834 matches
-
pronumelor combinate cu în grupurile verbale, propoziția asertivă și imperativă; pronumele de politețe; pronumele demonstrativ; particulele pronominale ci, ne; pronumele posesiv; pronumele interogative; pronumele nehotărâte; ● Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate și neregulate; perfectul compus al verbelor regulate și neregulate; imperfectul verbelor regulate și neregulate; perfectul simplu al verbelor regulate și neregulate; viitorul simplu și viitorul anterior; condiționalul prezent și trecut; folosirea condiționalului; modul imperativul (tu, noi, voi); folosirea imperativului cu pronumele de politețe; conjunctivul prezent și trecut; conjunctivul imperfect și
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
neregulate; imperfectul verbelor regulate și neregulate; perfectul simplu al verbelor regulate și neregulate; viitorul simplu și viitorul anterior; condiționalul prezent și trecut; folosirea condiționalului; modul imperativul (tu, noi, voi); folosirea imperativului cu pronumele de politețe; conjunctivul prezent și trecut; conjunctivul imperfect și trapassato; concordanța timpurilor la modul indicativ; concordanța timpurilor la modul conjunctiv; fraza ipotetică; verbele frazeologice (cominciare, iniziare, finire, smettere); verbe tranzitive și intranzitive (alegerea auxiliarului); forma activă, pasivă și reflexivă; verbele modale (dovere, potere, �� volere); verbele impersonale; verbe defective
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul posesiv "a" este folosit în graiul moldovenesc pentru toate numerele și genurile, înlocuind formele variabile „al”, „a”, „ai”, „ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul verbelor, și chiar din formele de infinitiv este înlocuită cu „-é” [ǣ], ca în formele „"vedé"”, „"triș'é"” și „"viné"” sau „"a vedé"” (fonetism împărtășit și de graiurile ardelenești). În comunicațiile orale, formele de viitor „"am să fac"”, „"o să fac
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
mod (indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „"perfect slav"”. Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de imperfectiv. Forma de perfectiv se formează: Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu, verbul
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
și cu sufix) la conjugările I și a IV-a. Iată conjugarea verbelor regulate: Indicativul prezent este forma de bază a verbului în gramatica aromânei. Cea de persoana I singular constituie cuvântul-titlu pentru verbe în dicționare. Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
scosh(u) „scosei”, "aprimshu „aprinsei”, "dush(u)" „dusei”. Perfectul compus se formează cu formele complete ale verbului auxiliar am „a avea”. Mai mult ca perfectul sintetic a dispărut în aromână, fiind înlocuit cu unul analitic, format cu auxiliarul "am" la imperfect : Viitorul se poate forma în mai multe feluri, dintre care cel mai răspândit este cu verbul auxiliar "voi" „a vrea” la persoana a III-a singular a indicativului prezent la toate persoanele ("va") + conjunctivul prezent (vezi mai jos): "va s-căntu
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
III-a singular a indicativului prezent la toate persoanele ("va") + conjunctivul prezent (vezi mai jos): "va s-căntu" „voi cânta”. Viitorul anterior se formează cu "va" + conjunctivul perfect compus: "va s-am căntată" „voi fi cântat”. Conjunctivul are patru timpuri: prezent, imperfect, perfect și perfect compus. Se folosește cu conjuncția să, cu variantele se, si și s-. La conjunctiv prezent, conjugarea I, persoana a III-a nu diferă de cea de la indicativ prezent:. Conjunctiv imperfect: "s-căntam". Conjunctiv perfect compus: "s-am căntată
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
fi cântat”. Conjunctivul are patru timpuri: prezent, imperfect, perfect și perfect compus. Se folosește cu conjuncția să, cu variantele se, si și s-. La conjunctiv prezent, conjugarea I, persoana a III-a nu diferă de cea de la indicativ prezent:. Conjunctiv imperfect: "s-căntam". Conjunctiv perfect compus: "s-am căntată". Conjunctiv mai mult ca perfect: "s-aveam căntată". Condiționalul-optativ prezent este sintetic: Condiționalul-optativ perfect se formează cel mai adesea din imperfectul verbului "voi" la forma unică "vrea" + condiționalul prezent: "vrea s-căntarim" „aș fi
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
persoana a III-a nu diferă de cea de la indicativ prezent:. Conjunctiv imperfect: "s-căntam". Conjunctiv perfect compus: "s-am căntată". Conjunctiv mai mult ca perfect: "s-aveam căntată". Condiționalul-optativ prezent este sintetic: Condiționalul-optativ perfect se formează cel mai adesea din imperfectul verbului "voi" la forma unică "vrea" + condiționalul prezent: "vrea s-căntarim" „aș fi cântat”. La imperativ, în afară de formele de persoana a II-a asemănătoare cu cele din română (imperativul propriu-zis), mai sunt forme și pentru persoana I, cu conjuncția "as", din
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
timpuri și moduri; substantive multiple și clase verbale; câteva articole sau fără; și mai degrabă cuvintele libere. Limbile germanice vechi sunt renumite pentru faptul că au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei aspecte trecut-viitor specific limbilor PIE (imperfect, aorist și perfect/stativ) unite într-unul și niciun timp nou (viitor, mai mult ca perfect, etc.) în dezvoltare. Au existat trei moduri: indicativ, subjonctiv (dezvoltat din optativul limbilor PIE) și imperativ. Verbele gotice au avut un număr de caracteristici
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
Nobel (...) Această poveste a unei familii de refugiați din Basarabia, odată cu întoarcerea frontului și așezarea ei în apropiere de Slatina, are un dramatism cum în puține cazuri am văzut; o scriitură de asemenea extraordinară, îmbinând timpurile narative magistral, prezentul și imperfectul evocării, aș spune teribil, încât pe alocuri mi-a indus un soi de atitudine tragică, prin aceea că omul victimă a istoriei devine un învingător. (...) Această poveste a unor învingători - care își pierd averea, își pierd copiii, care se strămută
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
nemnaliiumi" (= "nemnaliiu"-"mi", „eu sărbătoresc”), "pissiumi" (= "pissiu"-"mi", „eu văd”), "uediiumi" (= "uediiu"-"mi", „mă rog”). Aoristul de tip s proto-indo-european a evoluat în preteritul de tip t în galică, prin îmbinarea desinenței vechi de persoană a treia la singular de imperfect cu desinența corespunzătoare de perfect și afixarea desinenței noi la fiecare formă a noului preterit-t. În mod asemănător, preteritul de tip s este format prin generalizarea desinenței de persoană a treia de singular. Nu s-au găsit atestări care
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
-t. În mod asemănător, preteritul de tip s este format prin generalizarea desinenței de persoană a treia de singular. Nu s-au găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe mult de
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
šta traži u mojoj sobi" „L-am întrebat ce caută în camera mea”. Limba maghiară funcționează la fel: "Azt hittem, hogy alszik" „Credeam că doarme”. Alte limbi evită astfel de neconcordanțe, bunăoară franceza, verbul subordonat fiind în acest caz la imperfect: "Ma mère me disait toujours que je devais faire des études" „Mama îmi spunea mereu că trebuie să fac studii”. În unele limbi, anumite forme temporale pot fi folosite pentru a indica altceva decât timpul. Un exemplu în engleză este
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
afixe care formează perechi de verbe, unul de aspect imperfectif, celălalt perfectiv, există unele restricții de asociere a timpului cu aspectul. Astfel, un verb perfectiv de regulă nu poate fi folosit la prezent într-o propoziție principală, și nici la imperfect. În limbi în care aspectul nu este marcat în acest fel, cum sunt de exemplu limbile romanice, și ale căror gramatici tradiționale nici nu tratează această categorie gramaticală, aspectele sunt totuși exprimate tocmai prin anumite forme temporale. Astfel, în limba
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
acest fel, cum sunt de exemplu limbile romanice, și ale căror gramatici tradiționale nici nu tratează această categorie gramaticală, aspectele sunt totuși exprimate tocmai prin anumite forme temporale. Astfel, în limba română se poate vorbi de timpuri durative, cum este imperfectul, și de timpuri momentane, cum este perfectul simplu și perfectul compus. Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara. Prezentul indicativ are următoarele valori
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara. Prezentul indicativ are următoarele valori: Prezentul conjunctiv poate exprima: Prezentul condițional-optativ exprimă: Prezentul prezumtiv: Prezentul infinitiv are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi: Altă valoare absolută, frecventă, este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
infinitiv are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi: Altă valoare absolută, frecventă, este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea unei acțiuni posterioare față de o acțiune trecută: "Avusese cele mai bune rezultate în anul care se încheia". O valoare excepțională a imperfectului este cea de condițional perfect: Dacă știam, veneam și
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea unei acțiuni posterioare față de o acțiune trecută: "Avusese cele mai bune rezultate în anul care se încheia". O valoare excepțională a imperfectului este cea de condițional perfect: Dacă știam, veneam și eu" = "Dacă aș fi știut, aș fi venit și eu". Perfectul compus se folosește de regulă cu valoare absolută, cea de a exprima o acțiune efectuată și încheiată în trecut, față de
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
ai cărui autori a sugerat să fie numiți "neuromanți" - reprezintă "o fuziune a impulsului romantic cu știința și tehnologia". Scriind în 2005 în "F&SF", Charles de Lint remarca faptul că, în vreme ce extrapolările tehnologice ale lui Gibson s-a dovedit imperfecte (mai ales incapacitatea sa de a prevedea apariția telefonului mobil), "este mult mai importantă imaginarea poveștii, a gândurilor care trec prin mințile personajelor sale și lumea în care se petrec toate". Criticul literar Larry McCaffery descria conceptul matricii din "Neuromantul
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
colectat numeroase animale marine, delectându-se în coralii tropicali din limanele mareice, și a cercetat geologia Insulei Potârnichii. Deși cartea lui Daubeny din biblioteca lui "Beagle" descria geologia vulcanică a Canarelor, în ea scria că structura Insulelor Capului Verde este „prea imperfect cunoscută”. Darwin a considerat Insula Potârnichii drept cheia înțelegerii structurii insulei St. Jago, și i-a studiat cu grijă stratigrafia după metodele învățate de la Adam Sedgwick. A strâns specimene și a descris un strat alb de stâncă tare formată din
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul trebuie folosit și ca formă a predicatului subordonatei condiționale introduse prin "si", în locul conditionalului trecut, atunci când se exprimă o condiție neîndeplinită în trecut: "Si tu m’avais écouté, tu ne serais pas dans
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv: Mai mult ca perfectul recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]