1,160 matches
-
profunzimea plămânilor și aceste reziduuri trebuie să fie eliminate în totalitate pentru ca plămânii să fie umpluți în mod adecvat cu aer proaspăt. Când simțiți că este momentul să expirați, primul pas este relaxarea celor Trei Blocări. Apoi începeți încet, aproape imperceptibil, să expirați ușor pe nări sau pe gură, menținând limba apăsată pe cerul gurii, mărind în mod gradat forța (dar nu și viteza) expirației, până când se stabilește un flux puternic și constant. Goliți plămânii în ordinea inversă a inspirației: începeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc nostalgia și tocmesc sufletul să-și regleze acordul fin după acest imperceptibil, dar atît de bogat În promisiuni, palpit. Nu sînt convins deloc că s-ar putea găsi haiku uri gata făcute În poezia celor care n-aveau habar că așa ceva există. Dar niște motive de haiku nu i chiar imposibil să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca o pulbere fină. E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-a precipitat spre un posibil poem. Am cochetat ca prim vers cu Anul Nou și am
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trasă pe ochi În intenția de a te feri de orice contact cu un exterior advers. Civilizația creează un refugiu pentru oricine este dispus să-și tragă docil gluga pe ochi. Și acum mi-a venit și ideea să transfigurez imperceptibil isprava fulgilor. Ce fac, de fapt, fulgii? Aparent, ei se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale. Întîlnind Însă momentul haiku, totul se ordonează după coordonatele unei emoții salutare: fulgi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
au decât să și-l însușească. Aceasta nu înseamnă că sistemul nu se schimbă. El e în necontenită prefacere și fiecare vorbitor, prin însuși faptul că folosește limba, contribuie la necontenita ei transformare. Schimbările au loc pe nesimțite, prin etape imperceptibile. Ele se petrec fără ca vorbitorii să fie conștienți de ele, deci fără nicio intenție din partea lor. Fiecare generație își închipuie că vorbește limba așa cum au moștenit o de la părinți. Limba română reprezintă continuitatea limbii latine vorbite neîntrerupt pe teritoriul patriei
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
mai mare gafă a lui Einstein să nu fie, de fapt, deloc o gafă. Forța misterioasă poate proveni, din nou, din vid. Particulele minuscule aflate într-o continuă agitație în dimensiunea spațiu-timp exercită o ușoară împingere spre exterior, extinzându-i imperceptibil structura. Peste miliarde de ani, viteza de expansiune a universului va fi mult mai mare. Deci soarta lui nu este să ajungă într-un stadiu de mare comprimare, ci să se extindă etern, să se răcească și să ajungă într-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aduc cu ele o întreagă lume. Din această perspectivă înnoitoare, nu există memorie și nu există istorie reală, ci doar memoria și istoria fiecărei „instanțe“ ce survine inevitabil cu lumea ei. Trecerea de la o instanță la alta este, de aceea, imperceptibilă pentru noi, fiindcă schimbăm în fiecare clipă un infinit cu un alt infinit, în funcție de privirea interioară. Astfel, un gest interior va „existențializa“ o lume anume, iar gestul „următor“, o alta. Trecerile dintre lumi nu ne sunt evidente, iar „memoria“ acestei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Și acum e momentul, cât se mai poate face ceva. Mai târziu va fi prea târziu, și cinstea care i-ar reveni ar fi mai mică. Din câte se vede, bătrânul pare a fi întrezărit în atitudinea lui Ahile o imperceptibilă șovăială, posibilitatea unei schimbări de atitudine. Și, într-adevăr, în răspunsul pe care i-l dă Ahile, se simte că vorbele lui Foinix, căruia Ahile îi spune átta (apelativ afectuos adresat unui părinte), l-au zdruncinat, dovadă că nu mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de absolută era supunerea Tetidei la dorințele lui și îi spune: „Oricât m-ai iubi, nu căuta să mă ții departe de luptă: n-o să mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul 132 ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea însăși îi spusese, încă de mult, înainte de caii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că, mari cum erau, nu le-ar primi nici dacă ar fi ca Agamemnon să-i dea toate averile pământului. Se încăpățânează ca un om obsedat, neînstare să iasă din cercul orb al obsesiei lui. Și totuși, cu gradații aproape imperceptibile, ceva se schimbă în el. Întâi spune din nou că va pleca acasă, chiar a doua zi, în zori, sfătuindu-i pe toți aheii să facă la fel pentru că „n-o să vadă sfârșitul Troiei niciodată, este prea târziu“. Totuși, după ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și acum e momentul, cât se mai poate face ceva. Mai târziu va fi prea târziu, și cinstea care i-ar reveni ar fi mai mică. Din câte se vede, bătrânul pare a fi întrezărit în atitudinea lui Ahile o imperceptibilă șovăială, posibilitatea unei schimbări de atitudine. Și, într-adevăr, în răspunsul pe care i-l dă Ahile, se simte că vorbele lui Foinix, căruia Ahile îi spune átta (apelativ afectuos adresat unui părinte), l-au zdruncinat, dovadă că nu mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cât de absolută era supunerea Tetidei la dorințele lui și îi spune: „Oricât m-ai iubi, nu căuta să mă ții departe de luptă: n-o să mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea însăși îi spusese, încă de mult, înainte de caii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că, mari cum erau, nu le-ar primi nici dacă ar fi ca Agamemnon să-i dea toate averile pământului. Se încăpățânează ca un om obsedat, neînstare să iasă din cercul orb al obsesiei lui. Și totuși, cu gradații aproape imperceptibile, ceva se schimbă în el. Întâi spune din nou că va pleca acasă, chiar a doua zi, în zori, sfătuindu-i pe toți aheii să facă la fel pentru că „n-o să vadă sfârșitul Troiei niciodată, este prea târziu“. Totuși, după ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cele care nu pot fi percepute de simțurile externe, prin operația de comparare. Recunoașterea faptului că intențiile individuale stau sub o natură comună este o acțiune posibilă datorită faptului că puterea cogitativa este unită cu intelectul. Aceleași în tentii individuale, imperceptibile de către simțurile externe, sunt sesizate de animale prin acțiunea puterii estimative, care este, în fapt, instinctul natural, cel datorită căruia este recunoscut ceea ce este folositor sau dăunător, cel care face posibilă adaptarea la mediu. În lipsă acestui instinct natural, fie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dați seama, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, că tragicomedia nu poate fi decât un gen prost, pentru că în ea se confundă două genuri îndepărtate și separate de o barieră naturală. Nu se trece în ea prin niște nuanțe imperceptibile; la fiecare pas dai peste contraste, și unitatea dispare." El adaugă puțin mai încolo: "Ar fi periculos să folosești, în aceeași compoziție, nuanțe ale genului comic și ale genului tragic. Cunoașteți bine panta pe care o vor lua subiectul și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spațial cu atribute occidentale, în care ,,somptuosul hôtel Piscopesco"50, "salonașul intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și grațioase pentru că, spune autorul cu o ironie aproape imperceptibilă: Femeile știu să spună o mie și o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbații cele mai serioase... O floare, o panglicuță, o deosebire abia simțită între două nuanțe, un nimic, distilate prin mintea subtilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capacitatea de a da unui gest, unui incident, unei fizionomii, unei opere literare semnificație comică. În lipsa unui simț al comicului, a unei dispoziții specifice, a unei anatomii caracterologice cu atribute deosebite, bine precizate, comicul rămâne în sfera virtualității, rămâne latent, imperceptibil. Reacția ușuratică în fața vieții, constând în considerarea fenomenelor și a evenimentelor în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi absolut perfect. Se va intui întotdeauna umbra unui rictus care se anunță, desenul unei posibile grimase, pe scurt, o deformare preferată în care să se transforme cât de curând natura. Arta caricaturistului este de a sesiza aceasta mișcare ușor imperceptibilă și de a o face rizibilă tuturor ochilor, mărind-o [...] Arta sa, care are în ea ceva diabolic, relevă demonul care a doborât îngerul"67. În artele plastice, în teatru, în literatură, caricatura a cunoscut diverse forme de manifestare, de la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai cunoscute Momente hoinăresc alandala cu sau în căutarea vreunui amic din berărie în berărie, de la birt la simigerie, de la restaurant la lăptărie, sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mă cam grăbeam, dar n-ai introdus prețurile în casa de marcat, zise el. Așa că... în fine... s-ar putea să nu fi plătit tocmai cât trebuia. —Ești scoțian, nu? îl întrebă ea. —’Șa-i, mă rog... Accentul lui aproape imperceptibil deveni acum evident. —Doar pen’că-s la oraș nu-nseamnă că nu po’ să strâng bănuțu’ la ciorap. Darcey râse. — Prețul e corect, îi zise. Știam că te grăbești și-ar fi luat mai mult timp dacă făceam bon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi durut pe Theo scrisoarea asta! O pun din nou în plic și-l strecor undeva la sfârșitul caietului meu, el tot nemișcat în fotoliu, o albină bâzâind în jurul lui, nu-i dă nici o atenție, Theo! dormi? Nu! mișcându-se imperceptibil, apoi sare brusc în picioare, Ar trebui să am pe undeva un caiet, poate chiar două, nu mai țin bine minte, un fel de jurnal când eram mai tânăr și, Pe unde o fi oare?! Eu mă ridic să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai și ce băiat cuminte! Ești ca o fată, numai despre tine au vorbit în drum spre casă, ce preot bun va ieși din tine când vei termina facultatea, Doamna te-a lăudat tot timpul, și ea face un semn imperceptibil înspre casă, acolo unde se află doamna cu Theo, iar eu cu greu pot face față atâtor cuvinte frumoase despre mine fără să mă rușinez, Trebuie să înveți mult, așa-i?! arată cu capul încârlionțat spre cărțile închise de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui de vioară, și-n ochii lui mari privind-o de jos în sus s-a oglindit timp de o clipă toată înfometata mea dorință, ea îi mângâie cu tandrețe părul lăsat să crească în voie și el se ferește imperceptibil, dar Aida nu-și dă seama de smucirea lui interioară și insistă cu această mângâiere care s-ar vrea maternă, făcând copilul să sufere tainic de o simțire prea devreme cunoscută firii sale și pe care încă n-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amintirea unei frumoase zile de primăvară, fetele vesele au ieșit la plimbare, eu mototolesc desenul bătrânului și-l las în scrumiera cu resturi de țigară, 11 aprilie, dar Daniel se oprește din citit vrând să știe, Theo! el își mișcă imperceptibil capul în direcția vocii mele, Nu mă întreba nimic acum, Daniel, citește-mi mai departe! Eu îi ascult ruga și citesc, l-aș fi întrebat dacă, 11 aprilie, Radu m-a luat astăzi cu el la atelier, l-am reîntâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a părut a fi un zâmbet ivit pe neșteptate pe chipul lui, mai degrabă o tresărire interioară, n-aș fi vrut să-i văd niciodată expresia aceea adusă de întrebarea mea naivă, m-am temut întotdeauna de acea mișcare imperceptibilă a buzelor, și aș vrea acum să nu fi înțeles niciodată adierea aceea întunecată peste chipul lui, Nu-i vorba de contract, Daniel! E cu totul altceva, e un alt fel de învoială! Mult mai gravă, i-am promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]