de creștini. Chemarea la adâncirea personală în taina smereniei universale reprezintă mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la Muntele Athos), opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului” grec din Veneția, Panos Pepanós, venit din Țara Românească, originar, ca și Matei al Mirelor, din Epir. Ediția, scoasă de ieromonahul Neofit, în tipografia lui Ioan Antonie Iulian, cuprinde opera poetică a lui Matei al Mirelor (Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia, începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod), urmată de poemul lui S. În cele nouă ediții următoare, din 1642 până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
și biserici. Reface curtea domnească și cetatea Târgoviștei. Vasile Lupu, la îndemnul mitropolitului Varlaam, pune bazele unei academii la Iași și, tot el, se adresează mitropolitului Petru Movilă al Kievului, rugându-l să-i trimită dascăli învățați, între ei pe ieromonahul Sofronie Pociațki, fost rector al Academiei din Kiev, cel care la Iași va fi profesor de literatură latină și egumen la Trei Ierarhi. Este perioada în care în Moldova se studiază limbile greacă, slavonă, latină; de asemenea, teologia, filosofia, retorica
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Plantus, Ioan Sylvia Păcurari, Liliana Najeran, Cella Delavrancea, Lidia Stăniloae, Vasile Voinițchi, Olguța Caia, Ioasaf Popa. Alte domenii decât cele literare sunt ilustrate de Antonie Plămădeală, Anna Hilton, Monica Cheryl Trepanier, Paulin Popescu, Sofian Boghiu, arhiepiscopul Adrian Hrițcu, Boris Pușcașu, ieromonahul Petroniu Tănase Emilian, Al. Tonceanu, Al. Stănciulescu-Bârda, Ovidiu Corneliu Almășan, Irineu Pop, Dumitru Popa. G. și a. este una dintre cele mai importante reviste cu caracter literar-artistic ale exilului, oferind cercetătorului un bogat material, din perspectiva căruia să poată fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
discursurilor etice, Discursul 10 despre Ziua Domnului și înțelesul mistic al Judecății lui Dumnezeu, în vol. Discursuri teologice și etice. Scrieri I, Ediția a II-a revăzută, studiu introductiv și traducere: diac. Ioan I. Ică Jr. și un studiu de Ieromonah Alexander Golitzin, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 323. footnote>. Lumina dumnezeiască este o lumină tri-ipostatică: lumină întreită în Una și Una în Trei; căci amândouă (și Unimea și Treimea) sunt o unică Lumină: Tată, Fiu și Duh, netăiată în Trei
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
unul dintre acele faimoase „cupluri mixte”, el italian tomnatic, cu gel în exces pe restul de podoabă capilară, îmbrăcat însă cu o anumită eleganță, să-i zicem „mediteraneeană” ; ea româncă în căutarea unei vieți mai ușoare, nu neapărat mai bune. Ieromonahul observă și el cuplul și începe să surâdă ușor. Conversația se leagă apoi imediat, mai ales după ce-i spun că am fost și eu „căpșunar” câțiva ani. „Mulți români, cum este și fata aceasta care tocmai a trecut cu bărbatul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în avion, vine și aduce lumânările și darul pentru Sfânta Parascheva, se face bine. Vă vine să credeți ?” Nevoia de miracol. Cutia colectoare de mărturii de lângă raclă În plin inventar al miracolelor operate de Sfânta Parascheva asupra celor din străinătate, ieromonahul primește un semn discret. „Doctorița C. din București vă caută și se grăbește”, spune o voce joasă. Părintele dispare rapid, apoi revine cu un aer satisfăcut. Îmi spune : „Păcat că nu aveți și un reportofon cu dumneavoastră, puteați să înregistrați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
1924), conduce tipografia de la mănăstirea Cernica (1925) și slujește la biserica bucureșteană Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale unor așezăminte monahale aparținând eparhiei București: Mănăstirea Căldărușani (1924), Mănăstirea Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în mai 1932, în conflict cu autoritățile bisericești, părăsește rasa călugărească, divergențele părând să fi fost provocate nu atât de activitatea sa literară, cât mai degrabă de criticile aduse unui înalt ierarh, pentru afacerile acestuia cu vinuri. De acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
în sens impersonal, de vreme ce, așa cum afirmă scriitorul, "linia de demarcație dintre bine și rău nu separă nici statele, nici clasele, nici partidele, ci traversează inima fiecărui om și a întregii umanități"363. Această afirmație este cu atât mai profundă, consideră Ieromonahul Seraphim Rose, cu cât "este întemeiată pe suferință, care este realitatea condiției umane și începutul adevăratei vieți spirituale"364. Și a mai înțeles Soljenițîn că această linie de demarcație nu este fixată odată pentru totdeauna, că ea oscilează, în funcție de alegerile
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Michael, Fictional truth, The Johns Hopkins University Press, Baltimore and London, 1990. Schaeffer, Jean-Marie, Pourquoi la fiction?, Seuil, Paris, 1999. Searle, John R., Realitatea ca proiect social, traducere de Andreea Deciu, prefață de Monica Spiridon, Polirom, Iași, 2000. Seraphim Rose, Ieromonah, Scrieri, Editura Sophia, București, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2009. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2008. Spiridon, Monica, Despre "aparența" și "realitatea" literaturii, Univers, București, 1984. Stancu, Valeriu P., Paratextul. Poetica discursului liminar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cit., p. 10. 360 Ibidem, p. 24. 361 A. Урманов, Творчество Александра Солженицына. Третье издание, Издательство "Флинта", Издательство "Наука", Москва, 2009, c. 88. 362 Vezi Ibidem, p. 86. 363 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. II, ed. cit., p. 434. 364 Ieromonah Seraphim Rose, Scrieri. Editura Sophia, București, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2009, p. 475. 365 Olivier Clément, L'esprit de Soljénitsyne, Stock, Paris, 1974, p. 20. 366 А. Солженицын, В круге первом. Малое собрание сочинений в семи томах, том 1, ed.
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
traduse în limba slavă până în vremea sa, V., originar din „Țara Rusească”, este autorul unor scrieri dedicate temei „rugăciunea lui Iisus”, alcătuite ca predoslovii la patru autori duhovnicești: Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Isihie Sinaitul și Nil Sorski. În 1715 devine ieromonah la schitul din Dălhăuți, în ținutul Vrancea, apoi egumen. Prin 1730-1733 întemeiază în localitatea buzoiană Bisoca schitul Poiana Mărului, al cărui stareț va fi până la moarte. V. este în același timp conducătorul duhovnicesc a încă unsprezece schituri. Personalitatea sa are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
Teologie a Universității din București. În 1945 a obținut licența în Teologie cu calificativul Magna cum laude. Paralel, a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor și diacon la Patriarhie. Transferat la Centrul eparhial Iași (1 martie 1945) a fost hirotonit ieromonah (25 martie 1945) și hirotesit arhimandrit, în 1946. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filologie din Iași (1945-1947). La Catedrala Mitropolitană din Iași a fost preot slujitor (1945), apoi mare eclesiarh al catedralei, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Despre refacerea bisericii aflăm dintr-o inscripție grecească așezată deasupra ușii de intrare: „Acest însemnat și vrednic de laudă Dumnezeesc templu s-a reînoit din temelii de pre venerabilul boer Ioan Postelnicul, nepotul reposatului boier Scarlat din Constantinopol, fiind egumen ieromonahul Ieroteu, din renumita insulă a Ciprului și prim-maistru Grigorie la Constantinopole. În anul 7133, luna april 12 s-a săvârșit.(1625).” O altă refacere a suferit-o în 1820. - In 1714, Nicolae Mavrocordat voievod - în a doua domnie - a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Aceste frumuseți au fost moștenite de prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, care în 1942 le-a donat Mitropoliei Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
soare-apune. Ținta călătoriei noastre de astăzi este Mănăstirea Galata, dar înainte de a ajunge la ea e musai să intrăm și pe la biserica Sfântul Vasile, aflată în coasta cimitirului cu același nume. Biserica a fost zidită între anii 1795-1806, cu osteneala ieromonahului Vartolomeu și a credincioșilor din Târgușorul Nicolinei. Înaintea acestei biserici a existat una din lemn, înconjurată de zid și chilii pentru călugărițe. A dăinuit până în 1813, fiind folosită ca paraclis pentru cimitirul Sfântul Vasile. După cum scrie în pisania bisericii actuale
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Pera, Völker, Golitzin, Louth, pe care o califică drept „holistică” (concordanța dintre corpus și Tradiție). Trece repede peste teoria anacronică a lui Stăniloae. Art. „Pseudo-Denis l’Aréopagite”, În DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a întors cu același glas de idioată fățărnicie și ne-a declarat că nu merge, că are treabă în târgul Neamțului. Am fost aproape gata să-i dau palme. I-am zvârlit câteva vorbe tari, l-am făcut canalie, pe când ieromonahul Moroșanu, auzind acestea, cu mare părere de bine se așeză lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
având ca temelie instituția stăreției și practicarea Rugăciunii lui Iisus în viața de obște. Dintre ucenicii români care i s-au alăturat lui Paisie la Athos, cel puțin trei aveau să rămână nume de referință în istoria culturii monastice românești. Ieromonahul Isaac, educat inițial la Școala Domnească din București, devine în obștea paisiană un traducător de elită, atât din greacă cât și din slavonă. L-a urmat pe starețul Paisie pe tot itinerariul acestuia de la Athos și până la Neamț, unde a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lucrări laice: manuale de fizică sau de pictură bisericească bizantină. Se desparte de Paisie în 1773, la porunca Mitropolitului Grigorie al II-lea care îl cheamă de la Dragomirna la București, spre a sluji ca predicator al Mitropoliei, mai întâi ca ieromonah și apoi ca arhimandrit. Monahul Gheorghe, care îl însoțise pe Macarie la Athos, devine și el ucenic al lui Paisie, pe care îl urmează la Dragomirna, Secu și Neamț. La numai doi ani, însă, după stabilirea obștii paisiene la Neamț
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]