3,483 matches
-
culturali au repus În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc sub diferite forme. Teoria imitației, dezvoltată de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul imitației lovinesciene nu eluda Însă punctul nodal al civilizației românești, faptul că aceasta conținea „forțe reacționare” care se opuneau modernizării. Viziunea lovinesciană transferă opoziția maioresciană generată de organicismul romantic Într-o dialectică a modernului și premodernului, o confruntare În care modernul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat de minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind curentul „evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
Nu știu dacă fac parale / Asprele-mi vocabule. Însă eu vă cer iertare/ (Cu umor și grație!), / Pentru cazul când vă doare/ Câte-o comparație!” (Epilog). În mai bine de șaptezeci de „parodii întârziate”, poetul demonstrează o certă virtuozitate a imitației, într-un registru variat care surprinde caracteristica minoră a creației altora - de la Victor Eftimiu, Mihai Beniuc, Marin Sorescu până la Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Gheorghe Grigurcu ori la textierii de muzică ușoară Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu. Schițele și povestirile, îndeosebi
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
asemenea, cont de modul în care adversarul procesează informațiile. Dacă, de exemplu, din cauza timpului scurt avut la dispoziție, nu se vor putea analiza pe îndelete fotografiile înainte de a se lua o decizie, atunci poate fi indus în eroare printr-o imitație de calitate inferioară. Până când o analiză detaliată îi va fi indicat adversarului faptul că obiectivul este unul fals, acesta va fi acționat deja pe baza primei impresii greșite. Iată alt motiv pentru care operațiunile de dezinformare sunt utilizate mai des
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Istoria civilizației române moderne, în trei volume: Forțele revoluționare (1924), Forțele reacționare (1925), Legile formației civilizației române (1925). Paralel cu examinarea structurilor sociale românești din secolul al XIX-lea și din primele decenii ale celui următor, autorul formulează tezele despre imitație și în special despre sincronism în cultură; acesta din urmă, transpus în plan literar, stă la baza pledoariei lovinesciene pentru modernitate. Declarat ori nu, amplul eseu vehiculând opinii fertile era o replică la Spiritul critic în cultura românească de G.
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
chiar rodnică; prin legea simulării-stimulării, ea a produs, în unele ramuri ale activității noastre, o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare [...]. Critica Junimii a fost lipsită de simțul contingențelor istorice, pe care le-a reclamat altora.” L. preluase termenul „imitație” de la Gabriel Tarde (Les Lois de l’imitation); practic, imitația și sincronizarea sunt fenomene corelative, în strânsă interdependență. Realitățile istorico-sociale arată că „popoarele rămase înapoi nu refac evoluțiile popoarelor înaintate, ci se pun deodată în planul vieții contemporane”; factorul receptor
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ramuri ale activității noastre, o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare [...]. Critica Junimii a fost lipsită de simțul contingențelor istorice, pe care le-a reclamat altora.” L. preluase termenul „imitație” de la Gabriel Tarde (Les Lois de l’imitation); practic, imitația și sincronizarea sunt fenomene corelative, în strânsă interdependență. Realitățile istorico-sociale arată că „popoarele rămase înapoi nu refac evoluțiile popoarelor înaintate, ci se pun deodată în planul vieții contemporane”; factorul receptor modifică însă datele în funcție de împrejurări: de timpul când se împrumută
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
agent al progresului și [...] singurul reactiv împotriva multiplicării în serie și a continuității vegetative”. Al șaselea volum adună concluziile sub semnul ideii din titlu, Mutația valorilor estetice, introducând în demonstrație conceptul de relativism, adică de gust variabil, deschis reevaluărilor. Prin imitație, zice criticul, valorile se difuzează de la o cultură la alta, dar imitația nu se încheie cu o „transplantare integrală”, ci „se continuă prin asimilare, adaptare și elaborație sub o formă proprie, în care factorul rasei are un rol important”; aceasta
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
continuității vegetative”. Al șaselea volum adună concluziile sub semnul ideii din titlu, Mutația valorilor estetice, introducând în demonstrație conceptul de relativism, adică de gust variabil, deschis reevaluărilor. Prin imitație, zice criticul, valorile se difuzează de la o cultură la alta, dar imitația nu se încheie cu o „transplantare integrală”, ci „se continuă prin asimilare, adaptare și elaborație sub o formă proprie, în care factorul rasei are un rol important”; aceasta fiindcă, „trecând de la un mediu la altul, invențiile se refractă și unghiul
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
pe poziții romantice și clasice. M., care în 1880 dăduse prima poezie în vers liber (Hinov) într-un moment când acesta nu era utilizat nici în lirica franceză, devenise în 1918 (Versul decadent) adeptul retoricii clasice. Delimitându-se de valul imitațiilor decadente, el identifică versul alb cu nonpoezia și se proclamă precursor al versului simfonic. Prototip, pentru contemporani, al poetului decadent, M. a fost un inamic al decadentismului, al imitației și formelor goale (Decadentismul, 1902), dar nu a ezitat să aducă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
în 1918 (Versul decadent) adeptul retoricii clasice. Delimitându-se de valul imitațiilor decadente, el identifică versul alb cu nonpoezia și se proclamă precursor al versului simfonic. Prototip, pentru contemporani, al poetului decadent, M. a fost un inamic al decadentismului, al imitației și formelor goale (Decadentismul, 1902), dar nu a ezitat să aducă în discuție noi criterii de apreciere pentru frumosul literar, pregătind înțelegerea modernă a poeziei. Proza lui M. este prin excelență lirică, autobiografică: el se caută pe sine și confesiunea
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
în fața acestui miracol, ceilalți doi păstori-episcopi cedează lui Tityrus conducerea turmei-Biserică. Poemul, nu e foarte lung, e constituit din treizeci și trei de stofe scrise în asclepiadic minor care se încheie cu un gliconic, adică un metru horațian. Cultura clasică, prezentă în imitațiile după Virgiliu, Horațiu și Apuleius, e foarte vie în opera acestui poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler - A. Riese). 3. Paulin Nu știm prea multe despre un anume Paulin care, într-o Epigramma în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum, în imitația după Bucolicele lui Virgiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Acest Paulin ar fi trăit în Galia Narbonensis; după unii, lângă Pirinei, potrivit altora, ar fi vorba de un epicop din Biterrae (Béziers), despre care ne orbește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pompoasă și greoaie, iar discursul ermetic în mod deliberat. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia făcută de Arator la școala lui Ennodius și Sydonius. În orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale poeților clasici. Arator a fost un poet foarte cunoscut și în Evul Mediu. BIBLIOGRAFIE Ediția: CSEL 72, 1951 (Mc Kinlay). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Elpidius Rusticus Poate și poetul Elpidius Rusticus a trăit la curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sunt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi încă de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera e precedată de o prefață în proză în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
greacă ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriană. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Basilius din Seleucia și Roman. În afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi și el a reluat toate obișnuitele instrumente exegetice, cum sunt tipurile și reprezentările simbolice care abundă în imnurile sale. Elemente doctrinale propriu-zise nu găsim la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie că e vorba de o concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Când s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen imitatorul. Însă e vorba de o imitație cu scopuri foarte precise, o imitație care tinde mai mult către diversificare decât către repetiție. Sozomen a folosit opera lui Socrate ca model, a verificat-o consultând documente, a extins-o și a corectat-o pentru că și el a utilizat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Când s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen imitatorul. Însă e vorba de o imitație cu scopuri foarte precise, o imitație care tinde mai mult către diversificare decât către repetiție. Sozomen a folosit opera lui Socrate ca model, a verificat-o consultând documente, a extins-o și a corectat-o pentru că și el a utilizat exact aceleași surse ca și Socrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să publice producția umoristică a scriitorilor autohtoni cunoscuți și să popularizeze scriitorii de același gen, străini, prin traduceri și localizări. În cronici umoristice, A. Bacalbașa, cu verva specifică scrisului său, discută aspecte ale vieții intelectuale și literare: „modele” literare, mania imitațiilor, neînțelegerile dintre diversele grupuri etc. R.Z.
HAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287422_a_288751]
-
clarificate aspecte biografice (inclusiv cel referitor la anul nașterii), sunt investigate zone ale creației mai puțin cunoscute, evidențiindu-se modul în care activitatea literară și publicistică a lui Negruzzi se integrează în mentalitatea și manifestările literare ale vremii prin traduceri, imitații, localizări, adaptări, dar și prin capacitatea de a asimila modelele, de a le ilustra cu indiscutabilă originalitate (nuvela), și nu în ultimul rând prin impunerea unor specii și formule artistice noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
atenție” din punct de vedere estetic. Tot Mihail Dragomirescu inaugurează rubrica „Un sfert de oră cu...”, în care, întrebat despre rolul tinerei generații, modernism, poezia viitorului, critica literară ca știință a literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga, observând că „ideea tragică de o rară elevație poetică” a piesei - „unicul ei personagiu” - depășește resursele reprezentării
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
ei, acea grupare ne-a lăsat o moștenire prețioasă și grea: aceea a unei obligații supreme de a combate cultura neautentică”. Modelul junimist, imprimat orientării R.F.R., urmărește „să organizeze o disciplină a culturii prin care să se înăbușe falsitatea spiritului, imitația nepricepută sau ușuratică și gustul prost, care e rodul lor inevitabil” și să participe în chip superior la o „metodologie a culturii românești”. În articolul La sfârșitul celui de-al treilea an (12/1936), Camil Petrescu revine la una dintre
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
superstițios. Ceea ce omite să evidențieze (tocmai el, doctrinarul țărănist) este dragostea de pământ a omului de la țară. După ce pune încă o dată în lumină funcția adaptării, ca expresie a vitalității noastre de-a lungul atâtor vicisitudini ale istoriei, teoreticianul disociază între imitație (pe care o criticase aproape în spirit junimist, ca formală) și adaptare. Aceasta din urmă „e o prefacere, o ajustare, o localizare. Ea înseamnă trecerea printr-un temperament special al unui sistem de viață [...] adaptarea are un sens activ, presupune
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
polemică și îi subliniază meritele în încurajarea tinerelor talente. Deși s-a disociat de Paul Zarifopol în problema autonomiei esteticului, s-a lăsat sedus de inteligența lui ascuțită, de necruțătorul lui spirit critic, care denunța gustul comun, improvizația snoabă, miticismul, imitația servilă și grimasa. Ca mai toți criticii importanți ai epocii, și R. s-a entuziasmat de Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, în care a văzut o capodoperă a genului, ca și de Istoria literaturii române de la origini până în
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Cezar Vraja). De altfel, singurul număr păstrat - în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” din Iași - este adresat „D-lui G. Ț. Ibrăileanu, Bârlad”. La acest număr Ibrăileanu colaborează cu articolul Socialiștii, în care analizează, cu o terminologie junimista („spoiala”, „imitație”, „forme fără fond”), aspecte negative ale culturii românești. R.Z.
ROMANIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289334_a_290663]