1,880 matches
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > MAGDALENA ALBU - DALIDA - FORȚA IMPLACABILĂ A DESTINULUI Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului „Seigneur Dieu, pourquoi m'as-tu abandonnée?!... J'ai faim, j'ai soif, j'ai froid, je n'ai plus de boussole” (DALIDA
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
și al întunecatei Sene cu umbre sângerii împrăștiate în tăcere printre aleile cernite din Montmartre ori peste zidurile triste ale Rue d'Orchampt-ului parizian e unul singur - DALIDA... Magdalena ALBU București 17 martie 2013 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - DALIDA - FORȚA IMPLACABILĂ A DESTINULUI / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 818, Anul III, 28 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
de revenire la firesc? Observăm, ca și la operele anterioare ale autorului, o puternică forță de sugestie. Titlul nuvelelor este formulat în așa fel, încât să reflecte, în mare măsură, conținutul nuvelei. „Un răgaz nesemnificativ” e de fapt un terminus implacabil care nu poate fi prelungit. „Amurgul surâsului” este stingerea luminii și speranței celor ce au îndrăznit să mai spere. „La răscruce” este dilema de opțiune în viață căreia îi suntem supuși cu toții. „Călătorie inversată” poate fi un drum refăcut în
CONSIDERAŢII CRITICE – ION CATRINA, DE LA ROMANUL FLUVIU LA NUVELĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345458_a_346787]
-
vitală pentru o țară despărțită de Carpați nu numai geografic, dar mai ales duhovnicesc și sobornicesc. România Mare, Polonia au fost în perioada interbelică santinele la poarta Europei mereu amenințată de barbarii de la răsărit și au căzut primele la datorie, implacabilă soarta a celor din linia întâi. Azi România, Polonia sunt santinele UE/NATO inpotriva primejdiilor de la răsărit. Președintele Klaus Iohannis, în concepția constrantinopolitana a simfoniei, șeful statului și bisericii ortodoxe urmărește: • legitimarea, prin vizita Suveranului Pontif, apartenenței țării și bisericii
PAPA FRANCISC ÎN ROMÂNIA ŞI CHESTIUNEA ORIENTALĂ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377024_a_378353]
-
în brațe cuvântul destin. În felul meu rezolvasem temerea care mă însoțea gândind la viitor. Destinul o luase pe o cale liberă, pentru un vinovat fără vină, liberă pentru visare, pentru zbor. Și cum în noua mea accepțiune despre caracterul implacabil al destinului, destinul a mai făcut un pas, care avea să-mi schimbe și viața și felul meu de a fi. Emilia Țuțuianu: Cum se împăcau romantismul și libertatea pe care destinul ți le hărăziseră, cu sentimentalismul poetului din tine
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
după nașterea lui este cel mai mare dușman al omului. Ca să fiu împăcat cu destinul meu consider că ...”viața bate filmul”. Totul devine conform legilor naturii, în vehiculul numit timp, cu viteza lui tot mai mare și pe direcția stabilită implacabil. Măcar să mă bucur de manifestările naturale în scurta trecere pe lângă mine, unele irepetabile. Să întâmpin primăvara mergând pe jos, să mă plimb iarna cu sania lui Moș Crăciun, vara să plutesc pe valuri, iar toamna să mă urc în pomi
NOILE SERIALE TV de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378119_a_379448]
-
pretutindeni pe care o aud o simt și o miros în orice atom de materie și particulă de praf oriunde fug prin lume încercând să tot scap de ea atât de plictisit din cauza rutinei a alergăturii și al inutilului instalat implacabil în cele mai mărunte lucruri pe care le fac și chinuit să țin pasul cu ritmul tot mai rapid al acestui secol minune în care unii zic că sunt norocos să exist sunt nevoit să mă întorc zi de zi
TRISTEȚEA MEA DE JOI SEARA de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376426_a_377755]
-
doar ea și acea teamă viscerală, care îi ține tovărășie cel puțin, pe care o caută și o invocă, în ciuda răutății ei. În creierul opacizat parcă, crește zi de zi un balon ce îi strânge tâmplele într-o menghină nemiloasă, implacabilă. Răspunde întrebărilor ce îi plouă în auz, cu o siguranță ce nu ... Citește mai mult Anii s-au adunat hoțește în cartea vieții sale și au așternut cenușa peste amintirile atât de vii, cândva. E tot mai greu acum să
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
doar ea și acea teamă viscerală, care îi ține tovărășie cel puțin, pe care o caută și o invocă, în ciuda răutății ei.În creierul opacizat parcă, crește zi de zi un balon ce îi strânge tâmplele într-o menghină nemiloasă, implacabilă. Răspunde întrebărilor ce îi plouă în auz, cu o siguranță ce nu ... XXVIII. ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
trebuie să fie pace, trebuie să fie blumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic. cel mai frroce dușman Tăcut, sadic și dur, trist, dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul fiind că mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceia ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
săturase de vorbă cu fiică-sa, ca alte mame... Și-ar fi dorit, de asemenea, să vadă cu ai ei multe locuri din țară ori de-aiurea... Dar se dovedise că destinul nu avusese încredere în proiectele ei! Intervenise. Obstrucționase implacabil toate speranțele Mirei! Își aminti cum, cu exact zece ani înainte de pensionare, Aura se îmbolnăvise. Era chiar în anul Revoluției, da, da! Și Mira parcă vedea acum totul într-un film. Tocmai venise acasă de la Cabinet și se pregătea să
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
chiar și gândurile pe care ni le vede tridimensional ! Desigur, acest lucru ne deranjează pe mulți; el poate ne înspăimântă cel mai serios și deseori ne face să roșim speriați înlăuntrul sufletului nostru, dar... asta este! Totul se revelează clar, implacabil, fără nici o scăpare, de sus în jos, de jos în sus - și fără drept de apel ! De ce vă mirați? Avertismente am avut destule. Ca atare, într-acolo, în Zona de Nicăieri, nimeni nu apucă să vadă Operatorul să-i pună
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
energii ancestrale și contrastând cu dual(fals)itatea lumii din jur. Prezentată sub forma unui buchet lirico-eseistic, ce deconspiră tăcere și solemnitate, cartea pendulează între limitele unui status ființial, în care sentimente - ascunse sub măști de lut - plâng pe umărul implacabilului timp. Transformat în petale de flori, cu miezul de foc, din care picurii ruginii umbresc siluetele clipelor, timpul se comprimă, concentrând - în sensuri existențiale unice - doar esențe. O alchimie lirică aparte, un spectru invizibil. Despre... Editura Armonii Culturale a fost
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
de sensuri cu izuri boreale Prin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că, implacabil, dorul ne doare uneori. Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune, ... Citește mai mult Noi doi, pe scena vieții cu orchestrații greleRămânem două doruri, atât, nimic mai mult,Cântând aceleași arii pe note paralele,Si fredonând dorințe din vremuri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Dar amețit de sensuri cu izuri borealePrin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina,Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vinăCă, implacabil, dorul ne doare uneori.Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune,... XVI. ALB-ALBASTRU, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015. De-atâta alb mi-e sufletul albastru, Balet marin pe-o margine de zare În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
depline - în comunitatea ai cărei membri suntem și să ne asigurăm singuri mijloacele de subzistență. Apoi, așteptăm să ieșim din mecanismul social în care am fost angrenați, dobândind odihna și liniștea vârstei senectuții. În final, deși nu o așteptăm, vine - implacabil - dispariția noastră fizică din materialitatea lumii. Problema este „Ce anume mai așteptăm apoi?” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: AȘTEPTAREA / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1702, Anul V, 29 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate
AŞTEPTAREA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372246_a_373575]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletu-mi, chircit de durere, a îngenuncheat în fața implacabilului Destin, mut ca un sfinx, plângându-și neputința în fața sa, pentru că, astăzi, 14 iulie 2015, după lungi și grele suferințe, scriitorul Gheorghe Chirtoc a plecat Dincolo... Pe OMUL și SCRIITORUL GHEORGHE CHIRTOC l-am admirat, l-am stimat și l-
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
i se păru suficient. Un gând teribil se născu din tumultul acela autodistructiv și începu să ia amploare cu repeziciune. Dorința de autoflagelare crescu precum o buruiană rea în mintea incendiată de mânie și soluția i se dezvălui limpede și implacabilă. Pedeapsa trebuia să fie cruntă și decisivă! Nu merita îndurare pentru tot răul pe care-l pricinuise! Cristian coborî scările așa cum îi era obiceiul, exuberant și pus pe fapte mari, pe care voia să le înfăptuiască împreună cu sora picată din
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
și mânia lui se topi într-o cascadă de duioșie infinită. - Vino copilă! Dumnezeu a socotit că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de bestii fioroase ce se strângea ca un cordon implacabil în jurul lor. Se opri o clipă cât să înțeleagă despre ce era vorba, apoi se repezi târând după sine fata ce era încă, sub efectul șocului, o împinse în mașină cu forța, apoi apucă levierul de sub scaunul posterior și se
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
sub ramurile protectoare ale copacului prieteniei. Ne ploua din strunele frunzelor albastre, în clinchetele argintii, ale clopoțeilor sufletelor noastre îmbrățisate în buchete de raze aurii, cu fluvii de energii pozitive revărsând în valuri, balsamuri vindecătoare peste sufletele rănite sub forța implacabilelor călcâie ale destinului, care deseori fuseseră la un pas de a le strivi. Prietenia dintre noi, era atunci un țărm comun de popas și izvor de reâncărcare cu energii vitale ce regenera entuziasmul pierdut în combatimetul cu intemperii ale vieții
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
pare ea însăși o astfel de iluzie inutilă și înșelătoare. Dacă n-ar fi codul genetic și instinctul de supraviețuire împlântate în eul nostru, dacă n-am fi fost dintru început programați cu un destin și cu voință absurdă și implacabila de a duce mai departe acest vis de nemărginire și nemurire, cu siguranță că nici moartea n-ar mai fi făcut vreun sens. Așa că oricât de “inutilă” ar fi aceasta “pasiune” numită viața există în ea totuși speranța unui deznodământ
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
mai poți uita. Asta își dorește orice poet. Să-și depășeasă condiția de ”anonimat”, vestind lumii că există, că sufletul lui vibrează, în aerul curat al dimineților de primăvară. Sensibil, asemenea unui seismograf, sufletul poetului nu poate rămâne nepăsător în fața implacabilei treceri, în fața acestei rotații a anotimpurilor, fiecare anotimp inducând o anumită stare, uneori copleșitoare, sumbră, alteori radioasă și bântuită” de cele mai luminoase și încrezătoare zboruri. Primăvara aduce cu sine un plus de vitalitate și speranță. Natura renaște și lumina
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Și să eviți nenorociri prescrise, Ce revelație te ajută să-nțelegi Că-ți vin pedepse și bucurii, destinice? Să nu dai vină doar pe soarta O fi existând și-acea predestinare, Dar în moment nodal, îndrăznește, speră Viitorul nu-i implacabil, intuiția-i singură salvare! La răscruce mi-e destinul, știu, Dar n-am nevoie de nici o profeție Spre o predestinare oarbă, chiar vreau să fiu Supusă unui test divin de-nțelepciune! -Aleg să-mi fie Viața, Provocare! Referință Bibliografica: La
LA RĂSCRUCE MI-E DESTINUL ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369174_a_370503]
-
tonul grav pe care îl foloseau îngerii mereu, de parcă soarta omenirii ținea de cuvintele pe care le rostesc. -Ți-a mai spus cineva că ești un ciudat? -Mereu, asta e slujba mea! Așa a început relația celor două personaje, evitând destinele implacabile pe care erau forțate să le urmeze, pe acea plaja uitată de lume. Se întâlneau în fiecare zi, la aceeași oră, în același loc și se bucurau de intimitatea infinită pe care le-o oferea acea ascunzătoare. El, adesea îngropat
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
a istoriei, a istoriei fără Dumnezeu este eminamente demonica. Crește la sân șarpele adamic, post paradisiac, ascuns, înveninat cu elixilurile puterii și al ambițiilor faustice, deșarte. Există o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și implacabilelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie căreia îi căutăm cu toții albia firească și normală a curgerii, curenții subterani ai duhului, fiindcă astfel am fi condamnați să trăim în afara lumii și a adevăratelor rosturi
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]