999 matches
-
efemerul pe o foaie de hârtie, vor continua să trăiască propunând celorlalți, în locul vieții lor irepetabile și finite, masca ei mortuară, mulajul în ghips și bronz al gândurilor, emoțiilor și vanităților lor. Orice jurnal este de aceea rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
România a ales să marcheze prin acest demers cultural inedit trei evenimente majore: comemorarea a 150 de ani de la constituirea Italiei Mari, celebrarea Zilei Italiei (2 iunie) și sărbătorirea a 18 ani de activitate neîntreruptă a RO.AS.IT. Expoziția imortalizează persoane și scene din viața acestora, într-un interval de aproape 100 de ani, de când a început marea migrație a italienilor în România (1850-1897) până la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut. Documentele ne fac să reconsiderăm poziția noastră în Europa
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
fiind înduioșate de soarta lui potrivnică. Totodată, el este urmărit în continuare de adversitatea lui Ibis, încântat să arunce în foc decretul de grațiere, act la care poetul, la fel de senin ca și odinioară, răspunde doar cu amenințarea de a-l imortaliza în versuri acuzatoare : Om crunt, pentru-o lovire din parte-mi ești prea mic/ Purta-vei pe-al tău nume eterna înferare (V 4). Sosirea Iuliei și a prietenilor care aduc vestea anulării condamnării la exil nu mai poate împiedica
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ironia sorții Însă nu a uitat de cei fericiți și ne-a zdrobit cetatea. Bucuriile s-au transformat În lacrimi de sânge, prietenia s-a prăbușit de pe cele mai Înalte culmi, speranțele se târăsc pe pământul sterp iar tu rămâi imortalizat pe peliculă nemuririi. Pe acest loc s-a ridicat un templu pentru cel ce a fost prea bun cu noi toti - un omagiu pentru cel ce trăiește printre noi. Cuvintele par sticloase și reci, dar numai tu le poți Înțelege
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
salivă, apoi negrăbit, cu tact, a început să-l inghită. Spectacolul era macabru, paznicul atrăgând atenția persoanelor cu inimă slabă. Grădina dispune de multe atracții pentru copii, de restaurante, tonete, locuri de recreație. De bună seamă că a trebuit să imortalizăm vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care îl iau în brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu îl privește curios și cu dispreț, înfigând deodată
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
iazuri în care colectează apa din topirea zăpezii și apa de ploaie. Nici problema învățământului nu e ușoară. Când iarna e grea, cursul se suspendă. Acum copiii vin călări. Îmi prezintă doi frățiori care vin pe un cal. Și ca să imortalizăm momentul, se urcă pe cal și-i fotografiem. La plecare învățătorul ne roagă să-l luăm până la mica localitate Phillip. Dar, mai întâi asistăm la plecarea copiilor, încălecarea și pornirea în urale a micii herghelii. Orașul Phillip are 800 de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de notorietate a pantalonilor săi, revoltător de strâmți. — Dragă Jean Loup, mă gândeam să faci ceva mai puțin ortodox, știi tu, cu maiorul Privett-Clampe, iar tu, dragul meu, Cornwell, să-i imortalizezi. Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adresate lui Star. Ea pare flatată. Jonathan suferă. Pe când străbat galeriile, panica din noaptea trecută îi cuprinde din nou pieptul. Merge în urma ei și a lui Gittens, simțind tablourile lăsându-se asupra lui, o paradă nesfârșită de regi și eroi imortalizați în atitudini de măreție senină, calmă, stăpânită. Începe să înțealeagă ce l-a obsedat de cum a pus piciorul în Franța. Este străin aici. Chiar ca Jonathan este străin aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le-a cumpărat ieftin din târgurile de vechituri. „Nu faptul că oamenii din fotografii îmi sunt străini mă fascinează - povestește el într-un interviu acordat publicației « The Morning News». Eu caut fotografii «abandonate», instantanee luate într-o după-amiază în parc, imortalizând o clipă pe care oamenii au dorit să o poată rememora peste ani. Faptul că le găsesc înseamnă că nimeni altcineva nu a vrut să le păstreze sau că astăzi nu mai este nimeni care să o facă. De multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pe ultima pagină. Și Destinat era cel care alcătuise această mică scenă de cinematograf static. În prima fotografie, recunoșteai modelul care-i pozase pictorului pentru marele portret de la intrarea în Castel: Clălis de Vincey avea aici poate șaptesprezece ani. Era imortalizată în mijlocul unei pajiști presărate cu plante umbelifere, din acelea numite popular cununițe. Tânăra râdea. Era îmbrăcată în haine de țară și toată eleganța ei era pusă în evidență de simplitatea îmbrăcăminții. O pălărie cu boruri largi arunca o umbră întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cehoslovacia, Ungaria; la Budapesta, în concerte memorabile dirijate de Constantin Silvestri. În țară, deși pianist concertist al Filarmonicii bucureștene, majoritatea concertelor le-a dat în provincie. Ca și Silvestri, poate și influențat de el, în 1959, Katz alegea libertatea, moment imortalizat de o înregistrare și un disc EMI, realizat cu Orchestra Filarmonică din Londra, cu Sir Adrian Boult la pupitru. „O manieră de a cânta la pian de cea mai înaltă calitate, ce reține atenția ășiț reușește să fie atât briliantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față la o parte. —Sam Jones, i-am spus. —Pentru ce este asta? Am presupus că Belinda și Charles au angajat un fotograf pentru a imortaliza petrecerea logodnei; dar chiar și așa, de ce întreba de nume? —Tatler, mi-a răspuns, părând surprins. Frumoasă poză. Mulțumesc. Se îndepărtă. L-am prins de mână. Uite, nu vreau să folosești poza aceea, am spus grăbită. —De ce nu? Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cum se întreba: „Mă mir de unde această Florioară ?!”, am putut să-i răspund: „De la balada Mărioara-Florioara lui Vasile Alecsandri !” Poetul i-o dedicase Mariei Cantacuzino, pariziana, soția pictorului Puvis de Chavannes, care, servindu-i de model pentru Sfânta Genoveva, a imortalizat-o în fresca Vie de Sainte Genevieve de la Pantheon”... „Considerați că destinul tragic al lui V. Voiculescu a fost răzbunat de istorie ?”, redăm o altă și ultimă întrebare de reporter. „Istoria nu prea răzbună, ci numai Dumnezeu hotărăște. În lumea
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ăsta pe care parcă l-aș cunoaște dintotdeauna. Și aparatul... Din nou aparatul ăsta de fotografiat. Ce poate fi oare mai concret decât acest aparat "Leica", ce pare să confirme continuitatea între real și fantastic ? Nu pot ignora că imaginile imortalizate pe pelicula lui mi-au ghidat pașii până aici." Ziua a treia Nu am mâncat nimic mai bun în viața mea, dar habar nu am ce-a fost. O cremă cu gust fin. De vanilie ? De floare de portocal ? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
creștet și mă strîngea în brațe, în timp ce eu traversam veranda și ieșeam în curtea casei, mama alerga în camera de zi, se înarma cu magicul aparat și mă filma pe ascuns, de la una din ferestrele care dădeau spre stradă... ea imortaliza astfel ieșirile mele pe poarta casei și cei aproximativ patruzeci de pași pe care îi făceam pe trotuar înainte de a dispărea din cadru pentru a trișa de fapt cu timpul, pentru a se asigura că îl va putea da înapoi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să fie calmă și detașată și perfect fericită să o lase pe mama soacră să hotărască totul, fără a înțelege măcar că discuțiile erau o parte esențială a întregului proces, la fel cum nunta nu exista cu adevărat până când nu era imortalizată cum se cuvine într-un album de fotografii legat în piele, cu file de plastic. Și acum, ca să fie tacâmul complet, mai era și povestea cu tatăl fetei. Era prea mult. De ce nu și-o fi găsit Laurence vreo asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un ungher al palatului, tăcut și nemișcat, regele abandonat trăiește înconjurat de ipostazele Elenei: phasma, oneirophantos și colossos. Imaginea spectrală a acesteia trece prin fața unui Menelau ce visează cu ochii deschiși; femeia apare și în visele sale nocturne, după cum este imortalizată și printr-o statuie, un dublu în care el a dorit să-i vadă neîncetat făptura. Pentru cor însă, fantoma Elenei este și o erinie. Asociată suferinței, războiului, sângelui vărsat, măcelului, ea este legată de acel Ate al neamului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiți, imortalizată prin cele două statui de aur ce le vor împodobi mormintele, va căpăta o aură, un nimb strălucitor, singurul care va lumina dimineața mohorâtă a înmormântării, când soarele, întristat, nu va voi să se arate printre nori. Frumusețea, dragostea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
despre care vom afla că e fiica nelegitimă a lui Hummel. Se stabilește astfel o întreagă rețea de ecouri peste timp și de deplasări de accent între piesa lui Strindberg și shakespeariana Poveste de iarnă, grație acestei statui care le imortalizează deopotrivă pe mamă și pe fiică și care, chiar dacă nu se însuflețește, se înscrie totuși printre numeroasele variațiuni ale dublului. Să nu uităm că, în Sonata spectrelor, adulterul din pricina căruia soția Colonelului s-a transformat într-o moartă vie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa de bază a tabloului și purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unul, cât și celălalt sunt originari din aceeași regiune a Asiei Mici (Lidia). Amândoi s-au stabilit în Grecia. Amândoi sunt intelectuali, buni cunoscători ai mitologiei grecești și amândoi s-au străduit, unul ca istoric, celălalt ca sculptor, s-o imortalizeze. Ceea ce îi deosebește flagrant este epoca în care au trăit : Bathycles - în secolul al VI-lea î.e.n., Pausanias - în secolul al II-lea e.n. Aici trebuie, probabil, căutată cauza neînțelegerii primului de către al doilea. Ceea ce era în secolul al VI
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iar capul va fi păstrat ca trofeu (Colind de fată mare, cules în 1869 ; cf. 36, p. 101). 6. Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică Din tipologia propusă, merită să mă opresc puțin asupra scenariilor de tip 2, pentru că ele au „imortalizat” un nivel de trecere (între tipul 1 și tipul 3) foarte interesant, pe curba de evoluție/involuție a semnificațiilor simbolice ale motivelor mitice în discuție. în colindele (atât de numeroase), tip Bourul (cerbul) cu leagăn între coarne, animalul cornut se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în minte, întunecându-i zâmbetele, atenuându-i bucuria, umbrindu-i toate gândurile. Să-l găsească pe Craig! Să-l găsească pe omul al cărui sânge putea într-o săptămână să înlăture vârsta înaintată a corpului său și astfel să fie imortalizată puterea și civilizația avansată pe care și-o imaginase. Acest gând era ca o boală, ca o sete nestinsă care încă îl mai stăpânea șase luni mai târziu, când i l-au adus pe fermier. Insul era voinic și musculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
da seama pentru ce părinții, rudele, amicii și cunoscuții săi apar, după moarte, mult mai merituoși decât atunci cânt trăiau. Viteji neamurilor, dobândesc puține cununi în viață, dar după moartea lor când zugrăvirea eroismului se înflorește de către urmași. Eroii sunt imortalizați prin monumente, statui, cununi, creațiuni de imnuri și povestiri mărețe ale faptelor lor. Tot aceasta se întâmplă în înțeles contrar cu criminalii și răufăcătorii ordinari, care au înspăimântat în viață pe contemporanii lor. După moarte apar și ei în memoria
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]