1,896 matches
-
trecându-se peste granițele dintre domenii, discipline, cunoștințe, aplicații etc.; c) se Încurajează o recoltă cât mai mare de idei obținută prin jocul analogiilor diferite. Orice idee poate fi modificată, combinată cu oricare dintre celelalte idei exprimate; d) sunt acceptate improvizațiile care denotă o sensibilitate empatică; e) poate fi promovată orice metaforă capabilă să genereze analogii, metafore sau să declanșeze intuiții; f) În Încheierea activității este important ca ideile să nu aparțină nimănui. În ceea ce privește etapele de parcurs: 1) Se Începe cu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
posesia propriei personalități. Astfel, după necesități, echipa de profesori/educatori stabilește acea temă conflictuală care oglindește la un moment dat problemele și frământările vieții curente ale unor copii sau tineri cu care lucrează; tema este pusă apoi În scenă prin improvizație, cu participarea atât a subiecților prestabiliți, cât și a educatorilor/psihoterapeuților, fiecare dintre ei primind anumite roluri pe care au să le joace În mod spontan. Aceștia din urmă stimulează, orientează și evaluează astfel diferitele situații și momente ale jocului
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
program de improvizare în muzică jazz în care deviațiile inovatoare de la secvențele standard ale arpegiilor de jazz sunt controlate prin reguli armonice stricte (sau prin principiile implicite ale jazzului) alese la întâmplare mai multe când se permit anumite direcții în improvizație. Perspective sociale și de personalitate asupra studiului creativității Având o evoluție paralelă cu abordarea cognitivistă, studiile sociale au pus accent pe rolul variabilelor de personalitate, motivație și mediul sociocultural - ca surse ale creativității. Amabile (1983), Barron (1968, 1969), Eysenck (1993
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poate fi considerată o activitate creativă. Și activitatea sportivă la cel mai înalt nivel poate avea componente creative. În sporturi ca tenisul, baschetul și hocheiul ca să menționăm doar câteva, activitatea de bază nu este structurată și, prin urmare, necesită permanent improvizații. Un sportiv care se remarcă în aceste domenii a învățat deci mai mult decât cum să repete identic o serie de mișcări. Astfel, rezultatele studiilor despre interpreți și despre sportivi sunt relevante pentru înțelegerea gândirii creative. În plus, așa cum am
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de Bloom, Ericsson și colaboratorii lor. demonstrează necesitatea analizării carierelor unor persoane din domenii care implică în mod incontestabil gândirea creativă. Secțiunea următoare prezintă dovezi ale importanței exersării și acumulării de cunoștințe în domeniul componistic (inclusiv compoziția „în direct”, adică improvizația în jazz), care este, indiscutabil, o tehnică creativă. Nu este posibilă o estimare relativ directă a tiparelor de exersare și a altor activități în cazul unor personalități cum este Mozart. Totuși, dovezile indirecte vin în sprijinul rezultatelor studiilor efectuate de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
chiar dacă nu este surprinzător, contrazice presupunerea existenței unei tensiuni între cunoaștere și creativitate. Dacă Mozart a învățat copiind lucrările altora, de ce nu le-a repetat în continuare? Aceleași probleme reies și din studiul evoluției interpreților de jazz. Dezvoltarea capacității de improvizație la interpreții de jazz Jazzul este, probabil, cel mai „deschis” și „liber” din paleta artelor occidentale. Învățarea improvizației pare să fie o situație în care, dacă ne-am baza pe ceea ce s-a făcut înainte (chiar pe ceea ce noi am
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lucrările altora, de ce nu le-a repetat în continuare? Aceleași probleme reies și din studiul evoluției interpreților de jazz. Dezvoltarea capacității de improvizație la interpreții de jazz Jazzul este, probabil, cel mai „deschis” și „liber” din paleta artelor occidentale. Învățarea improvizației pare să fie o situație în care, dacă ne-am baza pe ceea ce s-a făcut înainte (chiar pe ceea ce noi am făcut înainte), am fi condamnați la eșec de la bun început. Totuși, și în acest domeniu, capacitatea creativă apare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
jazz să se condamne singuri la veșnica repetare a lucrărilor altora, însă nu este obligatoriu să fie așa. Analizarea muzicii interpretărilor de jazz de cel mai înalt nivel a oferit anumite elemente specifice legate de modul în care capacitatea de improvizație se leagă de cunoaștere. Owens (1995) a analizat solourile înregistrate de Charlie Parker (1920-1955), care este considerat cel mai mare improvizator din jazzul modern. Parker este persoana care a jucat cel mai mare rol, alături de Dizzy Gillespie, în trecerea de la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să folosească bucăți deja compuse. Cu cât sunt mai multe formulele de acest tip pe care le stăpânim, cu atât sunt mai mici șansele de a ne repeta. Johnson-Laird (de exemplu, 1988) a creat recent pe calculator un model de improvizație în jazz, pe baze euristice, și anume un set de metode empirice care pot fi folosite pentru a produce improvizații. Johnson-Laird pornește de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sunt mai mici șansele de a ne repeta. Johnson-Laird (de exemplu, 1988) a creat recent pe calculator un model de improvizație în jazz, pe baze euristice, și anume un set de metode empirice care pot fi folosite pentru a produce improvizații. Johnson-Laird pornește de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect esențial al evoluției unui interpret de jazz este faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect esențial al evoluției unui interpret de jazz este faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o capacitate de improvizație care să funcționeze eficient atunci când cântă, deoarece în jazz nu este posibilă reluarea. După părerea lui Johnson-Laird, această capacitate implică extragerea de către muzician a principiilor improvizației din modelele pe care le-a integrat. Principiile sunt folosite pentru a alege notele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o capacitate de improvizație care să funcționeze eficient atunci când cântă, deoarece în jazz nu este posibilă reluarea. După părerea lui Johnson-Laird, această capacitate implică extragerea de către muzician a principiilor improvizației din modelele pe care le-a integrat. Principiile sunt folosite pentru a alege notele care trebuie să fie cântate într-un anumit punct al interpretării, în funcție, pe de o parte, de structura armonică a bucății rspective și, pe de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de exemplu, a cântat o serie de măsuri rapide dintr-o gamă, va cânta apoi o măsură mai mare, pentru a face mai interesantă evoluția melodiei. După părerea lui Johnson-Laird, o schemă de acest tip este plauzibilă ca model de improvizație umană, deoarece solicită memoria în cea mai mică măsură. El a creat din acest model un program de calculator, în care se introduce o secvență de acorduri și rezultă o serie de note improvizată. O problemă care apare ca reacție
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
solicită memoria în cea mai mică măsură. El a creat din acest model un program de calculator, în care se introduce o secvență de acorduri și rezultă o serie de note improvizată. O problemă care apare ca reacție la analiza improvizației făcută de Johnson-Laird se referă la formulele recurente care apar chiar și în solourile celor mai mari improvizatori. Modelul lui Johnson-Laird se pare că nu produce astfel de tipare, deoarece nu funcționează decât pe baze euristice. De asemenea, legată de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la formulele recurente care apar chiar și în solourile celor mai mari improvizatori. Modelul lui Johnson-Laird se pare că nu produce astfel de tipare, deoarece nu funcționează decât pe baze euristice. De asemenea, legată de precedenta, este și problema stilului improvizației. Cu alte cuvinte, cunoscătorii pot identifica interpreții când îi aud cântând, fapt care se leagă de tiparele improvizației discutate mai sus. Nu este limpede dacă modelul lui Johnson-Laird are un stil care poate fi recunoscut, în felul în care are
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că nu produce astfel de tipare, deoarece nu funcționează decât pe baze euristice. De asemenea, legată de precedenta, este și problema stilului improvizației. Cu alte cuvinte, cunoscătorii pot identifica interpreții când îi aud cântând, fapt care se leagă de tiparele improvizației discutate mai sus. Nu este limpede dacă modelul lui Johnson-Laird are un stil care poate fi recunoscut, în felul în care are stil Parker. Acest gen de rezultate arată că este posibil ca improvizația să se bazeze pe memorie într-
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fapt care se leagă de tiparele improvizației discutate mai sus. Nu este limpede dacă modelul lui Johnson-Laird are un stil care poate fi recunoscut, în felul în care are stil Parker. Acest gen de rezultate arată că este posibil ca improvizația să se bazeze pe memorie într-un mod mai direct decât presupune Johnson-Laird. Rămâne deschisă problema modului cum funcționează memoria „în direct” în timpul improvizațiilor, despre care în prezent nu știm nimic. Cum se compun șlagărele: The Beatles Un alt exemplu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în felul în care are stil Parker. Acest gen de rezultate arată că este posibil ca improvizația să se bazeze pe memorie într-un mod mai direct decât presupune Johnson-Laird. Rămâne deschisă problema modului cum funcționează memoria „în direct” în timpul improvizațiilor, despre care în prezent nu știm nimic. Cum se compun șlagărele: The Beatles Un alt exemplu al rolului exersării în dezvoltarea creativității poate fi cariera formației Beatles. Primul șlagăr semnat de John Lennon și Paul McCartney a fost „Love Me
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că există chiar undeva niște capitole necunoscute ale manuscrisului princeps! Montaigne susține că are văzul bun, desigur, dar nu poate citi vreme îndelungată și pune pe cineva să-i citească. Probabil că este vorba de aceeași persoană căreia îi declară improvizațiile sale plimbându-se în fața miilor de cărți din „librăria” sa, printre care și cele lăsate de La Boătie, la moartea sa. Să ne imaginăm așadar metoda: după toate aparențele, o persoană citește cu voce tare pasaje din cărți alese poate de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ea... încă o vorbă despre oralitatea lui Michel de Montaigne. Despre gustul lui pentru cuvântul liber, despre verbul scăpat din strânsoare, capricios și vesel; despre pasiunea lui pentru această muzică compusă ad hoc, câteodată notată, dar uneori imediat după momentul improvizației, fără partitură a pirori; numai o vorbă despre sfârșitul său despre moartea lui - el care știa atât de bine cât dau sens ultimele zile, ultimele ceasuri tuturor celor care au precedat. Acest om care avea în gură o limbă moartă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
său bolnav și care a început să-l părăsească părticică cu părticică - de la litiază la impotență trecând prin cunoscuta cădere de pe cal -: oare calitatea excelentă a unei repetiții generale asigură perfecțiunea la premieră? Pentru că acest moment nepereche nu admite nici improvizație, nici o mână tremurătoare. Prietenii depun mărturie. Pirre de Brach, de exemplu, povestește într-o superbă scrisoare adresată lui Juste Lipse - tot așa cum Montaigne îi povestise tatălui său moartea prietenului său Etienne de La Boătie - momentul morții lui Michel de Montaigne, pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
șansă, care deseori apare în ceea ce este simplu, și găsind salvarea acolo unde cel mai isteț eșuează, sfârșind în mod evident prin descoperirea unei ieșiri prietenoase care le redă libertatea. Întâmplarea aceasta vorbește de experimentare, perseverență, încercare și eroare, riscuri, improvizație, one best way, ocoluri, confuzie, rigiditate și întâmplare, toate aflate în serviciul confruntării cu realitatea... Experiment realizat de Gordon Siu și citat de K. E. Weick în The Management of Organizational Change Among Loosely Coupled Elements, 1981 și preluat de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și un prost orator din punct de vedere al exprimării, cu o vorbire sacadată și deficientă. Nu era un om limitat ca inteligență. Era un om limitat ca formație intelectuală. Și, natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu o dată, improvizațiile oratorice, avîntate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului român. Prezența dumneavoastră ca traducător În delegația franceză nu era o pilulă prea amară pentru autoritățile române? Numele interpretului nu apare niciodată, nicăieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin în limita unei ținute demne, indicând un spirit pe cât de echilibrat, pe atât de vioi și pătrunzător. Prozodia lasă pe alocuri de dorit, din cauza
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
societăți reale și funcționale. Acest adevăr este ilustrat cel mai bine Într-o grevă de tip „lucru conform regulilor”. Ideea care stă la baza acesteia este că orice proces de producție depinde de o serie de practici informale și de improvizații imposibil de codificat. Respectând riguros regulile, oamenii pot Înceta practic producția. La fel, regulile simplificate de organizare a unui oraș, sat sau cooperativă agricolă nu erau potrivite ca și principii de creare a unei ordini sociale funcționale. Proiectul formal parazita
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]