1,250 matches
-
libertate? Am devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu adevărat realiza - evaluarea posibilităților proprii - e greu de făcut și ratarea este de aceea mereu negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sânt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întîrzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost: adunările grotești în care urmau să se facă și desfacă destine, cu uri sălbatice care izbucneau de sub zâmbete poleite, cu lungi execuții pregătite din umbră - toată adunătura aceea de profesioniști ai răului, uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de a opta între onesta umilitate care-i șade bine neșcolirii și împroșcarea a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că de vreme ce vreau conceptul de autoritate, unul care se distribuie fără să se împartă, reduc autoritatea la acea formă de unitate care poate fi apoi lesne invocată de câte un deținător absolut. E limpede că în numele eidos-ului oamenii pot face impostură, dar asta nu mă împiedică să caut și să văd eidos-ul. Bochenski rămâne însă prins la nivelul intelectului care separă și care apoi nu mai este capabil să unifice părțile; el rămâne la autoritatea epistemică și la cea deontică, și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rimau toate acestea cu lecția pe care i-o dăduse lui Andrei în marginea articolului despre patriotism din "Secolul 20"? Cum, cu rugămintea apăsată, pe care mi-o adresase cu câteva luni în urmă, de a nu denunța plagiatul și impostura lui Tudor Ghideanu, șef de catedră (?) la Facultatea de Filozofie din Iași, în marginea lui Heidegger și a filozofiei contemporane în genere, ca fiind - gestul acesta care mie îmi părea purificator și moral - un act nedemn în raport cu orbita culturală pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă? Ce impostură să-ți dai doctoratul în "cele nevăzute"! 18 februarie Ce s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme? Am început, la propunerea lui Andrei, și împreună cu Anca Manolescu (bună cunoscătoare a operei lui Gue-non) și Horia, un seminar privat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
minute mai târziu, tânărul a reapărut cu o pungă sofisticată de hârtie, cu aer festiv, pe care scria "Joyeuses Retrouvailles de la part de tout l'équipage" și care conținea două sticle de șampanie Lanson, a trebuit să accept propria mea impostură, să-l privesc cu ochi umbriți ele emoție și să murmur un "merci" care, pe lângă recunoștință, trebuia să exprime tulburarea la gândul că o mână de oameni necunoscuți se bucură cu atâta grație de supradoza mea de fericire. Până la aterizare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neapărat să fi avut loc și care trimite cu gândul la altele care nu vor avea loc niciodată. Pentru privitorul neavizat imaginea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană, o entorsă, Ersatz-ul unei împliniri culturale, cortina trasă peste o impostură. Situată în regiunea incertă dintre ustensil, trofeu, decorație și mărturie, biblioteca, asociată cu posesorul ei, poate deopotrivă dezvălui și masca: un tic cultural, traseul unei formări, o aspirație îngropată, direcția unei pasiuni, bulimie, lene sau prostie, un proiect amânat la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reușise să-și construiască o iluzie eficace și că a supraviețuit datorită ei. Dacă Wald nu ar fi existat, nu aș fi știut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil. Scena de atunci a "filozofiei", în măsura în care marxismul este o impostură filozofică, era populată de impostori. Wald nu era însă nu impostor, ci un copil metafizic. Neavând conștiința exigențelor, reperelor și standardelor filozofiei, își imagina că jucăria pe care o improvizase era o mașinărie adevărată. Se juca singur cu ea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Discursul lui Simmias se distinge, remarcă A. Corlu, „prin calitatea gândirii și a expresiei, prin bogăția și precizia imaginilor”1- În toate acestea fiind vizibilă pecetea autorului. Simmias stăruie de la Început asupra faptului că Socrate, deși respingea ca pe niște imposturi mărturiile despre viziuni, Îi privea cu ochi Îngăduitori pe aceia care susțineau că ar fi auzit un glas. În cazul particular al daimonion-ului lui Socrate, e vorba mai curând de Înțelegerea unui cuvânt (noesis logou) decât de percepția reală a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Am fi dorit să o evite? Mărturisesc că nu-mi place eșecul. Cred că una dintre intoxicările culturale postromantice a fost preferința pentru o metafizică a prăbușirii. Și, pe cât posibil, aceasta să se Întâmple În capul altora, ceea ce e culmea imposturii. Să-l citești pe Sade e minunat, nu și să trăiești ca el. Transformarea degradării, eșecului, groazei, cruzimii, absurdului În obiecte estetice este inevitabilă, dar e descumpănitoare. Desparte arta de viață. Ca urmare, afirmația lui George Steiner potrivit căreia „cultura
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
îndrumați de cei foarte puț ini, dintre care câțiva foarte deștepți. Ca în viață, însă viața deștepților era în mâna pro știlor ! Și s-a declarat revoluția ! A venit rândul medicilor și juriștilor. Medici de toate naț iile, calitățile și... imposturile. Nu erau facultăți, mai ales private, să n-aibe secții de medicină și juridice. Era de prevăzut că piața se va umple destul de repede pentru că s-au repezit la admitere cu dosare și tot felul de nechemați. Așa că au chiar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
comandă -, cum bine ne amintim, atacuri și execuții fratricide în campaniile electorale, atunci când era nevoie de unitate pentru a rezista buldozerului comunist), „democrații”, în rândurile cărora apăruseră deja mici napoleoni și talibani de ceară, și-au ascuns întotdeauna ineficiența și impostura sub cele - eterne! - 8-9% de sufragii electorale. O cronică a eșecului R.M. din epoca de după ’89 (știu că la Chișinău se scriu deja câteva studii serioase pe această temă) va înregistra, cu destule amănunte, deopotrivă jenante și descalificante, înfrângerea scandaloasă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Când guvernarea îi iese prost și nemulțumirea maselor crește (vezi situația de la noi), ea, puterea, caută cu febrilitate susținători, de regulă persoane cu audiență la public, îi scoate în față - stându-le obraznic alături, pentru a-și ascunde, măcar temporar, impostura. În aceste situații de criză cu adevărat periculoase pentru destinul ei, capacitatea puterii de a trișa și corupe este halucinantă. De pildă: decorează cu multă larghețe, oferă premii și titluri bizare, fără discernământ. Descoperă sau inventează câte o tradiție la
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ultimul cerșetor - trebuind să urce pe jos până la „Casa lui Badea Mior”, pentru a săvârși ritualul purificării. Făcând abstracție de incoerența discursului și de numeroasele greșeli de exprimare (inscripția „Scriitor al poporului”, care apărea pe ecran, sublinia o dată în plus impostura personajului), acesta a fost mesajul rezumat al lui Ion Druță. L-am urmărit cu atenție și răbdare până la capăt, încercând să înțeleg mecanismul și motivațiile secrete de funcționare ale unui om care, de câțiva ani, își demolează cu înverșunare propriul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de prim-arheolog al moldovenismului ancestral) - și vocația de critic literar. ( În paranteză fie spus: criza de legitimitate (identitate) pe care o resimt conducătorii Basarabiei, nu trebuie căutată de aceștia în trecut. Nu vor găsi nimic care să le consfințească impostura. „Sacralizarea” unor ideologi comuniști, idoli de tinerețe precum Andrei Lupan și Emilian Bucov, nu este o soluție fericită, ci, mai degrabă, una descalificantă în aceste timpuri. Dacă vor să se perpetueze la putere, conducătorii de astăzi ai Basarabiei nu trebuie
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
căci asta suntem în fond, poeți. Sensibil la poezie, la un anume drog liricoid, care îi „saltă la fileu”, cum se spune, încurajându-i, după caz, autoînduioșarea „istorică” sau „sfânta revoltă” de circumstanță, basarabeanul iartă și trece ușor cu vederea impostura și amatorismul spumos al celor care-1 mint voios și cu dragoste. Astfel rezistă vulgata „marelui patriot și unionist”. E o boală a copilăriei democrației noastre originale, care trebuie tratată cu compasiune și consecvență. mai, 1996 Sincronizarea se amână Dacă facem
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu se va vindeca decât după ce vom avea cuviința unui 15 ianuarie tăcut, rece, purificator”. Iată două citate care ilustrează perfect două mentalități, două perspective de abordare a lui Eminescu astăzi. Una e hagiografică, festivist-protocronistă, în perfect concubinaj uneori cu impostura și mizeria umană, cum am exemplificat mai sus; alta e realistă și onestă, critică și autocritică, invocând sentimentul măsurii și al rușinii, și recomandând penitența. E inutil să mai precizez că o prefer pe a doua cu întreaga ființă. august
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Cacofonia tranziției va înceta numai după ce vorbele care o inundă și îi dau corp vor desemna realități adevărate. Neviciate și verificabile. Conform unor criterii cu valoare de întrebuințare și pe la casele mari ale „democrației” și „economiei de piață”. Camuflajul, dezinformarea, impostura, manipularea, supralicitarea parodicului și căderea în deriziune sunt bolile cu care limba română are de luptat pentru a-și regăsi o stare de sănătate, care se susține prin faptul că elementele sale de bază - cuvintele ce o compun - au o
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu insistență probate pe sol basarabean. Pe de altă parte, cantonarea Mesagerului (organ de presă al Partudului Forțelor Democratice, o formațiune politică care se declară proeuropeană), prin vocile sale șugubăț-anonime, în „demolarea” postmodernismului și optzecismului mi se pare o crasă impostură. Mesagerul n-a urmărit deloc fenomenul (nu țin minte să fi publicat texte ale optzeciștilor și nici cronici la cărțile lor), de aceea insistența cu care oferă cititorilor săi niște „sentințe” într-o problemă față de care a mers alături, mi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
surprinzător „să fim la 22 martie 1998, o forță și o suflare”. Adică, după ce patru ani de zile, înregimentați în partide, ne luptăm fiecare pentru electoratul său, demolându-ne adversarii politici - bârfindu-i, calomniindu-i, demascându-i, desființându-i pentru impostura și inconsistența demersului lor - să ne unim în cuget și suflare pentru salvarea națiunii. Aș vrea să fiu bine înțeles. A lansa, ca intelectual, ca scriitor, mesaje în numele concilierii, apeluri la colaborare, la elaborarea, eventual, a unor poziții comune în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să le prezint aici. Cele invocate sunt reprezentative pentru acest gen de manifestări culturale, în cadrul cărora, după opinia mea, se exhibă - în toată splendoarea - lipsa de respect față de carte și, în ultimă instanță, față de public (firește, în măsura în care acesta are sentimentul imposturii la care asistă). Inadecvarea la subiect, lipsa de măsură, vulgaritatea și frivolitatea discursurilor, entuziasmul general, absența totală a spiritului critic - iată tot atâtea motive menite să te îndepărteze de asemenea „evenimente culturale”. Și pentru că, vorba lui Gellu Naum, teoria strică
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu un sentiment de umilință și frică de eșec. Inhibarea mea este sporită poate și de tonele de omagii stupide și sterile care se scriu în fiecare an de ziua poetului. La ce bun să sporesc cantitatea de ridicol și impostură? Mai bine îmi rezerv câteva ore de lectură din Eminescu... Frumosul sonet pe care îl reproduc mai jos, este una din bucuriile revelatoare și reconfortante ale acestor lecturi. Dacă nu aș ști că a fost scris de Eminescu, l-aș
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
luptă; • Marcarea, însemnarea eroul este însemnat; • Victoria răufăcătorul este învins; • Remedierea nenorocirea sau lipsa inițială este remediată; • Întoarcerea eroului; • Urmărirea eroului; • Salvarea eroul scapă de urmărire; • Sosirea incognito eroul se întoarce acasă sau în altă țară și nu este recunoscut; • Impostura falsul erou formulează pretenții neîntemeiate; • Încercarea grea eroul este pus în fața unei grele încercări; • Îndeplinirea încercarea este trecută cu succes; • Recunoașterea eroul este recunoscut; Demascarea răufăcătorul sau falsul erou este demascat; • Transfigurarea eroul capătă o nouă înfățișare; • Pedepsirea răufăcătorul este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
operei ca atare"50. Principiul intern de construcție al istoriei literare este temelia teoriilor novatoare cu privire la parodie aparținându-le structuraliștilor 51 și post-structuraliștilor. Pentru început grupați în "noua critică", și ea parodiind tradiția prin titluri precum Noua critică sau noua impostură a lui Raymond Picard, 1965, ori Pentru ce noua critică, din 1966, a lui Serge Doubrovsky, aceștia își propuneau reînnoirea studiului literaturii în Franța, în jurul anilor '60, printr-o "trezire a conștiinței și a activității teoretice". În fapt, printr-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]