7,075 matches
-
Julietă capabilă de o iubire peste fire. Deodată, aflat la brațul Reliei, într-o mare de lume în doliu, mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vor veni pompierii. Ați telefonat să vină? Deodată camera se lumină. La replica nepotului, Doamna General se ridică rapid ca un resort, senină la față: Ai dreptate... Telefonează. Gerard merse la telefon, făcu niște numere aiurea și vorbi cu cineva imaginar: Alo! Pompierii? Vă rog veniți pe strada Coșbuc, nr 1. Arde! Așa, băiatule. Acuma îmi placi. Adu apă să stingem focul. Nu este apă - i-o reteză Gerard. Au luat-o și pe asta escrocii ăștia? Culcați-vă, Karin - tante
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dintre noi va sosi acel minunat moment, când ne vom asuma întreaga responsabilitate și vom fi proprii stăpâni, trăind viața la intensitate maximă, iar forțele și calitatea noastră ca ființe inteligente și conștiente va crește considerabil. Este ca o linie imaginară pe care numai tu o poți vedea, iar în momentul când vei reuși să treci peste ea vei fi alt om. Pentru mulți, acest minunat moment va sosi și va conștientiza cât de mult au pierdut, lăsându-se dominați de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nelimitați, haideți să ne bucurăm liberi de viața noastră fără a sta în umbra fricii de boală. Mărturisesc, că și eu am pierdut mulți ani scormonind și torturând propriul meu corp. M-am oprit la un moment dat, am trasat imaginar linia mea, m-am gândit bine și cu deosebit curaj am pășit peste acea linie, lăsând în urma mea un trecut zbuciumat și confuz. M-am uitat în trecutul meu l-am acceptat și am înțeles că este ireversibil, deci nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
DOAR EU {I TRECUTUL MEU ACCEPTAT {I VINDECAT! Câtă răbdare îți trebuie să înțelegi cine ești și ce vrei de fapt? Câți ani îți trebuie ca să înveți din lecțiile și suferințele vieții? Câți ani îți trebuie să trasezi acea linie imaginară și să spui stop, vreau să înțeleg de ce. Câți ani îți trebuie să începi să te regăsești în toată splendoarea ta. Mulți ți-au spus că ești fantastic, dar tu nu ai crezut, oare de ce? Îți spun eu prietene. Pentru că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
curățatul de lobodă sau desfundarea unei chiuvete. De aceea, după un timp, discuțiile despre femei au fost În mod natural Înlocuite cu poveștile de pescuit și vânătoare, care permiteau aceeași evocare a unor fapte mărețe de arme și etalarea trofeelor imaginare, ale căror contururi erau, ca și În cazul victimelor feminine, desenate prin aer cu gesturi largi. Erau, În fond, domenii În care tendința naturală de exagerare a numerelor și a propriilor performanțe nu constituia chiar un motiv de supărare pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-un târziu, referirea la „ele“ să nu mai stârnească nimic, nici Întristare, nici suspin, ca și cum s-ar fi vorbit despre prietene imaginare ori despre o specie dispărută. Doar Olaf și cu mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Jucat bile toată ziua. Scăpat una În zona Tunguska. Ooops! Dosar de presă cuprinzând tăieturi din ziarele anului 2012. 12 februarie. Semne din ce În ce mai ciudate anunță sfârșitul iminent al lumii. În Nigeria, o căprioară naște un pui de urs polar. Prietenul imaginar al lui Britney Spears Își depune candidatura la președinția Statelor Unite. 26 februarie. Elton John povestește că a avut un vis erotic cu Madonna. Vulcanul Etna din Sicilia, care fusese inactiv o jumătate de secol, erupe pe neașteptate, norul de cenușă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locuitor al speranței". Plăcințica hoinară, care nu-l mai recunoaște, a fost și ea o iluzie, a ajuns jurnalistă și "apostol" al Uniunii Europene, pierzând însă lumina și privirea îngerească. Cu toate îngrijirile lui Antoniu, blândul Kawabata se stinge împăcat. Imaginar, dialogul lor continuă, pentru că deziluzionatul Antoniu mai păstrează totuși credința în împărăția cerurilor, unde își vede prietenul hârjonindu-se cu îngerii. Își asumă și își privește destinul de cloșard ca pe o cruce, ca pe o încercare a divinității, iar
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
lor, că nu-l va Înșela niciodată pe Bill cu alt bărbat și Încă nu-și schimbase această hotărîre. Dar simțea o tot mai apăsătoare presiune a rutinei asupra relației lor și dorea să o combată măcar prin nevinovate evadări imaginare. Am mai vorbit despre asta. Între timp, peruca din păr de metis și celelalte artificii Își cam pierduseră Însușirile magice, astfel că „Noul Marlon“ apăruse Într-un moment cît se poate de potrivit. De fapt, Îl chema Khosmyn, un nume
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
celor doritori să facă la fel. În sfîrșit, Joanna-Jeni luă vasul cu apă și pe cel cu sare În cîte o mînă și, Întorcîndu-se către centrul Marii Spirale, le ridică deasupra capului, rostind: — THANATEROS! Femeile Trimise, rămase pe marginea cercului imaginar trasat mai devreme, Îi răspunseră În cor: — THANATEROS! Joanna Jeni se apropie de cea care ținea În mîini vasul gol, pentru a turna acolo sarea, apoi apa, operație prin care proclama nașterea dualității cu numele de THANATEROS. Astfel, Cercul Haosului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că icechim-urile și-a făcut bine treaba, numeroase persoane, inclusiv de sex femeiesc, recunoscînd mai tîrziu că plănuiseră să-l lichideze fizic pe dictator, iar ziarele românești din anii ‘90 s-au Întrecut În a dezvălui nenumărate comploturi, reale sau imaginare, puse la cale În același scop. Interesantă este mărturia unuia din participanții la evenimentele de atunci, care, În 1994, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Revoluție, răspunzînd Întrebării puse de reporterul unui post local de radio, Își amintea: „mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eu pe Baricadă, la metrou și în fața Bisericuței, adunat la un loc, se hotărăște Roja să iasă la atac. Nu-i nici o noutate, n-o să scăpăm tocmai de ce ne era frică, zice Croitorașul, fixîndu-și privirea în gol asupra unui punct imaginar. — Ce urmărești de fapt? reia Milițică puțin iritat, aștepți să ne facem cu toții mea culpa, să ți cerem iertare în genunchi, sau ce? — Ar fi și asta o soluție, că tot n-am avut ocazia să auzim pînă acum versiunea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai liniște la serviciu decît acasă. Mă gîndeam că poate știai, ăăă... ce știam și noi. Vezi tu Bruce, eu scriam un scenariu bazat pe cazul unei crime rasiale. În mare era bazat pe cazul Wurie, cu propriile-mi Înflorituri imaginare, bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În ordine, Îl pune cu grijă la loc. În șandramaua lui, Ben cântă la muzicuță o melodie sincopată, semn că se află Într-o stare sufletească bună. După ce femeia cu căciulă verde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
niciodată, s-ar putea chiar să nu iasă nimic. Ții minte că în urmă cu mulți ani am făcut niște capete de personaje fantastice. — În perioada de căutări. — Exact. Dar până atunci nici nu-mi dorisem să modelez capete omenești imaginare. Mișcă puțin lampa și lumina, căzând oblic pe model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
își croia, printre gândurile mele, un drum sigur și chiar autoritar. Într-acolo mă simțeam atras. Firea veselă a lui Georgie, bunul-simț care o caracteriza, duritatea ei lucidă erau probabil exact ceea ce îmi trebuia pentru a mă scoate din lumea imaginară în care mă cufundam tot mai mult și a mă readuce în lumea reală. Dar, în situația dată, puteam spera că Georgie va fi veselă și lucidă? Oare ce pretenții ar putea ridica ea acum, mai ales văzându-mă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
percosso in terra e stammi sopra. Mai târziu mi-am dat seama, ca de un lucru remarcabil și surprinzător de frumos, că în acele momente nu mi-am pus nici o clipă problema că starea mea ar putea fi falsă sau imaginară. Indiferent pe ce căi mă va purta, era în suficientă măsură ceea ce părea a fi și avea categoric de-a face cu persoana mea: nu voiam, nu puteam să o reneg și nici să o expediez prin explicații. Dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-o fi Întâmplat. Karp În convulsii? Karp cu spume la colțul gurii? Karp, palid și fără viață, zăcând culcat pe spate, Într-un pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți? Observați Întunericul de aici? Gazda mea se referise la penumbra care-i umplea biroul. La fel, și noi suntem Înconjurați de trecut... Brusc, am Început să mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai mare și Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a spus odată că a lucrat cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther. Și că a avut un prieten care... În loc să-mi răspundă, Karp proiectă raza imaginară prin Întunericul mut. Lumina tremură, apoi apăru o femeie tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea autoritar de-a lungul unei linii trase cu cretă. M-am Întins pe burtă și, destul de jenat, am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fost prietenă. Și orice ați crede, ea niciodată nu s-a ocupat cu „K. und K. “. Dora n-a fost niciodată o „curvă“. — Din nou, data e... Încercă Pieplack să intervină din nou. Trăgându-i peste gură un fermoar imaginar cu două degete de pedagog, Diels Îl anunță: — O clipă, colega. Domnul Knisch tocmai ne spunea ceva important. Se Întoarse spre mine și mă privi cu bunăvoință. Cred că am putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat gândul acesta. Nu de un impas nou aveam nevoie, ci de o ieșire din el. Timorat, mi-am strâns geanta la piept și am făcut câțiva pași timizi spre recepție. N-ar fi trebuit să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parcă în nas, pe linoleumul ros din fața chiuvetei de la bucătărie. Doi stropi roșii și-atât, acum mai bine de-un sfert de veac, dar ei continuă să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale și cenușie, făcută de cel mai bun pălărier din Viena, dar puțin prea mică pentru el, pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]