2,060 matches
-
Săptămâna ilustrată”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Cuvântul liber”, „Viitorul”, „Dimineața” (1922-1929, 1934-1936), unde a îndeplinit și funcția de redactor, „Adevărul literar și artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929, 1935-1936), unde a lucrat de asemenea ca redactor, „Cinema”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Ilustrațiunea română”, „Universul”, „Universul literar”, „Magazinul”, „Săptămâna CFR”, „Cuvântul femeilor”, „Îndreptarea”, „Viața de azi”, „Cuvântul liber”, „Gazeta”, „Tribuna politică”, „Decalogul”, „Jurnalul”, „Porunca vremii”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Capitala” ș. a. A fost directoarea revistei „Sub ochii femeii” (1930). A tradus, în
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Este ceea ce voi face în capitolul următor. Capitolul 2. Tranziții în modernitate. Spre o nouă societate și o nouă știință socială? Spre sfârșitul secolului XX, modernitatea intră, așa cum am spus și cum s-a demonstrat deja, într-un nou stadiu, ilustrat fiind de acele transformări instituționale care s-au produs și se produc rapid în economie (tranziția de la sistemul industrial manufacturier al bunurilor materiale la „economia cunoașterii”, în care informația și simbolurile dețin poziția centrală), în politică (prăbușirea sistemului comunist, globalizarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu scrupuloasă cenzură artistică, născând poeme de un lirism esențializat, ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
MINERVA LITERARĂ ILUSTRATĂ, revistă apărută la București, săptămânal, între 15 noiembrie 1909 și 3 august 1914, ca supliment al cotidianului „Minerva” (1908-1916). Se menționează că publicația este realizată „cu colaborarea domnilor Adam I., Anghel D., Bârseanul I., Bârsan Z., Cazaban Al., Chendi Il
MINERVA LITERARA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288154_a_289483]
-
nuvele, ce vor intra, alături de altele, în volumul Feciorul popei (1887), fragmente din prima parte a romanului Dinu Milian, tipărită în 1887, recenzii etc. Scrie și la alte publicații („România liberă” - numărul literar din 1884, „Lupta literară”, „Evenimentul literar”, „Adevărul ilustrat”, „Revista literară”, „Viața socială”), semnând adesea cu pseudonime (Camil, Chițibuș, Dinu, Gheorghe Dinu, Emil, Gheorghe Frunză, T. Al. Maciu, Vântură Țară). Scrutând literatura dintr-o perspectivă deterministă, M. întâlnește și reia idei puse în circulație de critica „normativă” a lui
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
lector de limba și literatura română. Debutează în presă ca elev, publicând în „Tribuna Ardealului” din Cluj (1942) o poezie, Țăranii. Va mai colabora cu versuri, proză scurtă și folclor cules din satul natal la „Săptămâna” din Bistrița și „Viața ilustrată” din Cluj. După 1944 publică în „Tribuna nouă” și „Lupta Ardealului”. Scrie la majoritatea periodicelor culturale apărute între 1948 și 1989, în special la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Iașul literar”, dar și la alte
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
copii”, iar în Israel este distins cu premiile „Iacob Groper” (1981), „A. Dominic” (1987), „Sara și Haim Janculovici” (1990, 1997) ș.a. Debutează în revista Liceului „Ferdinand” (1925), colaborând apoi la „Vremea”, „Reporter”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Jurnalul literar”, „Realitatea ilustrată”, „Adam”, „Hasmonaea”, „România literară”, „Magazin istoric”, „Universul copiilor”, „Curentul pentru copii”, „Dimineața copiilor” ș.a. În Israel scrie la „Toladot”, „Revista mea”, „Revista familiei”, „Minimum”, „Facla”, „Adevărul”, „Izvoare” ș.a. A mai semnat Mihail Bistrițeanu (la „Națiunea”). Prima carte a lui M.
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
țară în 1905, fără să-și fi terminat studiile. A debutat încă din anii liceului în „Povestea vorbei” (1897), cu poeziile Gândurile și Așteptare, semnate I.M. Nirvan și I.M. Până la 1900 publică versuri în „Foaia interesantă”, „Foaia pentru toți”, „Moda ilustrată”, „Carmen”, „Evenimentul”, „Adevărul de joi”. Începe să fie remarcat în 1906-1907, când îi apar primele romanțe în „Viața literară”, „Viața românească” și „Convorbiri critice” (În orașul cu trei sute de biserici stârnește interesul și entuziasmul lui I.L. Caragiale, exprimate într-o
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în piesa Manechinul sentimental). M. a fost și unul din marii gazetari ai anilor 1910-1940. În afară de „Revista celorlalți” și „Insula”, importante ca tribune ale orientării moderniste și simboliste în poezia românească, el mai scoate, împreună cu Liviu Rebreanu, în 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiți-mă!”. A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Arghezi, Minulescu, N. Davidescu, Adrian Maniu, I. Vinea, Mateiu I. Caragiale. Fantezismul, rafinarea estetică, urbanismul „decadent” al acestei tendințe e însă recuzat în favoarea opțiunii ferme pentru epica obiectivă, promovată la „Sburătorul”, prin Gh. Brăescu, Ticu Archip, Hortensia Papadat- Bengescu, dar ilustrată și de Liviu Rebreanu. Momentul 1937 se prezintă, în cea de-a a doua versiune a Istoriei literaturii române contemporane, ca unul de bilanț triumfal pentru m., ale cărui valori „bine stabilite și necontestate” de critica estetică (în dispută cu
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
debutează în 1891, cu o imitație publicată în „Revista Alexandri”, după care se apropie de cercul lui Al. Macedonski, în ale cărui periodice iscălește frecvent. Destul de asiduu mai colaborează cu versuri originale și traduceri, rareori și cu proză la „Lumea ilustrată”, „Revista nouă”, „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Românul literar și politic”, „Universul ilustrat”, „Țara” ș.a. Editorial, debutează în 1894 cu traducerea piesei Poetul de Maurice Vaucaire. Un an mai tîrziu își strînge o parte din poeziile publicate în placheta Versuri. După
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
se apropie de cercul lui Al. Macedonski, în ale cărui periodice iscălește frecvent. Destul de asiduu mai colaborează cu versuri originale și traduceri, rareori și cu proză la „Lumea ilustrată”, „Revista nouă”, „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Românul literar și politic”, „Universul ilustrat”, „Țara” ș.a. Editorial, debutează în 1894 cu traducerea piesei Poetul de Maurice Vaucaire. Un an mai tîrziu își strînge o parte din poeziile publicate în placheta Versuri. După intrarea în magistratură a mai dat la iveală, intermitent, poezii în „Pagini
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
jos) un anumit indicator astfel încât soluția determinată să mulțumească toți partenerii negocierii sau ai activității considerate. În anumite situații practice, indicele de concentrare poate fi un prag decizional în studiul politicilor de monopol, ceea ce dă un sens concret soluțiilor negociate ilustrate anterior. Din exemplele 9.3 și 9.4 se observă imediat efectul ponderării asupra complementarității în sensul că, în general, distribuțiile optime de maximă diversitate ponderată și de minimă concentrare sunt diferite pentru un același experiment (sau pentru aceleași măsurători
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
este: „Dacă doare, masați până trece!”. Un punct dureros în zona reflexă indică disfuncții în partea corespondentă a corpului, indiferent de distanța dintre organul respectiv și punctul de presiune asupra căruia acționați. Foto 7: Stimularea punctelor reflexe din mâna stângă (ilustrată aici cu ajutorul unui Magic Reflexer) provoacă circulația unor valuri de energie vindecătoare în partea stângă a corpului. Masajul pernuțelor de la baza degetelor. Pernuțele de la baza degetelor adăpostesc punctele de presiune ale plămânilor și ale arborelui bronșic. Cu degetul mare al
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
mărginindu-se să completeze, la modul cantitativ, tendințele fenomenului; astfel Tânărul scriitor este, o bună bucată de vreme, mimetic și neconvingător, vehiculând nume deja cunoscute din paginile altor gazete. Flacăra, când reapare, lunar, În mai 1952, va fi o „revista ilustrată social-politică” reflectând doar tangențial problemele obștei scriitorilor. Dar să nu anticipăm. NOTE ȘI COMENTARII 1. N.M. - Flacăra. (Rubrica „Revista revistelor”). În: Lupta de clasă, nr. 4, oct. 1949 2. George Munteanu. - Însușirea experienței Înaintașilor, condiție de bază a dezvoltării poeziei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arată celorlalți calea. Mișcările lor nu sunt încă sigure, dar la analiza făcută pe casetele video se observă că sunt impregnate de o înțelepciune neîntâlnită la toți adulții. În imaginile următoare, Syner și Syna comunică. Una dintre cele două poziții ilustrate este nocivă, cealaltă liniștitoare. O recunoașteți pe cea liniștitoare? În prima imagine, energia este „devorată” de persoana care intră în spațiul personal al celeilalte. Această poziție este considerată întotdeauna agresivă. Înainte de circa doi ani și jumătate, copiii înțeleg inconștient că
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
altfel, specialiștii semnalează că sincronizarea este complet diferită de imitare. Imitându-și pruncul, mama îi arată că a înțeles ce a făcut, dar nu că înțelege ce simte el. Pe cea de-a doua situație este centrată armonizarea. În situația ilustrată mai jos, Syna aprobă și prelungește cele spuse, dând din cap și punctând un da nonverbal, ca să-și arate acordul. Interlocutorul se simte ascultat, învăluit, urmat, iubit... Secvență realizată în aproximativ o secundă Dând din cap, Syna deschide calea osmozei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
fim atenți la aceste gesturi negative, care sunt mai frecvente decât credem. Astfel vom observa mai bine închiderea interlocutorilor. În ceea ce privește bariera mentală legată de critică, cel mai semnificativ dintre gesturi - și, de asemenea, cel mai interesant - este, fără îndoială, gestul ilustrat mai jos. Există în două variante, dar în realitate mâncărimea este întotdeauna în aceeași zonă. O persoană care simte mâncărimi la baza nasului și și-l scarpină pe furiș, zona cutanată a nervului maxilar fiind sensibilizată, nu crede ce îi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ce îi spuneți. Nu se simte la largul ei și își mobilizează resursele creierului, pentru a se adapta. Indiferent dacă își ciupește nările sau își freacă nasul cu arătătorul îndoit, față de dumneavoastră are aceeași dispoziție psihologică: respingerea. Cele cinci gesturi ilustrate mai sus sunt negative. Fața interlocutorului este întotdeauna ușor aplecată. Și este de o importanță crucială să remarcăm acest ultim detaliu, pentru că alte micromâncărimi în zona nasului pot fi de natură pozitivă. Dacă un interlocutor nu mai are încredere în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nostru este prezent în comunicare, că urmărește cu atenție ceea ce îi spunem. Alte semne ne pemit să știm dacă interlocutorul este în largul lui sau nu. De exemplu, să privim cele două chipuri de mai jos. Într-una dintre pozițiile ilustrate, Syna este destinsă, în vreme ce în cealaltă se simte stingherită. Ce vă spune intuiția, în care dintre aceste două poziții este mai senină? S-a demonstrat că atunci când capul se mișcă în direcția privirii suntem mai blânzi și mai sinceri. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
externă a brațului și nu putem spune că atitudinea nu este plină de gingășie. Dar este o gingășie narcisistă. Syne revine în trupul ei, pentru ea. Acest tip de gest poate dezvălui și mai multă gingășie. Observați cum atitudinea Synei ilustrată mai jos, degajă mai multă tandrețe decât cele precedente. Atunci când interlocutorul se abandonează și capul lui se abandonează. Nu există vreo regulă absolută, însă, în general, cu cât oamenii sunt mai fuzionali, cu atât mai suplă este axa capului lor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sunt gândite asemenea unor „cruciade” urbane. E de importanță secundară faptul că eroul pare mai degrabă purtat de val decât că s-ar afla în poziția de a controla evenimentele. Chiar dacă am accepta varianta pasivității lui Marlowe în raport cu modelul medieval ilustrat, comparația nu și-ar pierde relevanța. Cruciat fără religie, cavaler disponibil (cu condiția să i se acorde tariful zilnic „plus cheltuielile”) doar pentru „că n-am unde să mă duc”, Philip Marlowe nu ilustrează nici pe departe categoria binefăcătorului universal
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
echivalat cu o recunoaștere a vinovăției sale. Toate aceste amănunte au fost relatate de ziarul Transilvania Jurnal (Birtz, Hedeșiu, 2001, p. 3). Criticul ieșean Al. Dobrescu a publicat recent prima parte dintr-o serie de patru volume (Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români) dedicate plagiatului la noi. Plagiatul În știință Cel mai recent caz de plagiat a fost dat În vileag de revista 22 și se referă la modul În care a fost redactat tratatul Istoria românilor, apărut sub
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un ziar românesc (nemenționat În text): Compania chineză Moon God Drinking Product Co. va oferi premii În bani cetățenilor care depistează greșeli de tipar și de scriitură În trei din cele mai mari ziare din Shangai și Într-o revistă ilustrată, informează agenția Reuter. [...] Firma va Înmâna 120 de dolari pentru fiecare greșeală găsită de cititori. Pe lângă faptul că acest original concurs face reclamă companiei de produse cosmetice, el Încurajează publiciștii să-și Îmbunătățească stilul și să fie mai atenți (p.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe cei dragi lui, de dreptul de a avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]