983 matches
-
un portchei Tiffany licărind pe pervazul ferestrei. Îl culeg și îl ridic spre ea. — Da ! Trish pare total uimită. Da, astea sunt ! Samantha, ești extraordinară ! Cum le-ai găsit ? — Sunteți foarte amabilă, ridic din umeri modestă. — Ei bine, sunt foarte impresionată ! Mă privește sugestiv. Am să-i spun și domnului Geiger. Da, doamnă, spun, încercând să-mi injectez nota adecvată de recunoștință în voce. Vă mulțumesc. — Domnul Geiger și cu mine vom pleca imediat, continuă ea, scoțând un spray parfumat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a... ăă... finisajului... și completează perfect foie-ul... Gras, adaug repede. De gras. Adică... amestecul de arome. Habar n-am ce naiba îndrug aici, dar se pare că nici Trish și nici Petula nu și-au dat seama. Ba chiar par sincer impresionate. — Unde naiba ai găsit-o ? o întreabă Petula pe Trish pe un ton de șoaptă care ea își imaginează că e discret. Fata mea mă aduce la disperare. Nu știe să gătească și nu înțelege nici o vorbă din ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bune prietene. Crezi că te descurci singură ? — Sigur că da ! zic, sforțându-mă să nu par exagerat de veselă. Nu vă faceți griji pentru mine. Serios. O să-mi văd de ale mele... — Ai terminat cu călcatul ? Se uită spre spălătorie, impresionată. Dacă am terminat? Dar ce crede că sunt, Wonder Woman ? Să vă spun drept, m-am gândit să las călcatul deocamdată și mă ocup mai întâi de restul casei, spun, cât pot de sec. De obicei, așa fac. — Categoric. Încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
partaj. O să mă fac că n-am auzit-o. — El este Guy, care o să mă ajute astăzi, spun, începând să servesc tartele cu ciuperci. Și, de asemenea, partener la Carter Spink, adaugă Trish mândră. Toate invitatele schimbă între ele priviri impresionate. O femeie în vârstă din capătul opus se întoarce către Trish, confuză. Tot personalul tău e format doar din avocați ? — Nu chiar, spune Trish degajată, luând o gură mare de șampanie. Dar mă-nțelegeți, atunci când ai o menajeră care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Partenariat egal la Carter Spink. Mă uit la el, încercând să-i transmit ce înseamnă exact asta. E cel mai prestigios... mai profitabil... mai incredibil... În câțiva ani, pot câștiga suficient cât să ies la pensie ! Nathaniel nu pare prea impresionat. Se mulțumește doar să se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mesaj patetic, că a venit, În cele din urmă, să-l elibereze de sub jugul ereticilor. „Nu i-am cerut nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu poate face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu se vor Înapoia cu mâinile goale. Din primele zile, trădarea unei străji de turn le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
privire admirativă. Nu m‑aș fi gândit niciodată la o asemenea perspectivă asupra situației. — Investiția de succes e adesea o simplă chestiune de abordare diferită, zâmbesc eu modest. Doamne ce‑mi place când nimeresc răspunsul corect și toată lumea mă privește impresionată. — Ți‑am fost de folos, Judy? zice Emma. Da, spune Judy. Foarte mult! Am înregistrat discuția noastră pe video și diseară o să i‑o arăt și lui Bill. — Așa să faci! zic. Dar nu înainte să vezi ce cravată poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dacă mor, îți iei pur și simplu altele.) — Gata? zice Luke. — Categoric! spun și mă îndrept cu pași nesiguri spre el, blestemând ușor în gând noroiul. Pietrișul ne scârțâie sub picioare în drum spre hotel - și, trebuie să spun, sunt impresionată. E un vechi conac de țară, cu grădini frumoase, în care se află sculpturi moderne și cu cinematograf propriu, cum scrie în broșură. Luke a mai fost aici de câteva ori și zice că e hotelul lui favorit. Plus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Lucy, în timp ce se pregătește. — Ai văzut‑o? întreb cu interes. E frumoasă rochia? — N‑am văzut‑o, spune mama, și‑și coboară vocea. Dar se pare că a costat trei mii de lire. Și asta fără voal! — Uau, zic, impresionată. Preț de o clipă simt că mă încearcă o oarecare invidie. Da, bine, nimic nu poate fi mai rău decât să te măriți cu Tom Webster, dar totuși. O rochie de 3000 de lire. Și o petrecere... și tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sală, nu? Asta‑i literă de lege aici. Așa că e o cale bună de a mă acomoda. În clipa în care ajung la intrarea centrului de fitness mă uit la reflexia mea în geam, și, în adâncul sufletului, sunt destul de impresionată. Se spune că newyorkezii sunt slabi ca niște sticksuri și în formă, nu? Ei bine, cred că eu arăt și mai în formă decât oricare dintre ei. Zău, uite la tipul ăla chelios, cu tricou gri. Arată de parcă n‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în care îmi deschid meniul, simt că atât Judd, cât și Kent mă privesc cu mare interes, de parcă aș fi gata‑gata să înfloresc în fața ochilor lor. — Ți‑am văzut casetele, spune Kent, aplecându‑se spre mine. Și suntem foarte impresionați. — Da? zic, și imediat îmi dau seama că poate n‑ar trebui să par atât de uimită. Da, repet, încercând un ton mai nonșalant, ce pot să spun, evident, sunt destul de mândră de emisiune... — Așa cum știi, Rebecca, noi producem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să văd această operă de artă. Și acum că sunt aici... pur și simplu nu mai pot să aștept. Sper că mă înțelegeți... — Firește! spune Kent. Firește că te înțelegem. Ce poveste extraordinară! Schimbă priviri cu Judd, și el la fel de impresionat, iar eu zâmbesc cu modestie. Și... despre ce operă de artă e vorba? Mă uit la ea, încă zâmbind. OK, hai, repede, gândește‑te. La Guggenheim. Pictură modernă? Sculptură? Aș merge pe pictură modernă. Ce bine ar fi dac‑aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te duci la Guggenheim. — Așa e, zic, luând o cutie cu balsam de mandarine, pentru buze. Așa e. — Chiar și eu am fost foarte uimit când am auzit de visul tău arzător din copilărie, zice Luke. Kent a fost foarte impresionată. — Zău? spun vag. Ei, e foarte bine. — Categoric. Luke face o pauză. Ciudat doar că nu mi‑ai zis nimic azi‑dimineață de Guggenheim. Sau, dacă stau să mă gândesc... niciodată. Având în vedere faptul că visezi să ajungi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și, până în clipa asta, întâlnirea decurge absolut perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm... păi... — Nu. Ridică o mână. Nu fi timidă. Ești pe val. Numele tău e pe buzele tuturor. Oamenii se luptă pentru tine. Ia o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atât de important să reușești în America? De ce? Ca s‑o impresionezi pe vaca aia de maică‑ta? Fiindcă, dacă vrei s‑o impresionezi pe ea, Luke, ar fi bine să renunți la ideea asta definitiv! N‑o să fie niciodată impresionată. În veci! Nici măcar nu s‑a obosit să vină să te vadă! Dumnezeule, tu îi cumperi o eșarfă Hermès și ea nu poate să‑și rearanjeze programul ca să‑și găsească cinci minute pentru tine! Mă opresc brusc, gâfâind. Of, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eșarfa Denny and George - de fapt, chiar am luat‑o de pe masa de toaletă. Dar am pus‑o imediat la loc. Nu știu de ce. — Hai, că‑i spargi, face Suze. Unde mâncați? — La Lorenzo’s. — La San Lorenzo? Cască ochii, impresionată. — Nu. Parcă nu. Doar... Lorenzo’s. N‑am mai fost acolo. — Ei, să nu uiți să comanzi șampanie, spune Suze. Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să sară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de multe, spun evazivă. Știi cum e. La final am fost de‑a dreptul fără milă. — Sunt mega impresionată! Se oprește în fața șifonierului și eu mă uit la ea cu neliniște. Nu‑l deschide, mă rog în gând. Atâta te rog, nu îl deschide. — Ți‑ai mai oprit și tu câte ceva? zice cu un zâmbet până la urechi și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu silicați organici polarizați. Astfel că ea posedă o piele dublă, iar acidul este depus între cele două straturi. ― Noroc că Dallas n-a tăiat mai adânc cu scalpelul, altfel și-ar fi vaporizat acidul în toată infirmeria. Ripley păru impresionată. ― Stratul cu silicați, văzut la microscop, pare să fie o structură moleculară extraordinar de densă și unică în felul ei. Ar putea să reziste și la laser. Știu, știu, se grăbi el să explice când văzu expresia incredibilă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vrea să cunoști pe cineva, i se adresează. Liam! Vino puțin, te rog! Apucă pe cineva de mână și îl conduce prin mulțime până la masa noastră. Îl recunosc pe Liam O’Connell, faimosul star media, și sunt de-a dreptul impresionată. Arată mai bine pe ecran - în realitate e mai scund, iar trăsăturile nu sunt chiar așa de simetrice, dar e într-adevăr carismatic și mai sexy decât în fața camerelor. Fără să las să se observe, sunt încântată să cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Juliet, continuă Lewis, cea despre care vorbea Liam. Era cu prietenul ei la New York și a băut astfel de finețuri la... —La Benny’s Burritos? întreb, fără a mă aștepta deloc la un răspuns afirmativ. Da. De unde știi? Lewis pare impresionat. — Am frecventat și eu acel club când am stat în New York. —Dumnezeule, dar trebuie s-o cunoști pe Juliet. Ea era înnebunită după acel loc. Priviți! Intră jonglerii! Doi tipi urcă pe bar, iar eu aplaud mai tare ca oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o aventură de o noapte. — Se poate să ai dreptate, însă, până la urmă, tot despre durere e vorba! Nu e corect să încerci să judeci și să stabilești cine suferă mai mult. Pentru că suntem de aceeași parte a baricadei. Sunt impresionată. Finn pare mai profund decât ai crede la prima vedere. —Noapte bună, îmi urează el și mă îmbrățișează pe neașteptate. Ne despărțim. Eu mă îndrept spre scara rulantă care duce la linia Victoria, iar el, spre Central, care-l duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Matt. Spre sfârșitul programului, acesta venea și stătea la masă cu noi, bea un pahar de Jagermeister cu Patrick și îi repeta de fiecare dată că e un tip norocos că are o prietenă așa drăguță (vă puteți imagina ce impresionată eram eu). Iubitul meu însă devenea foarte stânjenit. I-a trebuit un an întreg până să se obișnuiască. Îl priveam ce bine se simte și ce relaxat era în preajma lui Matt. Aceste stări nu le trăia niciodată cu mine, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la un moment, dat, a fugit la baie să-și dea mațele afară. Avem Cointreau pentru doamna! așază Matt un pahar în fața mea. Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit și de asta după atâta timp, spun, foarte impresionată. Îmi face cu ochiul și trage un scaun lângă noi. Restaurantul începe să se golească, iar mesele din jurul nostru sunt libere. Am adus și niște Laphroaig, continuă el, punând pe masă o sticlă întreagă. Se uită în jur și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu mă puteam bucura înainte, când umblam mereu beat. Acum însă exploram zone pe care nu le văzusem și unde nu voi mai ajunge niciodată. Se oprește lângă un Golf argintiu, dezactivează alarma și-mi deschide portiera. Ce maniere! Sunt impresionată! exclam în timp ce urc. Jake o închide și se îndreaptă spre cea din partea șoferului. —Așa am fost crescut, mă lămurește în timp ce pornește motorul. Să deschid ușa, să merg pe partea dinspre stradă a trotuarului. Înainte, fetele se simțeau desconsiderate, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]