7,197 matches
-
iar perspectiva demersului său privește condițiile trecerii "unei caligrafii de imagini prin regimul sever al unui alfabet"; pictura este "stadiul primar" al spiritului angajat definitiv în materialitatea a ceea ce se vede, a ceea ce se poate atinge, în timp ce scrisul este "imaterial", imaginarul lui producîndu-se "în minte": pentru Vlad Ștefan, definitorie este această gîlceavă a pictorului cu scriitorul, din care se conturează, în cele din urmă, statutul primului autor al cărții lui Gheorghe Crăciun: formulez ce văd. Acesta relatează numai ceea ce se circumscrie
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
viața. Reluați în tihnă deplină seria de Teme manolesciene ori Salvarea speciei a Simonei Popescu și veți înțelege din mers aceste precepte postmoderne. Un romance critic, iată ce se dorește a fi cartea lui Iulian Băicuș. Cu inerente trimiteri către imaginarul gotic, cu aluviuni de melodramă sentimentală, cu iriși strecurați discret prin gaura cheii. Și, ca să fim corecți până la capăt, cu informații verificate - deontologic - din minimum trei surse. Așa se explică atât notele (excesiv de) personale de jurnal pe care Iulian Băicuș
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este un permanent joc al relativităților, oscilație perpetuă între parte
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
viziunea și ridică vălul infinitelor sale precauții. El deconspiră faptul că în spatele întregului eșafodaj ceremonial, conceptual și lingvistic se găsește, în deplinătatea sa, Pictorul. Urmărind o schemă simplă și, inevitabil, simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. În prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
vertical, urmează să intrăm. Două personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o anumită distanță începe deșertul: adevărate embleme spațiale în imaginarul lui Octavian Paler, cu o funcție simbolică bine determinată. Conturul realității care îi hăituiește și îi îngrozește pe cei doi este destul de șters. Amenințarea rămâne surdă, undeva în fundal, retrasă, ca în teatrul modern, dincolo de spotul de lumină proiectat asupra
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
și violoncel. Fără a fi explicite, titlurile sugerează totuși, în maniera discret-metaforică, tipică autorului, pe de o parte, nevoia aducerii-aminte a unor "practici" - sperăm revolute -, incompatibile cu condiția umană, pe de altă parte, nevoia exorcizării prin translarea lor în zona imaginarului și a oniricului... Intuind cu certă acuitate esența spiritului iudaic, Ulpiu Vlad a transformat fiecare lucrare într-un eșantion psihologic, într-o formulă sintetică a diferitelor forme de manifestare și asumare a suferinței. În acest scop autorul folosește tehnici componistice
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Modificarea se produce în sensul politizării și al criptografierii mesajului subversiv. Ultima ediție a romanului Plicul negru (Ed. Polirom, 2007) este și ea revăzută, aducând însă numai modificări de detaliu (caligrafia unor fraze) față de cele anterioare. Două metafore dominante organizează imaginarul romanului Plicul negru: noaptea ca sursă a răului, în diversele lui forme (necunoscutul ostil, delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
pe conștiința neguroasă, traumatizată, a lui Tolea. Zguduirile psihice au ca repere zguduirile geologice ale Bucureștiului, în bombardamentul din timpul războiului și în cutremurul din 1977. Tolea se zbate arghezian între acești doi poli, ca între două nopți (p. 357). Imaginarul romanului lui Norman Manea e puternic marcat de reprezentările malefice nocturne, reiterate periodic și orchestrate subtil poetic pentru a releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
sociocritica sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în secolul al XX-lea, când, observa Gilbert Durand, "cenzura scientistă și demistificatoare se confruntă cu o invazie mitologică", istoria dovedindu-și calitatea de vehicul al unei trame transcendente. Importanța acordată miturilor în abordarea
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
cu toate că uneori sînt foarte critic, iar alteori foarte literar; poate și un hermeneut la sud de Dumnezeu, dublat de un exeget la vest de nicăieri". Avem din nou a face cu o echilibristică între seriozitate și glumă, între realism și imaginar, al cărei efect e sublinierea, autentificarea, intensificarea factorilor "pozitivi". Fără a se dezice în maniera ipocrită de pozițiile la care a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează, nu mă debusolează, nu-mi disipează modestia", nici
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
adulterului, decât dacă înseamnă adulter să râvnești, prins în plasa căsniciei, independența de pe lângă (și aventura cu) femeia visurilor. E o culpă de imaginație. Nesfârșitele primejdii e "romanul aleatoriu", "cu anecdotă variabilă", visat de George Pelimon. Cenzurile realității se compensează în imaginar, după o regulă unanim recunoscută: "romanul e o specie terapeutică, utilizând avantajele transbordării clipei prezente în fugara clipă viitoare" (p. 427). Sau: "Specie a posibilului", "romanul e un domeniu al libertății literare depline. Nicăieri nu te simți mai confortabil ca
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
pentru a se întrupa) într-una din lumile posibile. Dulcineea din Toboso poate fi îmbrățișată de Don Quijote mai ardent, mai carnal, decât își îmbrățișează Emma Bovary amanții. Poți păcătui nu numai cu trupul, ci și cu gândul. (Creștinismul legiferează și imaginarul păcatului.) Dar, pentru personajele lui Mircea Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
de extinderea fără limite a cuceririlor, descoperă tocmai la marginea imperiului, la Tomis, în Estul barbar al Daciei, soluția creștină a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferinței și speranța în nemurire adusă de Mântuitor. Era o ipoteză a imaginarului foarte atractivă pentru un Occident culpabil, afectat de traumele războiului, un Occident ce nu-și redobândise încă foarte buna părere despre sine. Civilizatul învață de la cei considerați primitivi, cuceritorul adoptă religia celor învinși - erau paradoxuri atractive. Ovidiu suferă o radicală
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
a ceea ce, pentru un număr de spirite atente la ceea ce rămâne, se mai poate numi "misterul lumii". Adică o aură neafectată de procesul, așa de însemnat și de neliniștitor pentru alții, al reproductibilității tehnice a operei în civilizația noastră de imaginar generalizat și precar; întrucât vizează permanentul, ceea ce în fragilul joc al vieților de fiecare zi se conservă, inalterabil. Cum se exprimă undeva, poetul refuză mereu să abdice de la "înțelesul minunii". S-a putut spune, se va mai spune, că acest
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
aparținând unui maestru din trecut, suprapuneți peste el banda unui film și o partitură muzicală, și veți obține un palimpsest psihedelic, transpunerea visurilor ce vă locuiesc - firește, dacă acestea au corespondențe culturale. Adevărul este că tehnologiile de azi ne vertebrează imaginarul, la fel cum ne sporesc capacitățile senzoriale. Amintiți-vă de Tarkovski, cel care crea, la bordul unei stații spațiale, în Solaris, un copleșitor sentiment de singurătate și imersiune metafizică, grație acelui tablou de Pieter Bruegel cel Bătrân (,Vânătorii pe zăpadă
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
lui și florile, de pe mantia ei vorbesc despre perechea masculin-feminin. Expoziția face o incursiune în evoluția artistică a lui Klimt. Ea este compusă din 120 de obiecte, dintre care 30 sunt picturi. Acestea corespund celor șapte teme care au dominat imaginarul artistic al lui Klimt și anume: Compania artistului, Familia, Secession, Perioada de aur, Peisaje, Portrete de Femeie, Războiul Mondial și Moartea.
Gustav Klimt, jubileu la 150 ani () [Corola-journal/Journalistic/81676_a_83001]
-
Anniversaire! este formulă delicat-cinică la care gândul zboară automat după lectură acestui poem. Viziunea poetei este mai puțin paradoxala decât pare la prima vedere. Într-un fel, ea este chiar tipică pentru ultimii ani ai adolescenței. Pentru că, în fond, dincolo de imaginarul nostru excesiv de optimist, "prima tinerețe" este vârstă marilor nefericiri. Încă înainte de apariția curentului "Emo", cei mai multi adepți necondiționați ai cinicelor cugetări existențiale ale lui Cioran erau liceeni din ultimele clase. La vârsta de 17-18 ani, totul se discută în termeni absoluți
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
ascultător real, căruia să-i relatez cât mai fidel sensul incursiunilor mele melodice, armonice, ritmice. Un singur auditor este de ajuns. Altminteri, cred că nu aș putea compune. - Așadar, unul sau mai mulți ascultători; un public real și un altul imaginar, virtual. Dar care este rostul creației muzicale savante în lumea noastră? - Ernest Hemingway numea marea "the last free place on earth". Cred că muzica așa-zisă cultă e ca marea: o oază de libertate. Celelalte tipuri de muzici sunt, mai
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, Peter Jacobi își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea lui reală se definește exact doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
în parlamentul european. Cunoașteți refrenul amânării sine die a alegerilor europarlamentare: "populația nu e informată", "se va începe deîndată o campanie pentru prezentarea problematicii europene", etc. etc. Ați mai auzit vreun cuvințel în această direcție? Absolut nici unul! De ce? Pentru că profitorul imaginar al situației tulburi în care a fost aruncată România, Mircea Geoană, n-a vrut să audă de "europene", cum nu vrea dracul să audă de tămâie. Și nu va dori să audă nici de-aici încolo, din motive care, probabil
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
puțin, întrucît "cartea de joc/ poezie/ îndeplinește/ cu brio/ rolul cuțitului/ de ghilotină" (ibidem). Avem impresia că putem discerne într-o atare producție un substrat sadomasochist. Autorul pedepsește lumea degradată în care i-a fost dat a trăi, tîrînd-o în fața imaginarului d-sale desfigurant ca-n fața unei oglinzi bombate și, concomitent, se pedepsește pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu-și anxietățile, punîndu-și în scenă groaza. Masochismul se manifestă ca un alibi al sadismului. Așa s-a întîmplat și cu o seamă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
locali se-ntâlnesc la cenaclu (sfântă mare perversitate) Planeta Nemțoi Ca orice mare artist, a cărui anvergură depășește atît funcțiile stricte ale limbajului cît și dexteritatea mecanică de a reproduce lumea gata constituită sau de a extrage forme confortabile din imaginarul nostru comun, Ioan Nemțoi a reconfigurat geografia și istoria artelor românești. Desprins abrupt și, oarecum, neașteptat dintr-un climat destul de precar al artelor noastre decorative, ale căror caracteristici esențiale au fost multă vreme tentația de opacizare a utilității formei și
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
a lui Teodor Baconsky, dar și savoir-faire-ul rezultat în urma activității sale diplomatice. Premisa acestei cărți este tocmai ispita autorului de a demitiza relațiile internaționale. Precum Lucian Boia în istorie, Teodor Baconsky se străduiește să arate cât de departe este uneori imaginarul colectiv de esența unor fenomene și întâmplări care țin la un moment dat capul de afiș al actualității în politica internațională. Între farduri și bisturiu este un text scris înainte de momentul 1 ianuarie 2007, în care este pusă în evidență
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
insinuantă și emblematică a unor cuvinte-cheie din frămîntările anilor '90. Sigur că inventarul de cuvinte e limitat și nu orice revenire înseamnă același lucru: contextul e cu siguranță altul. Asemănările de discurs par totuși să indice o surprinzătoare stabilitate a imaginarului politic local. În 1990, obsesia violenței a fost extrem de puternică în discursul politic oficial, asociindu-se cu tema liniștii. Mai mult, interpretarea violenței a fost una particulară, marcată: pericolul invocat permanent (asociat cu mitul "dușmanului care conspiră", prin mitinguri "așa-
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]