7,709 matches
-
predispus contactului cu arta decât primăvara și toamna, când altfel se împacă spiritul cu emoția, făcându-și unul altuia concesii, astfel încât impactul dintre realitate și livresc, dintre realitatea frustră și cea din expoziții, transformă percepția într-o stare de creativitate imagistică greu de anticipat. Pe acest fond și cu gândul la Paris (bifat ani de-a rândul în acest anotimp!), am văzut ultima expoziție de la Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea a unui grup de trei tapiseri, foști colegi de școală
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
doar niște exerciții corecte „de școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
jenată de a se legitima cu firesc și relaxare politică și dispusă să se furișeze în contemporaneitate cu complexul marginalității și cu deliciul ușilor dosnice, sau cu siguranța precară a imitațiilor cuminți, după tendințele zilei. Câteva inventive comentarii și montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinității, una dintre situații fiind cea a excluderii animalului simbolic din grupul statuar cu explicația „hingherii au luat maidanezul”. Poate că un complex al legitimării genetice e de găsit, obscur, în această
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
un narator lucid și bine decorat conceptual, și alta e să ai drept martor și narator un individ deficitar din mai toate punctele de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
fost îndrăzneață, chiar revoluționară, aș spune. Și a spart niște bariere. Piața era încremenită, toată lumea stătea pe curul ei. Oricât nu le-ar plăcea unora să recunoască și cu toată aprecierea pentru performanțele profesionale ale foștilor mei colegi, cel puțin imagistic, Antena 3 a fost ani de zile "Badea, Gâdea și Ciutacu". Și s-a rupt troica. A fost un șoc pentru toată lumea, inclusiv pentru mine. Uitați-vă azi, faceți un bilanț al transferurilor din televiziuni de după plecarea mea. E rupere
Exclusiv - Ciutacu: "Trecerea de la Antena 3 la România Tv a fost un șoc, chiar și pentru mine. Profesional, 2013 a fost un an mediocru". Ce promite pentru viitor - Interviu DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/57677_a_59002]
-
Doamne ferește, de vreo influență, dar totuși de o vecinătate structurală, în discursul lui Ion Mureșan pătrund ușoare unde ale retoricii proprii și lui Virgil Mazilescu. Mă refer în primul rând la atitudinea heterodoxă a ambilor poeți în raport cu o anume linearitate imagistică. Lectura celor mai bune poeme ale lui Ion Mureșan presupune o divizare extremă a facultății perceptive, poetul făcând totuși destule concesii „tradiționalei” coerențe ce susține îndeobște un poem. O devoțiune ce nu-și găsește mijloacele propriei expresii, se-nțelege că
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
extremă a facultății perceptive, poetul făcând totuși destule concesii „tradiționalei” coerențe ce susține îndeobște un poem. O devoțiune ce nu-și găsește mijloacele propriei expresii, se-nțelege că poate avea consecințe precum: asumarea lumii cu conștiința arbitrarietății faptului, o descătușare imagistică vecină cu excesul, o senzualitate satyr-ică în care răutatea nu e decât un vag simptom al bachanalelor imaginarului. Înclin să cred că Ion Mureșan dorește să întrețină raporturi dintre cele mai intime cu lumea („până la acru, până la livid”, vorba lui
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Spațiul și timpul E vorba, de fapt, de un spațiu-timp al nesfârșitelor și vicioaselor anamorfoze. Configurațiile sale sunt determinate de o remarcabilă forță legiferatoare. Numesc forță legiferatoare disponibilitatea de a se situa credibil și extrem de concret într-o insolită situație imagistică. În cronotopul lui Ion Mureșan, insolitările intervin printr-o bruscare a tuturor habitudinilor lingvistice. La începutul poemelor, ai impresia că asiști la generarea celui mai straniu dintre realuri. Orice poate fi semn pentru orice. Poemele sunt scrise într-o continuă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
pentru orice. Poemele sunt scrise într-o continuă transă. Mai puțin convingătoare sunt intruziunile volitive în delir. Anularea distanțelor spațio-temporale și, implicit, bruscarea percepției cititorului fac parte dintr-un „program” al revelației. Rămâne de discutat dacă spiritul asocierii din structurile imagistice e produs al unui calcul glacial și detașat sau țâșnește dintr-o „naivitate” vizionară. Oricum ar fi, impresia că în atmosfera poemelor a coborât un demon e copleșitoare. (Sinonime pentru demon: eclipsă a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Gheorghe Grigurcu Vocația lui Liviu Georgescu o reprezintă devoțiunea față de materie. O devoțiune paradoxal tensionată, pentru a-i smulge șiragurile de asociații, pletora imagistică ce-i compune discursul liric. Dacă în legătură cu unii autori s-a vorbit de o luptă a lor cu Îngerul, în cazul de față s-ar putea vorbi de o luptă, tot atît de tulburător indecisă, cu materia. Poetica lui Liviu
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
sînt de tipul: „simplitatea gravă”, „condensarea sensurilor”, „limpiditatea adîncă a imaginilor”, „jocul strălucitor al comparației și al metaforei”. După cum se vede, expresiile, aparent descriptive, concentrează ideea celei mai superlative evaluări. Adjectivele nu lipsesc nici ele, pentru că este amintit „excepționalul dar imagistic al lui Blaga” sau „originala sinteză clasică”. Vorbind despre o „structură duală, contradictorie”, autorul conchide: „ai sentimentul că pătrunzi în universul unui mare poet”. Articolul lui Matei Călinescu despre Lucian Blaga reprezintă un moment în receptarea acestui mare scriitor, aflat
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat spectacolul coloritului timbral al muzicii. Sugestia imagistic poetică este impresionantă. Evocat timbral prin gestul lui Simonov, zborul păsării atinge în suplețe farmecul indicibil al grădinii Edenului! La cei șaptezeci de ani pe care îi împlinește în această perioadă, Simonov se situează la zenitul carierei sale. Este de
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
cinema, cu "Tufă de Veneția", o comedie în "zig-zag", de la zâmbet la hohot de râs, inspirată de un volum al umoristului Valentin Silvestru, vizualizat însă fără exces de fantezie. În acest caleidoscop comic, regizorul respectase excesiv structurile literare, neglijând expresia imagistică și supralicitând posibilitățile unei distribuții ce înmnănunchea tot ce se găsea mai valoros în epocă printre actorii de gen, ca Toma Caragiu, Marin Moraru, Virgil Ogășeanu, Stela Popescu, Dem Rădulescu, Amza Pellea, Mircea Albulescu. Curând după această aventură, în 1980
Dezvăluirea lui Caranfil despre Petre Bokor, regizorul care a murit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34624_a_35949]
-
cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale; cealaltă intens speculativă, identificând legături sau paralelisme între autori, opere și entități imagistice distanțate în timp și spațiu, care nutresc între ele asemănări, afinități, consonanțe sau influențe. De altfel, în cariera sa, Zoe Dumitrescu-Bușulenga va cultiva amândouă aceste coordonate, de folos în valorizarea estetică a actului creator, autorul lui Dănilă Prepeleac oferind un
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Buruieniș de semne: negarea semnelor. Gesticulație stupidă, grotescă ceremonie. Abundență care se sfârșește în extincție :semnele înghit semnele. Buruieniș transformat în deșert, gălăgie în liniște; nisipuri de litere.[...] În asemenea romane, în care actul scrierii este frecvent simbolizat de nucleul imagistic drum-călătoriecă utare, iar scriitura ca „subiectivitate scriindă” se reflectă în spațiul textual ca într-o oglindă, cu unicul scop de a marca „urma” traseului parcurs concomitent cu producerea ei, într-o perpetuă revenire la ea însăși, Eduardo Becerra recunoaște confluența
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
cu caracter sexual. Abuzul sexual asupra minorului - dincolo de contraveniența morală, de cutumă, de lege, de ordine și spiritual - scoate în evidență nu doar „bolnăviciosul sexual" din om, ci și energia sexuală acumulata din tot ceea ce subconștient deranjează sexual, atât vizual, imagistic real cât și online, virtual. Pentru aceste persoane, este necesar să arătăm și să înțelegem că sexualitatea/placerea deviantă este supapa morală și afectivă întoarsă pe dos. Este vorba despre o sexualitate simțită ca plăcere când se apropie comiterea actului
Expert, adevărul despre profesorul acuzat de pornografie infantilă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35647_a_36972]
-
la gîtul fetiței). E feminitatea dintotdeauna, dar transpusă într-un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look modifică sensibilitatea auctorială în sensul unei „răciri”, a unei distanțări de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație a eului liric feminin către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul în acest mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr-un limbaj expresionist: „din cele știute dincoace
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
socialist „încercările revizioniste”, „negativismul” și „empirismul târâtor”, „spiritul modern” cultivat de revista „Steaua”, pe L. Raicu, pentru că insista „asupra sentimentului de concret în literatură, neglijând aproape complect factorul ideologic”, pe Radu Cosașu pentru „neorealismul ostentativ”, pe Nichita Stănescu pentru îndrăzneli imagistice în fond benigne. Dezavuați erau de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare a lui Ov. S. Crohmălniceanu, evident comandată, marchează o tentativă târzie de
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
pentru care poeziile mai scurte cad sub ștacheta valorică: fiindcă ele ar presupune un criteriu de sugestivitate, nu unul de „explicitare”. Ion Mureșan nu poate exprima prin puțin material verbal ceea ce e obligat să exprime prin mult. Nu atît abundența imagistică e necesară, în poezia lui, cît stratificarea acesteia. Poemul are straturi - și pentru a le devoala este nevoie de un traseu discursiv; așadar, de o întindere care să permită accentuări diferite, schimbări de registru, modificări de perspectivă, reveniri de pe un
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Mihai Zamfir La Philippide, monotonia tematică se corijează prin desfășurarea unei palete multicolore de mijloace stilistice, prin introducerea unei fericite dezordini lingvistice, imagistice și prozodice. Tehnica autorului pare desăvârșită încă de la primele poezii. Aur sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
figura unui lumpen al artei, așa cum un individ îndeplinind o funcție ce reclamă o uniformă poartă uniforma în chestiune. Procedeul nu e, desigur, nou, dar împrejurarea nu poate decît a-l incita pe creator să umple tiparul cu un clocot imagistic convingător, ceea ce poetul nostru face cu strălucire: „Defăimarea și dezonoarea soarele de mult stins/ în memoria broaștei de mîl/ dorm pe un pat de unghii în camere de care nimeni/ nu are habar/ nopți de morfină capete pline de rom
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
Cărtărescu, Travesti, București, Edit. Humanitas, 2013, 144 p. Travesti-ul cărtărescian conține, in nuce, multe dintre ideile și obsesiile auctoriale dezvoltate ulterior în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu în alertă simțurile cititorului, conștient că se află în preajma unui secret teribil care nu i se dezvăluie până la final. Planurile narative curg în
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
oglinda/ care se scufundă// spre seară doar piele/ cînd luna e apa din lumînare// chipul i se spală în lumina difuză/ în șoapte” (despre liniște). Momentele de halucinație ale muribundei se convertesc spontan în tropi, se transferă într-o paradă imagistică de-o eterică eleganță: „mama doarme ca și cum ar asculta ploile/ și se acoperă cu oglinda/ care se varsă peste gînduri// spune mereu că nu doarme nu// că cioburile se uită din toate părțile// și ziua e în vîntul de la plopi
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Editura Brumar, Timișoara, 2013, 272 pag. Cititorul romanelor lui Florin Toma trebuie să- și ia întotdeauna măsuri de precauție. Întâlnirea cu textele lui aduce cu aterizarea într-un teatru de operațiuni: nimic previzibil, pretutindeni explozii stilistice, întorsături de fraze, perplexități imagistice. Toată gama ludicului absurdist. Iar dacă nu-ți pregătești nedumerirea la tensiune maximă, riști să ieși spășit din caruselul lingvistic organizat de acest desăvârșit artificier. Cărțile lui nu sunt, se-nțelege, populare. Nici printre criticii literari. Urmuzian și plonjând în
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]